Cine sunt?

joi, 15 octombrie 2020

Istoricul Bisericii Baptiste Cărbunari de COPOCEAN OVIDIU

   


Continui să prezint Bisericile Creștine Baptiste din România care au vechime. Însă îmi pare rău, că doar pe scurt pot să fac prezentările. Sunt fapte vrednice de aducere aminte care se vor pierde, dacă nu ne vom apleca să scriem ce ne-au povestit părinții, bunicii și srăbunicii care au dus credința până la sfârșit în condiții extrem de grele.  Fratele Copocean Ovidiu, pastor al cercului de biserici din Cărbunari, Dognecea și Slatina-Nera, mi-a pus la dispziție ,,Istoricul Biserici din Cărbunari”, lucru pentru care îi mulțumesc mult.

Despre autor.

Fratele Copocean Ovidiu, s-a născut în ziua de 14 ianuarie 1973 în localitatea Cărbunari din județul Caraș-Severin.

Bunicii și părinții fratelui au fost credincioși baptiști și de mic copil a fost dus la Casa Domnului, a fost învățat să-L iubească pe Domnul Isus. A crescut în biserica din Cărbunari și a slujit în toate sectoarele, începând cu cel muzical și apoi în slujirea cu Cuvântul.  A fost botezat în anul 1990 în 16 iulie la Cărbunari de către fratele păstor Sârbu Puiu.

A  făcut școala generală la Cărbunari și liceul la Reșița, iar în luna ianuarie a anului 1994 a terminat armata. A absolvit Institutul Biblic de la Timișoara și este licențiat în teologie la Seminarul Covincton din Statele Unite extensia Lugoj.

Se poate spune, că fratele a urcat treaptă cu treaptă până a ajuns ceea ce este astăzi, doar prin mila Domnului, care L-a ajutat. A fost în comitetul bisericii, la început membru, apoi secretarul bisericii iar mai târziu diacon și prezbiter. După plecarea fratelui Remus Runcan frații trebuiau să caute un alt păstor, aşa că, acolo la Cărbunari, s-au orientat, au căutat iar în anul 2007 fratele Ovidiu a fost ales ca păstor al bisericii din Cărbunari. Anul acesta s-au împlinit 13 ani de când slujește în calitatea aceasta la Cărbunari, ulterior a fost chemat să slujească  la Slatina-Nera și la Dognecea, mulțumită lui Dumnezeu pentru Harul acesta pe care îl are de a fi în slujba Lui. Este căsătorit, Dumnezeu l-a binecuvântat cu doi copii, un băiat și o fată, amândoi făcând legământ cu Domnul în apa botezului. Fata este căsătorită iar ginerele Bogdan Vieru este de asemenea păstor în zona Lugojului, la Ohaba Forgaci și de anul acesta este student la Institutul din București la distanță.

Fratele Copocean Ovidiu slăvește pe Dumnezeu pentru tot ajutorul Lui de care a beneficiat până în prezent.

ISTRORICUL BISERICII CREȘTINE BAPTISTE

          MARANATA   CĂRBUNARI  LA 100 DE ANI

                                      1920-2020

                                     26 iulie 2020

 

                                  INRODUCERE

Istoria acestei biserici este strâns legată de bisericile din Știnăpari, Anina și Moldova-Nouă.  Istoricul bisericii de la începuturile ei a fost întocmit de fratele Bâtea Ilie fiind ajutat în această lucrare de datele care au rămas de la următorii frați bătrâni : Bâtea Ilie ( tatăl fratelui păstor Bâtea Ilie), Ardeleanu Ion (a lu Dârja), Borcean Nicolae, Ardelean Nicolae, Telescu Ilie, Izvernari Matei (Nistor), Izvernari Ilinca, Munteanu Matei, Sârbu Petru, Borcean Ion, Avram Floarea, Bâtea Maria, Sârbu Mihai și fratele păstor Andrițoi Gheorghe. Aceştia s-au străduit să adune aceste date, fie din registrele vechi care au rămas, fie de la frații care au fost în viață la data întocmirii acestui istoric.

Putem vedea în acest istoric lucrarea înaintașilor noștrii, putem vedea râvna lor, dragostea lor și jertfa lor depusă pentru lucrarea Evangheliei.

 

                                         CAPITOLUL 1

                                     1922-1925

Așa cum am arătat în partea introductivă istoricul acestei biserici este legat de bisericile din Știnăpari, Anina și Moldova-Nouă. În anul 1919 când biserica din Anina ia amploare printre cei convertiți la credință este și fratele Bâtea Ilie, care în anul următor, 1920 primește botezul nou-testamentar în orașul Moldova-Nouă, botez oficiat în Dunăre de către fratele păstor Drăgilă Dumitru. După primirea botezului, fratele Bâtea Ilie începe lucrarea de propovăduire a Evangheliei în comuna sa natală, toată săptămâna lucra în mină la Anina, iar sâmbăta venea acasă la familie și în acest timp predica Evanghelia în diferite familii. Un ajutor prețios în această lucrare l-a dat fratele Izvernari Ion și soția lui din Știnăpari. Fratele Bâtea Ilie ia legătura în această lucrare cu frații păstori Șuveți Ioan și Enașcu Vasile și la scurt timp apar primii snopi ai Evangheliei : Ardelean Ion cu soția, Ardelean Floarea, Boboescu Ilinca și Adam Marta și în felul acesta se pune temelia acestei biserici.

Fratele Ilie Bâtea deși avea o familie mare, compusă din 6 copii pune la dispoziție casa dânsului amenajând camera cea mai mare ca locaș de închinare unde biserica funcționează regulat timp de trei ani, din 1922 și până în 1925. În această perioadă scurtă apar și alți membrii : Borcean Nicolae (Ghilă) cu soția, Ardelean Nicolae, Rață Maria, Rață Costa, Ardelean Ion ( a lu Drumaru), Schinteie Maria (Becica) și alții. Timp de un an biserica este păstorită de frații Șuveți Ioan și Enașcu Vasile, iar din anul 1923 vine ca păstor, Craiovan Ilie de la Moldova-Nouă. Fratele Craiovan organizează lucrarea de propovăduire în toate ramurile de activitate iar un aport deosebit în această lucrare l-a adus sora Nistoran Sandală, care a organizat surorile luând ființă prima societate a surorilor în biserică, apoi sora Sanda a lucrat cu tineretul și cu copii. De partea muzicală a bisericii s-a ocupat un timp fratele Rogobete Andrei tot din Moldova-Nouă care a înființat primul cor al bisericii, fratele cu clarinetul cânta cu fiecare voce în parte și prima cântare care a fost învățată a fost ,,Aproape convins de Cuvântul divin”.

 

                                            CAPITOLUL 2

                                    1925-1947

În anul 1925 biserica face un pas mare, frații cu multă jertfă cumpără o casă de la prietena Boboescu Stana care mai târziu devine și ea soră, și imediat frații încep amenajarea acestei case ca și locaș de închinare. În această casă biserica a funcționat 21 de ani. În anul 1929 fratele Ilie Bâtea se mută definitiv la Anina cu întreaga familie iar lucrarea în biserică este încredințată fratelui Ardelean Ion, care de acum are o misiune grea, de a conduce lucrarea din biserică atât din punct de vedere al predicării Evangheliei cât și pe plan muzical.

În această perioadă apar noi membrii : Telescu Ilie, Lepădat Veta, Munteanu Matei, Avram Floarea, Andrițoi Maria, Ardelean Nicolae, Borcean Ana, Muntean Maria, Roșian Maria, Sârbu Petru, Sârbu Nicolae, Muntean Gheorghe, Murgu Gheorghe, Murgu Ana, Borcean Pavel, Schinteie Maria, Borcean Nicolae, Borcean Dumitra, Bâtea Ana, Marișescu Nicolae, Marișescu Ana, Bâtea Ioana, Andrițoi Magdalena, Borcean Ioana, Sârbu Oprița, Andrițoi Maria, Boboescu Maria, Boboescu Sofia, Boboescu Sali, Boboescu Ilinca, Schinteie Ion (Becica), Bâtea Maria, Bâtea Matei, Presnescu Maria, Borcean Floarea, Borcean Ilinca, Borcean Nicolae, Borcean Ion, Borcean Floarea, Borcean Maria și Runcan Floarea.

Tot în această perioadă bisericile din Știnăpari și Cărbunari primesc în anul 1936 ca păstor al lor pe fratele Costa Popescu. Ca bătrâni ai bisericii în această perioadă au fost frații Bâtea Ilie, Ardeleanu Ion, Munteanu Matei, Sârbu Petru, Borcean Nicolae, Borcean Ion, Borcean Matei, Marișescu Nicolae și alții. În această perioadă biserica crește și numeric și spiritual, atât frații bătrâni menționați mai sus cât și alții încep pregătirile în vederea construirii unui nou locaș de închinare iar în anul 1946 se începe efectiv lucrarea de construcție a actualului locaș de închinare. Frații depun eforturi mari, muncă fizică și bani, unii dintre ei și-au vândut animalele, alții și-au vândut pământurile și alte bunuri ca să poată termina lucrarea de construcție, au fost și multe opoziții din partea autorităților, dar cu ajutorul lui Dumnezeu s-au înlăturat toate piedicile și pe data de 7 septembrie 1947 s-a făcut inaugurarea acestui locaș în care suntem adunați astăzi.

                                         CAPITOLUL 3

                                                 1947-1958

Lucrarea ia  amploare, se înființează un alt cor cu tineri plini de râvnă condus de tânărul Bâtea Nicolae, cor care funcţionează până în anul 1952 când fratele Bâtea Nicolae se mută definitiv la Reșița. În anul 1948 pleacă la Seminar frații Munteanu Nicolae și fratele Schinteie Gheorghe care termină în anul 1952 și sunt ordinați ca păstori, primul la Cărbunari și Moldova-Nouă iar fratele Schinteie la Vârciorova.

După deschiderea noului locaș de închinare în anul 1947 are loc un botez în aer liber în valea Andriului cu 11 suflete : Andrițoi Maria, Borcean Maria (Dumitra), Borcean Gheorghe (Ghilă), Boboescu Mihai (Dumitruțu), Borcean Ana, Borcean Maria (Safta), Muntean Ion, Murgu Maria, Schinteie Ana (Becu), Sârbu Gheorghe (Oprița), Sârbu Gheorghe. În anul 1956 revine la Cărbunari fratele păstor Munteanu Nicolae care după ordinare la numai câteva luni s-a mutat la Moldova Nouă și lucrarea ia mare amploare, în toamna aceluiași an se înfințează din nou corul de către fratele Ion Izvernari și primele cântări care s-au cântat au fost ,,Mărire Ție Isuse” și ,,Cerurile slăvesc pe Domnul”. În anul 1957 are loc un alt botez în valea Andriului cu 11 suflete din Cărbunari și câțiva din Știnăpari, botez oficiat de către fratele păstor Gheorghe Andrițoi. Au fost  botezaţi : Andrițoi Floarea (Cagetu), Bâtea Gheorghe, Borcean Ilinca (Istudor), Cârjan Gheorghe, Cârjan Maria, Petcu Nicolae, Roșian Nicolae ( Lupu), Roșian Floarea (Lupu), Runcan Ion, Sârbu Ion, Sârbu Mihai.

Tot în anul 1957 datorită faptului că biserica a devenit neîncăpătoare, sub îndrumarea fratelui Munteanu Nicolae cu mari eforturi se obține autorizația de prelungire a bisericii cu încă 7 metri. La această lucrare un rol important l-a avut fostul primar Nicolae Rață, care a dat referințe bune despre credincioșii din Cărbunari, și în 7 decembrie 1958 are loc serbarea de deschidere și un botez cu 6 suflete oficiat de fratele păstor Nicolae Munteanu.

 

 

                                                CAPITOLUL 4

                               1958 până în prezent

În anul 1961 în urma unei hotărâri a Consiliului de miniștrii s-a redus numărul de biserici și cu acest prilej bisericii noastre i s-a ridicat autorizația de funcționare și a fost închisă timp de 3 ani până în anul 1964. În perioada cât biserica a fost închisă, frații au luat hotărârea ca la sărbătoarea Învierii Domnului Isus să țină serviciu, și au intrat în biserică și au ținut serviciu. Şeful de post când a auzit lucrul acesta a chemat pe frații Ion Borcean, Nicolae Borcean și Petru Sârbu și sub influența alcoolului i-a luat la rost ba, chiar a încercat să-i bată, după un timp i-a lăsat să plece avertizându-i să nu mai țină nici un fel de serviciu și să nu mai intre în biserică.

În această perioadă frații au făcut demersuri pentru obținerea din nou a autorizației dar fără nici un rezultat. În anul 1964 prin luna iulie un înalt funcționar din Inspectoratul Cultelor a venit la Cărbunari pentru a rezolva niște conflicte în biserica ortodoxă, frații când au auzit lucrul acesta s-au dus și i au prezentat situația bisericii, l-au chemat la biserica, i-au arătat clădirea și l-au rugat să intervină pe lângă Ministrul Cultelor pentru obținerea autorizației. Acesta s-a oprit și după ce a stat puțin pe gânduri i-a sfătuit să facă un memoriu la Președintele țării, Gheorghe Gheorghiu- Dej, memoriu în care să prezinte situația și dacă se poate o fotografie cu clădirea bisericii. Frații au făcut cum li s-a spus și cu câteva zile înainte de 23 august un alt funcționar a venit și a adus autorizația bisericii. După deschiderea bisericii a venit fratele păstor Nicolae Rață și a făcut organizarea bisericii, lucrarea a început din nou și în anul 1965 s-au botezat 8 suflete, botezul ținându-se la Moldova Nouă.

În toamna anului 1973, întrucât era mult tineret, fratele Mihai Sârbu ia inițiativa înființării unui cor care cântă până în anul 1981. În anul 1981 frații hotărăsc înființare unei orchestre și iau legătura cu fratele Costa Ciocoi de la Dognecea care vine la Cărbunari și face această lucrare care dăinuiește și astăzi. Despre perioada de după 1990 nu voi spune prea multe lucuri pentru că o cunoaștem mai îndeaproape, în perioada aceasta biserica a fost păstorită de către frații Sârbu Puiu, Cimpoca Ilie, Runcan Remus și actualmente Copocean Ovidiu. Perioada de după revoluție a fost o perioadă  binecuvântată prin faptul că au fost vremuri de libertate și Cuvântul lui Dumnezeu s-a vestit în biserică și au avut loc diferite evenimente, ne încredințăm și în continuare în Mâna Domnului și Îl rugăm să ne poarte și în continuare pe Brațele Lui.

Biserica a fost păstorită de la înființarea ei și până în prezent de următorii frați păstori : Șuveț Ioan, Enașcu Vasile, Craiovan Ilie, Popescu Costa, Sorescu Meilă, Cocariu Mircu, Munteanu Nicolae, Bâtea Ilie, Andrițoi Gheorghe, Rață Nicolae, Vucu Iacob, Scobercea Ion, Constantin Nicolae, Sârbu Puiu, Cimpoca Ilie, Runcan Remus și actualmente Copocean Ovidiu.

 

                          Slăvit să fie Domnul  !!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu