Dr. Rushbrooke despre Rusia.

 În unele cercuri baptiștii români  erau acuzați că au ajutat pe bolșevici și apoi ei       ne-au venit în ajutor, dar ei de fapt ne-au persecutat. Am mai scris despre asta și aici.

La o conferinţă în Anglia, în anul 1933, Secretarul general al Alianţei Baptiste, a vorbit despre situaţia religioasă în Rusia şi despre lupta bolşevicilor  contra lui Dumnezeu şi a tot ce este sfânt.

Bolșevicii au căzut, dar poporul baptist a rezistat și Domnul i-a purtat de grijă, iar ce profețea   Rushbrooke s-a împlinit.

«Noi trebuie», a zis Dr. Rushbrooke, «să ne trezim şi să stăm de veghe, pentru că forţele antireligioase sunt fără oboseală şi neadormite. Partidul Comunist, care controlează Rusia, niciodată nu pierde din ochi scopul cel mare: distrugerea religiei. Metodele folosite de bolșevici sunt foarte dibace şi potrivite scopului urmărit. Comunităţile religioase sunt persecutate şi închise. Dovezile şi apărarea lor sunt neascultate. Bisericile sunt răpite de recruţi noi, copii şi tineret. Partidul Comunist, îi capturează şi îi creşte în ateism. Fraţii noştri suferă, iar libertățile omului sunt răpite. Nu de mult bolşevicii au tipărit o carte atacând pe baptiști și batjocorind religia lor. Partidul Bolşevic sau Comunist este un partid fără Dumnezeu, fără Hristos, Biblie, Rugăciune sau Biserică, învăţăturile lui sunt materialiste. El susţine că omul trăieşte numai prin pâine. Lenin susţine că religia este opiul poporului. De aceea bolşevicii consideră religia ca o primejdie sau inamic de moarte. Deci să nu i se dea nicio ocazie să se apere».

«Noi protestăm, pentru că Bolşevicii invadează locul sfânt al conştiinţei omeneşti. În scurt metodele de persecuţie împotriva bisericilor creştine întrebuinţate de Bolşevici în Rusia sunt următoarele: Îndepărtarea predicatorilor, oprirea Bibliilor, şi literaturii creştine, închiderea bisericilor şi împiedecarea educaţiei religioase. Predicatorii sunt îndepărtaţi şi siliţi să se lase de slujba lor prin presiuni economice, prin arestări ilegale, prin terorizare şi prin exil. Există un grup de credincioşi în Rusia cari mai au numai a patra parte din numărul predicatorilor pe cari i-au avut. Mai mult, seminariile sunt închise.»

«Oprirea Bibliilor, Din anul 1928, nici o Biblie nu s-a tipărit în Rusia şi acum ele nici nu pot fi importate. Dar nu numai Bibliile sunt oprite, ci şi orice altă literatură creştină, ca reviste, broşuri, et. Cu toate acestea, partidul Comunist, prin organizaţiile lui anti-dumnezeeşti îneacă ţara cu atacurile sălbatice împotriva religiei. Tot felul de caricaturi batjocoritoare şi ruşinoase sunt răspândite. Totuşi creştinilor nu li se dă dreptul să protesteze şi să se apere».

«Închiderea bisericilor. În Moscova nici zece la sută din toate bisericile n-au rămas deschise. Din când în când, autorităţile bolşevice nu numai închid, dar şi distrug cu totul bisericile istorice. Educaţia religioasă a copiilor e oprită de Stat. E o lege care opreşte orice şcoală sau clasă religioasă pentru persoanele sub 18 ani. Iar o clasă, conform legii, e compusă din 3 sau mai multe persoane. De aceea, e o crimă în Rusia ca altcineva afară de părinţi să spună unui grup de copii că Dumnezeu e iubirea. Şi mulţi au fost împuşcaţi pentru un lucru ca acesta».

«În toată Rusia nu există o Şcoală Duminicală şi nu e nici posibilitatea de a o avea. Singurele şcoli permise în Rusia sunt acelea în cari se cresc copii şi tineretul în ateism, necredinţă şi materialism».

«Deci din toate acestea, ideea este clară că Bolşevicii luptă împotriva lui Dumnezeu şi împotriva acelor cari voiesc să-L servească».

«Va fi religia distrusă? Va dispare ideea de Dumnezeu? De sigur că nu. Însă momentan, creştinii trebuie să urce pe calea suferinţelor. Noi trebuie să dovedim că ei – cei din Rusia – nu sunt uitaţi de cei ce trăiesc în locuri mai fericite. Reamintiţi Rusia în rugăciunile şi protestul vostru până ziua libertăţii va veni».

  Rezumat de: L.L. Sezonov.  

Gheorghe Albu 1877-1930

S-a născut în anul 1877 în localitatea Racojdia și încă din tinerețe este atras de dragostea lui Dumnezeu și se pocăiește, făcând parte din Biserica Baptistă din localitate.

În anul 1919 este ales predicator al Bisericii Baptiste din Racojdia și din împrejurimi.

A misionat în plasa Moldova Nouă, împărțind literatură religioasă și predicând Evanghelia, dând sfaturi acolo unde era nevoie și ajuta pe cei săraci. A înființat o Uniune pentru ajutorarea celor lipsiți.

Lucrarea fratelui a fost una amplă și binecuvântată de Domnul, asta  se vede din anunțurile  făcute de Farul Mântuirii, care spune:

  În ziua de 20 August 1922  a avut loc un frumos botez în com. Racojdia cu 43 de suflete.. La această serbare au participat peste 1500 de persoane.[1]

În ziua de 8 Iunie, participă la un botez în Biserica din Bogodinți unde s-au botezat 37 persoane.[2]

La Congresul de la Buteni din 22-25. Oct. 1925 este ales membru în Consiliul Uniunii.[3]

În ziua de 06.12.1926 participă la inaugurarea Casei de Rugăciune din comuna Agadici.[4]

A fost alături de fr. păstor Craiovean din Moldova Nouă,  la  care i-a murit soția,  Ruja Craiovean, la vârsta de 38 de ani și a rămas cu doi copii minori.

După o activitate de 15 ani de slujire și la vârsta de 53 de ani fr.Gheorghe Albu este chemat acasă de Stăpânul pe care l-a slujit cu mult drag. Lipsa lui este simțită nu numai de soția fratelui și cei 3 copii care au suferit cel mai mult, dar și de Biserică. La înmormântare au participat sute de frați și surori și mulți care l-au cunoscut. A cântat corul din Scolar și Moldova Nouă.

---

[1] F.M, Anul III, Nr. 11 și 12, 1 noi. 1922, pag.15.

[2] F.M, Anul VI, Nr.15 și 16 august 1925,  pag.15.

[3] F.M, Anul VI, Nr. 21, 1 noi. 1925, pag.5.

[4] F.M, Anul VII, Nr.7 și 8,  Aprilie. 1926, pag.15.

Ileana a Nicolai Dohotari

Prezint azi un caz foarte dureros din care desprindem primejdia la care se expuneau cei care doreau să se întoarcă la Dumnezeu. Articolul de mai jos a fost scris în Farul Mântuirei din anul 1924.

„O tristă înmormântare. 

(Martira credinţei din anul 1924.)

În comuna Oprişeni, Bucovina, s ’a săvârșit în

ziua de 16 Noiembrie 1924 o crimă înfiorătoare, care a

impresionat profund pe toţi locuitorii.

Sora noastră în Christos, Ileana a Nicolai Dohotari,

a petrecut lângă Cuvântul lui Dumnezeu până

după masă, iar seara când a mers acasă,

soţul ei Nicolai Dohotari a luat-o la bătaie, s-au auzit

câteva ţipete despre care spun doi feciori din sat. La

 scurt timp după aceea soţul  a început să strige

în gura mare : „Săriți oameni buni, că soția mea s-a

spânzurat. Aceasta în repetate rânduri. Văzând că nimeni

nu vine, a alergat la fraţi şi sculându-i din

somn, îi chemă să vie şi să-şi înmormânteze pe sora

lor. A mers un frate la faţa locului şi a văzut că era

spânzurată în grajdul de vite. Soţul ei spunea că s-a

dus să mulgă vaca şi văzând el că ea nu mai vine, a

mers şi a găsit-o spânzurată. Fratele care a mers,

a observat că pe faţa ei era sânge şi o rană în faţă, dar

speriat, dimineaţa a venit după subsemnatul (LOGIN MOTRESCU) în Corceşti

să viu la înmormântare. Neaflându-mă acasă, abia

marţi dimineaţa în 18 Noiembrie am sosit la faţa locului.

Imediat după sosirea mea a sosit şi comisia judecătoriei

de ocol din Siret, care cercetând lucrul

a aflat că ea a fost mai întâi bătută, năduşită şi apoi

spânzurată. Cercetând apoi situaţia locului, a aflat

că ea nu a putut fi spânzurată acolo, pentru că nu permitea

încăperea. Toată vina a căzut pe soţul ei Nicolai Dohotari , care luat în aspră şi iscusită cercetare de către harnicul şef de jandarmi, D-l Scanm'tefa, — soţul ucigaş a mărturisit că a bătut-o, târând-o

prin ogradă, apoi a legat-o cu un ştreang (funie) şi a

târât-o în micul grajd unde a spânzurat-o. Pană aici

tot satul era agitat, că pocăiţii au început a se spânzura

până ce nu va mai rămânea nici unul. Dumnezeu

însă a ridicat ocara noastră şi oamenii au început

a se domoli şi a-şi începe zicala pe altă strună.

A doua zi, miercuri dimineaţa la ora 10, am

condus pe sora noastră martiră, la Cimitirul Comunal,

unde ne-au urmat cam 500 bărbaţi şi femei, cari au

auzit aceea ce nu au auzit de când sunt ei, poporul

martor la această tristă ceremonie a rămas înmărmurit

la predica despre izbânda lui Satan, asupra omului

necredincios.”

„Observări la cele de sus .

De patru ani, oamenii din Oprişeni au început

a se întoarce la Dumnezeu, părăsind lumea cu poftele

ei, dar aceasta nu a putut fi privită bine în ochii conducă

torilor satului şi deoparte preotul ortodox a început

să înnegrească în fiecare Duminecă în biserică

pe cei ce se întorc la Dumnezeu, îndemnând pe o omeni

la ură contra lor, să nu vorbească cu ei şi să nu

le dea nici „Bună ziua", căci sunt rătăciţi de la biserica

strămoşească. De altă parte învățătorul în şcoală

învăța pe copii să nu asculte pe părinţii lor pocăiţi,

căci sunt rătăciţi. Acum din învățăturile acestor doi

mari luminători ai satului, iată ce a ieşit: omul rău

şi nepocăit, şi rău învățat, a ridicat mâna neagră să

omoare ceea ce a iubit mai mult în viaţă, să spânzure

pe aceea, ce cu 16 ani înainte a jurat înaintea

lui Dumnezeu că o va iubi şi ocroti în zile bune şi

rele, acum s 'a făcut omorâtorul ei pentru că ea cu o

lună înainte s-a botezat, alăturându-se Bisericii lui

Christos. Ea a murit ca o martiră în chinuri mari,

dându-și sufletul credincios în mâinile Mântuitorului

ei, Isus Christos, iar el dus şi legat şi-a câștigat o

osândă vecinică în vecinicii, dacă nu se va pocăi în sac

şi cenuşă, iar aici pe pământ pedeapsa omorâtorilor.

LOGIN MOTRESCU.

Corceşti.”

---