Articol de:
Pastor: Ioan Bunaciu
Pastor: Sorin Bădrăgan
S-a născut în anul 1934 în comuna Gârbău, județul Cluj. La vârsta
de 6 ani a rămas orfan, tatăl său căzând pe frontul de răsărit. Gârbău, în
timpul războiului, a aparținut Ungariei și tatăl său a murit pe front,
împotriva rușilor, făcând parte din
armata ungară. Deci, din fragedă copilărie s-a izbit de necazurile vieții
pământești. Gârbău este o comună românească, aproape de Cluj. Aici s-a întors
la Domnul, în 1887, Pop Nicolae.
E interesant că prin satele românești: Gârbău, Dretea, Bedeciu,
primul român care a predicat Evanghelia a fost Ion Țirban, din județul Bihor.
După el au venit și alți misionari români din Bihor: Gh. Florian, Mihai Vicaș
și chiar pastorul Bisericii Baptiste din Budapesta, Reinhald Schifeler. În urma
acestor vizite, mai mulți săteni s-au întors la Domnul, printre care, cel mai
important, a fost Pop Nicolae. Cu acest grup de credincioși s-a înființat
Biserica din Gârbău în 1899 și printre cei botezați în 1898 îl găsim și pe
Vădan Ioan, probabil bunicul lui Vasile Vădan.
Vasile Vădan a făcut Școala Elementară de 4 clase în Gârbău, în
limba maghiară, apoi în 1944 a urmat celelalte 3 clase în limba română. Deci
așa, copilul Vădan Vasile a avut o solidă cunoaștere a două limbi: maghiară și
română. După absolvirea Școlii Elementare, s-a calificat ca tâmplar în orașul
Cluj, dar a făcut și Liceul Particular. Între 1955-1959 a urmat Seminarul
Teologic Baptist din București, iar între 1978-1982 a frecventat și Institutul
Teologic Protestant din Cluj, obținând diploma de licențiat în teologie. Deci,
copilul orfan de la vârsta de 6 ani a avut parte, prin grija providențială a
lui Dumnezeu, de o solidă educație și carieră în teologie. S-a botezat în
credința baptistă, care era și credința părinților săi, în 14 iunie 1953,
botezul fiind oficiat de fratele I. R. Socaciu în Biserica Baptistă din Cluj
Mănăștur. Absolvind Seminarul Baptist din București, a fost angajat ca pastor
în cercul bisericilor Simeria și ordinat ca pastor chiar în 20 septembrie 1962.
În lucrarea Domnului îl pot caracteriza, chiar de la început, că
era foarte harnic. I-am fost profesor chiar din 1955, până a terminat Seminarul
și ne-a fost de mare folos la lucrările de reparație ale mobilierului. În
vacanțele celor 4 ani de Seminar, a misionat în Biserica Brăila. Aici a fost
așteptat de administratorul bisericii, fratele Sasu, care spunea că
seminaristului Vădan i-a făcut o primire bună, spunându-i: ,,Să știi că
viața ta este în mâna mea: Faci ce-ți spun eu!” Seminaristul însă, i-a
răspuns: ,,Eu ascult de Domnul!”.
S-a implicat intens în lucrarea bisericii, în diverse activități
și tineretul bisericii s-a înviorat. Când a venit împuternicitul cultelor și a
văzut că biserica e plină de ascultători, l-a avertizat că la Brăila nu-l
aprobă în lucrare. De aici a plecat la Tichilești, la frații leproși. Medicul
i-a dat voie să stea cu ei. A ținut cu ei câteva zile de îmbărbătare din
Cuvântul Domnului, a plâns și s-a rugat cu ei. De aici a plecat la Galați, unde
iarăși a ținut studii biblice, iar pe tineri i-a învățat să cânte. În alte
vacanțe, vorbește de misiunea care a făcut minuni pe Valea Teleajanului, la
Vălenii de Munte, unde a fost primit bine de familia Cornișel, de la Drajna,
unde a lucrat împreună cu fratele Păiș Dumitru, pe care îl descrie ca un
lucrător destoinic. A misionat la Sterchiajd; vara mergea cu tinerii la muncile
câmpului. A ajuns și pe la Toplița în practică, unde întâlnește 2 tineri foarte
serioși. Ajunge să misioneze și în Bicaz.
Așa cum am spus, după terminarea Seminarului în 1959, a fost ales
pastor în Simeria. Aici l-a aștepta o lucrare mare și grea, care a rămas cununa
păstoritului lui. Era cam în anul 1959, în punctul maxim al construirii
socialismului în România. Teoreticienii marxismului erau bazați pe principiul
că, în socialism, lupta de clasă ia forme noi și tot mai sofisticate. S-a ajuns
ca să colectivizeze agricultura. Gospodarii buni și harnici de la țară, numiți
,,chiaburi”, începând cu 1959, au fost strămutați din Banat, regiunea cea mai
bogată a țării, în Câmpina Bărăgan, teritoriul cel mai sărac din țară.
În 1959, s-a pornit lupta cea mai dură împotriva Bisericii
Creștine care funcționa legal în cele 15 culte religioase recunoscute de
puterea comunistă pe baza statutelor și mărturisirilor de credință ale fiecărui
Cult. În această perioadă, au fost arestați cei mai mari teologi ai bisericii:
Dumitru Stăniloaie, Teodor Popescu, Ilarion Telei, Prof. Soleriu. De la noi au
fost arestați 3 tineri din Biserica Baptistă Maghiară din Sălaj și condamnați
la 6 luni de închisoare, pentru că au predicat în Biserica Baptistă în care ei
nu erau membri.
Bâlc Petru din Biserica Baptistă Sfânta Treime din Valaori a făcut
2 ani temniță, pentru că a căsătorit în Biserica Baptistă din Bicaz o pereche
de tineri, el fiind pastor pensionat. În contextul acesta, a căzut în plasă și
fratele Vădan, pastor din Simeria. Fiind tânăr și activ în lucrare, fiind și
bun cântăreț (în tinerețe a cântat în fanfara bisericii Gârbăului), fiind și
bun tâmplar, a lăsat urme activității lui pastorale și în aspectul spiritual al
studiului Scripturilor și în aspectul material. Ochiul lui de meseriaș tâmplar
observa ce îmbunătățiri să facă sălilor bisericilor și îndeosebi în Biserica
din Simeria, care era o biserică veche, cu local propriu și multe încăperi
(aici funcționase un orfelinat, până la desființarea Cultului Creștin Baptist
în 1942).
Tot în această perioadă s-a implicat și în Biserica din Hunedoara,
unde s-au mutat mulți baptiști care s-au angajat în industria siderurgică. Erau
baptiști români, maghiari și nemți. Vădan i-a putut păstori foarte bine pe
români și pe maghiari, pentru că vorbea cursiv cele două limbi. Autoritățile
le-au aprobat să cumpere în oraș o casă mare, pe care au transformat-o într-o
frumoasă capelă. Vădan, cu mâna sa de meseriaș, a fost foarte util în aranjarea
sălii de închinare. A mobilizat frățietatea din Hunedoara și cu ajutorul lor,
au dărâmat zidurile interioare și au amenajat o frumoasă capelă. A venit
împuternicitul Cultelor, Jurcini Petru, și, când a văzut ce au făcut baptiștii
fără aprobarea lui, i-a spus lui Vădan: ,,Ce-ai făcut, Vădane? Pușcăria te
așteaptă!”.
Într-adevăr, în urma acestor lucrări, s-a început prin 1972 un
proces împotriva lui. În timpul acela, conform statutului de funcționare al
Cultelor, pastorul era și gestionarul
bisericii și orice pastor, ca să facă față cheltuielilor de întreținere ale bisericii,
colecta și sume de care avea nevoie în funcționarea bisericii. Pe aceste sume
nu le înregistra, pentru că nu putea acoperi acele cheltuieli cu acte legale și
deci, toți pastorii, la un control amănunțit al gestiunii, erau vinovați pentru
că nu puteau acoperi cheltuielile cu acte legale. Vădan făcuse în Biserica din
Simeria niște reparații la mobilierul bisericii pentru acoperirea cheltuielilor
cu procurarea materialelor, care nu se găseau în comerțul liber, ci numai în
întreprinderi. El a colectat sume de la credincioși, pe care nu le-a
înregistrat în registrul de casă al bisericii. În biserică a avut vreo trei
bătrâni sclerozați, care l-au pârât la Miliție că a încasat bani pe care nu i-a
înregistrat, și s-a pornit procesul pe care, iată cum ni-l descrie el:
,,Am stat în arest 270 de zile, din octombrie 1972 până în iulie
1973. Dosarul meu de la poliție era tot mai gros, plin de reclamațiile celor
care îmi urmăreau activitatea din biserică și din afara ei. Când veneau
misionari străini, eram chemat la împuternicitul de Cluj. Acolo era și o
persoană străină, care asista la discuții și la amenințări. Eram interogat când
mergeam în alte localități sau organizam botezuri. Mă acuzau că nu respectam
toate dispozițiile împuternicitului Cultelor.
Într-o zi m-au invitat în scris să mă prezint la Poliția Județeană
Deva, seara la ora 19.00. Am fost invitat de căpitanul Tuslea în biroul lui,
unde mi-a spus: ,,Știi că o să rămâi la noi?” ,,Nu”, am răspuns eu ,,Îți spun
eu”, mi-a răspuns el. Și, în loc să fiu lăsat să plec acasă, m-au băgat în
celula nr. 4, unde am fost anchetat 90 de zile, în stare de arest. Am fost
judecat la Judecătoria Deva și apoi la Tribunalul Hunedoara am fost condamnat
la doi ani. Am făcut recurs la Județ și am primit în urma lui doar 9 luni. Au
fost 9 luni de chinuri și de suferințe. Ne puneau să lucrăm în ploaie și
zăpadă, cu hainele ude pe noi. Anchetele erau foarte grele și durau câte 4, 6,
8 ore, în care mă batjocoreau, cu pistolul pe masă. Mă acuzau de tot felul de
lucruri neadevărate, pe care nu le recunoșteam. Eram singur în celulă; aveam un
pat de fier cu o saltea și o pătură, rupte amândouă. Pe jos era ciment și era
foarte frig. Nu aveam voie să stau pe marginea patului. Când nu eram anchetat,
trebuia să mă plimb prin celulă de dimineața, până la ora 22. Masa de dimineață
conținea o cană de cafea surogat și o felie de pâine neagră, pe care o numeam
,,coadă de rândunică”, sau turtoi din făină de mămăligă. La prânz primeam
puțină ciorbă - apă chioară - și turtoi seara sau puțin arpacaș tare. Am slăbit
foarte tare și abia mă mai țineam pe picioare”.
Evanghelizări în celule:
,,Era Paștele, și m-am hotărât să merg prin celule cu mesajul
,,Hristos a înviat!” și le vesteam însemnătatea învierii Domnului. Vorbeam de
multe ori și cu ofițerii. Eram inventiv, trebuia să lucrez cu ei. Odată,
plutonierul de serviciu a venit să-mi ceară un borcan cu pastă de roșii, ca
să-i facă soția sarmale, și am considerat că este o bună ocazie să stau de
vorbă cu el. Apoi îmi amintesc de Iancu, care spunea despre el că este oaia
pierdută. Fusese activ în biserică, cântase în cor, dar din cauza sărăciei s-a
angajat în Poliție. Îmi spunea: ,,Noi știm că sunteți nevinovat, domnule
Vădan.”
Procesul prin derularea lui, a fost un mijloc de întărire a
solidarității frățești, deși autoritățile au dorit să-i intimideze pe ceilalți
pastori în lucrarea lor. La Judecătoria Deva, unde s-a ținut prima fază a
procesului, baptiștii din toate localitățile s-au adunat la Judecătorie. Sala
de ședințe a fost plină până la refuz. De asemenea, erau pline și coridoarele
Judecătoriei și o mulțime de credincioși erau adunați și în fața Judecătoriei,
așteptând să-l vadă pe pastorul Vădan Vasile în haine vărgate. Au stat cu toții
până la terminarea procesului și judecătorii au dat sentința: doi ani de
închisoare.
A urmat faza a doua, apelul la Tribunalul de la Hunedoara. Și
aici, în ziua procesului, Tribunalul a fost înecat de lumea care a venit la
proces și orașul era plin de credincioși baptiști. Sentința a rămas aceeași. A
urmat recursul, la Curtea de Apel. Solidaritatea baptiștilor s-a menținut, ba
s-a și întărit. Mai multă lume a participat la judecarea apelului. În fața
acestei realități, simțind autoritățile că mulțimea de participanți la proces a
crescut și că nemulțumirea lor putea duce la revoltă, au judecat apelul și
sentința au redus-o la 9 luni de condamnare, exact timpul cât Vădan a stat în
închisoare. Astfel s-a încheiat procesul și Vădan Vasile a fost eliberat.
Vădan Vasile s-a întors de la închisoare biruitor și toată lumea a
fost convinsă, inclusiv judecătorii, că a fost nevinovat și că cele 9 luni de
condamnare pe care i le-au dat judecătorii la recurs au fost date pentru a-i
salva pe colegii lor care l-au condamnat la doi ani de închisoare în primă
instanță.
După eliberarea din temniță, Vădan s-a transferat în 1975 ca
pastor la Biserica Baptistă Iris din Cluj, pe care a păstorit-o până în 1990,
când s-a pensionat. Biserica din Cluj avea și trei filiale: Casa Sănicoasă,
Desmia și Deșmir, unde a făcut o construcție nouă pentru biserică. De asemenea,
Vădan a avut funcții și în cadrul comunității de Sibiu, prin 1960, ca
vicepreședinte, la Cluj, în 1976, vicepreședinte, iar în 1977 a devenit
secretar al comunității de Cluj. În timp ce a păstorit biserica Iris din Cluj,
a cumpărat pentru biserică două case din vecinătatea bisericii, pe care le-a
transformat în anexe, pentru buna funcționare a bisericii. În 1990, după 40 de
ani de slujire, s-a pensionat.
După pensionare, a plecat în Canada, la Montreal. Aici, frații
l-au rugat să-i păstorească, și între 2001-2002 a lucrat printre românii din
Montreal. Erau 3500 de români stabiliți în acea regiune, prin care a ajuns până
în faza de a fi organizați în Biserică, având și sigiliu; aparținea de
Asociația Bisericilor Baptiste Române din SUA și Canada. A avut o experiență
interesantă ca pastor în Canada. Organiza Evanghelizări și serbări, urmate de
mese cu specific românesc, dar n-a lucrat decât un an, și biserica n-a mai
funcționat, pentru că baptiștii români erau foarte despărțiți în acea regiune.
După 40 de ani de pastorație, Vădan Vasile s-a pensionat și astăzi
trăiește în orașul Cluj, slujind cu Evanghelia în bisericile din jurul
orașului. Astfel și-a încheiat Vădan slujirea.
E interesant că împuternicitul Cultelor, care a fost factorul decisiv
în pornirea procesului, a ajuns și el la aceeași închisoare și inculpatul Vădan
i-a potolit foamea în închisoare. După ce s-a terminat ancheta, i-au dat în
închisoare loc de muncă - ,,magazioner”. Știau cei din tribunal că hoțul
baptist este om cinstit, de aceea toate alimentele închisorii erau în
administrarea lui. Într-o zi l-a văzut în cutea închisorii pe J. Petru, fostul
împuternicit al Cultelor. Acum era și el în haine vărgate. Vădan nu-l întreabă
de ce a fost condamnat, ci i-a spus: ,,Ești flămând?” ,,Da”, i-a răspuns
fostul împuternicit. ,,Hai în magazie”, îi spuse Vădan, ,,aici toți
suntem egali, rob cu rob să ne unim” și l-a săturat cu bunătățile pe care
le avea în magazie, acestea fiind aliniate pentru ofițeri. Ori de câte ori a
avut ocazia, Vădan a repetat acest gest - așa l-a răsplătit el pe cel care l-a
băgat la închisoare. [1]
Temnița nu l-a speriat, ci l-a călit și odată ajuns pastor la
Biserica Creștină Baptistă din Iris Cluj, fratele Vădan Vasile a facilitat
venirea fratelui Iosif Țon, o dată pe săptămână, să facă studiu biblic cu
tineretul. În acea perioadă mulți studenți frecventau aceste studii și mulți
tineri s-au întors la Domnul.
Azi, 30 mai 2022, fratele Vasile Vădan a fost chemat de Dumnezeu
în veșnicie, să fie la locul de odihnă, pregătit de Domnul Isus.
