miercuri, 5 octombrie 2016

Baptiştii Români De E.Y.Mullins



Duminică se sărbătorește la București 95 de ani de existență a Institutului Teologic Baptist.   Prezint un articol din 1920 scris de  credinciosul  E.Y.Mullins care a vizitat de multe ori România și a văzut marile nevoi care nu suportau prea multă amânare. Se pune și scrie încă din Veneția ca mesajul lui să ajungă mai rapid în America, ca să fie publicat și baptiștii americani să vină în ajutorul fraților lor români.          
   Baptiştii Români    De E.Y.Mullins
Statele Balcanice au fost numite „carlinga“Europei, deoarece a fost arena multor conflicte sângeroase. Acum este unul dintre cele mai bune terenuri misionare de pe Pâmânt. România s-a descurcat bine la Masa Păcii de la Paris.
Are noi teritorii recuperate de la Ungaria, iar la la nord şi la est, are Bucovina şi Basarabia. Astfel încât multe milioane s-au mai adăugat populaţiei existente, care este de 17 milioane.
Am ajuns în capitala Bucureşti, pe data de 3 octombrie, unde am ţinut o conferinţă cu reprezentanţi din fiecare colţ al ţării. Apoi am mers spre Transilvania, în nord, unde au fost obţinute noi teritorii de la maghiari. Am fost foarte norocoşi. Consiliul ne-a trimis ca şi translator, pe pastorul J.R. Socaciu din Detroit, un român nativ. El vorbeşte Româna, Engleza şi Maghiara, şi acum este cu noi în Ungaria. El a fost de o valoare incalculabilă. Animat şi plin de zel, un vorbitor fluent, el este un translator foarte capabil. El a absolvit anul trecut Seminarul din Louisville. Baptiştii Români sunt oameni remarcabili. Am predicat, am ţinut conferinţe, adunări în Curtici, în Arod, în Buteni, şi în Siria după ce am părăsit Bucureştiul.Cu treizeci de ani în urmă a început munca. Evanghelişti înflăcăraţi au colindat Transilvania predicând Evanghelia Noului Testament. Fiecare convertit părea să devină un propagandist. Mişcarea era la fel ca cea a Noului Testament; asemeni scânteilor care se duc în toate direcţiile atunci când loveşti un cărbune viu, aşa şi aceşti Baptişti au răspândit Adevărul pretutindeni, până când au numărat 13 mii de membri, 90 de biserici şi 500 de staţii de predicare.  Există de asemenea un număr de biserici ale vorbitorilor de limbă germană şi limbă maghiară. Ei sunt organizaţi într-o convenţie generală, având  ca şi Preşedinte pe pastorul Constantin Adorian, de la Bucureşti, şi un Comitet Executiv de 35 de persoane reprezentând toate părţile teritoriale.

Cum au devenit Baptişti.
Doctorul T.A. Robertson a spus odată într-o cuvântare publică: „ Având în vedere un om cu Noul Testament în mâna sa şi cu o conştiinţă în stare bună de funcţionare, rezultatul va fi un Baptist.“ Românii sunt Baptişti din convingere. Ei cred în învăţăturile Noului Testament. Ei acceptă, îmbrăţişează chemarea frăţească din fiecare afirmaţie. În mod spontan, asemeni creştinilor Noului Testament, ei L-au urmat pur şi simplu, pe Cristos şi Noul Testament, acest fapt ducând la un singur posibil rezultat.

Poveşti istorice şi eroice.
Istoria baptiştilor români  este plină de poveşti ale unui devotament eroic. Un bărbat, needucat, şi totuşi foarte eficient, plin de entuziasm şi putere, a evanghelizat o întreagă regiune, câştigându-şi 2 mii de convertiţi, doar prin forţele lui proprii. O tânără femeie din Basarabia, persecutată şi alungată de acasă, în ciuda multor încercări, a spus povestea lui Iisus oricând pleca şi întâlnea mari mulţimi de femei. Ea a vorbit în închiderea conferinţei din Siria uimind audienţa, în timp ce le povestea despre exilul ei de dragul Domnului Iisus şi al lui Dumnezeu. Ea avea fluenţa, coerenţa lui Frances Willard, simplitatea sufletului unui copil, şi o pasiune care reamintea de cea a Ioanei D’Arc. Ea este literalmente cucerită de Adevăr. Am povestea ei şi a altora în detaliu. Educaţi această fată şi ea va străluci în lumina lui Cristos, printre semenii ei.
Ei ne-au spus că există în România libertate religioasă, însemnând că Biserica Greco-Catolică este biserica oficială, care tolerează alte denominaţiuni atâta timp cât „ acestea nu au de-a face cu prestigiul “ bisericii de stat. Dar, Baptiştii ştiu ce înseamnă aceasta. Zece dintre ei sunt acum în închisoare pentru că au predicat. Şase dintre ei au fost încarceraţi timp de trei luni iar câţiva şase luni. Toţi aceştia sunt dintr-un singur oraş. Arestul nu i-a descurajat. Strădaniile acestor Baptişti Români sunt încununate de succes. Ei au botezat 770 de persoane în anul 1917. În acest an au fost deja 500 de botezuri.

Mulţimi şi Mulţimi de oameni.
Oriunde ne-am dus bisericile erau neîncăpătoare, bărbaţi şi femei fiind prezenţi deopotrivă în număr egal. Fermieri îmbrăcaţi în haine lungi, după vechea modă romană erau prezenti. Mulţimi mari de tineri conduceau cântările. Ei erau aşezaţi, în toate bisericile de o parte şi de cealaltă a amvonului, având sarcina de-a conduce programul muzical. Ce frumos cântau ei şi întreaga congregaţie!  Ei îţi reaminteau de felul în care cântau congregaţiile nostre din Sud. Doctorul Gambrell le-a spus că el nu mai ştia ştia pe nimeni care i-ar fi putut întrece la cântat, făcând excepţie, poate, negrii din Sud. Am fost întâmpinaţi, salutaţi cu „ Când privesc crucea minunată“, „Vai, şi Mântuitorul meu a sângerat“, „ Când pacea ca şi un râu“, şi alte cântece cunoscute; şi totuşi, aceste biserici în multe cazuri nu au carţi de cântări.  Cele câteva imnuri de slavă sunt scrise de mână dintr-o singură copie de către predicator sau conducătorul acelei biserici.
Casele noastre de rugăciune baptiste  sunt  în câteva cazuri, clădiri mari, încăpătoare, cum ar fi la Curtici, Buteni şi Siria. În capitala, Bucureşti, este nevoie de o clădire nouă, cât mai repede. Biserica se închină într-o cameră micuţă deasupra unui magazin unde este mai greu să ajungi. În Curtici Baptiştii sunt cultul dominant. Aici am întâlnit cel mai de seamă laic, creştin român. Numele lui este Teodor Sida. El a fost baptist 26 de ani. El a fost ales primar al oraşului împotriva voinţei lui, acum câţiva ani. Cei din oraş au încercat să-l facă să candideze pentru primărie şi la ultimele alegeri, dar el a refuzat. Candidatul care în campania sa i-a maltratat pe baptişti a fost înfrânt. El este gata acum să meargă mai departe.

Un câmp de recoltare copt
România este pregătită, coaptă  gata să fie secerată, culeasă. Nu am mai văzut niciodată aşa de mare dorinţă şi intensitate sau  o apreciere aşa de pasionată. Am căutat voluntari printre tineri pentru a intra într-o şcoală de pregătire, şi am avut cel puţin o sută de răspunsuri. Există zeci şi sute de tineri şi tinere gata să participe de bună voie la lucrarea Domnului. Într-un timp foarte scurt o şcoală poate fi umplută. Pe teren sunt deja lucrători nepregătiţi, care pot fi  educaţi pentru o mai mare eficienţă. Întreaga suflare a poporului baptist pare să fie nu numai gata, dar şi dornică şi nerăbdătoare de a merge mai departe cu munca lor. Ei sunt săraci, dar nu aparţin celei mai de jos pături a societăţii. Ei aparţin clasei de mijloc, oameni care gândesc şi acţionează în numele lor. Ţărănimea neştiutoare e foarte  încrezătoare în preoţime, dar se poate ajunge la aceasta. Este aproape imposibil să redăm toate lucrurile interesante despre România. Am vizitat mai mult de o duzină de ţări din Europa, şi nu ezit  să spun că doar un  tur de două săptămâni printre baptiştii din România, mă face să afirm că aici este una dintre cele mai de seamă comunităţi baptiste pe care le-am văzut, poate, cu excepţia Ungariei, despre care  Doctorul Gambrell ne va spune într-o altă scrisoare. Fructul este foarte copt, atârnă foarte jos, şi este de cea mai bună calitate, cu posibilităţi nelimitate de creştere ce ne sunt indicate pretutindeni. România şi Ungaria sunt sunt în mod excepţional primite în rândul Baptiştilor din Sud.

Nevoile românilor baptişti.
Primul şi cel mai important  lucru care ar trebui este înfiinţarea unei şcoli de pregătire atât pentru predicatori cât şi pentru lucrătorii bisericii. Locaţia acestei şcoli ar trebui să fie stabilită, poate, la Bucureşti, care este capitala acestei ţări; dar, indiferent unde ar fi construită, trebuie să fie luate hotărâri imediate pentru a demara crearea ei.
În al doilea rând, ar trebui consolidat domeniul ce ţine de evanghelizare. Pentru a-i ajuta pe evanghelişti e nevoie doar de bani, care să fie folosiţi într-un mod cât mai folositor. Un conducător al lucrării venit din America ar putea ajuta foarte mult în organizarea şi proiectarea lucrării într-un mod cât mai inteligent. Este nevoie într-un timp foarte scurt de câteva şcoli.
În al treilea rând, vorbim despre tipărituri şi literatură. Ei (baptiştii români) au mare nevoie de acest lucru. Ei sunt un popor cult, cărora le place foarte mult să citească. Copiii sunt educaţi în şcoli publice. Ştiinţa creştină, Ruselism-ul şi Adventismul de ziua a şaptea, fac tot ce le stă în putinţă pentru a-i perverti, strica pe convertiţii noştri.
În al patrulea rând, este nevoie de lucrători veniţi din America, deopotrivă bărbaţi şi femei. Putem spune că aici este un domeniu foarte promiţător pentru femeile misionare.
Al cincilea punct tratează problema ridicării de noi biserici, de care este nevoie într-un număr din ce în ce mai mare.
România pentru Baptişti este o mare provocare. Nu trebuie să întârziem, ci, trebuie să ţinem frâiele cu putere. O recoltă fără margini ne aşteaptă, dacă suntem înţelepţi şi profităm de această oră de aur în numele Stăpânului nostru.

Veneţia, 25 Octombrie 1920.

sâmbătă, 1 octombrie 2016

Cine ne-a susținut, cine ne-a apăsat și cine nu au fost interesați?


La această întrebare răspunde cartea:

Biserica noastră şi cultele minoritare

Marea discuţie parlamentară în jurul legei cultelor

cu o introducere de N. Russu Ardeleanu.”

Apariția 1928 București

Cartea este în PDF, ușor de descărcat  și de citit, linkul este în partea de jos a paginii.


În cartea de față veți vedea nume mari ai neamului cu care ne mândrim, la amvon citând „mândri” din ei, cu fraze celebre universal recunoscute, nume care au contribuit la ridicarea culturii noastre, dar sunt mici  nu pentru că erau contra baptiștilor, ci pentru că ideile oratorilor sunt supțiate de șabloane  înguste precum: toți ne vreau răul, toți conspiră împotriva neamului, se fac planuri străine și etc.
La pagina 44 profesorul ortodox G. Bogdan Duică arată că mulți greco-catolici care au trecut la alte culte, mulți au trecut la baptiști.
Preotul ortodox D. Turcu în cuvântarea sa atacând pe catolici spune: „Pe Mihai Viteazul, care a organizat această biserică ortodoxă, salvatoare a neamului, l-au omorât catolicii”.
..D. Al. Lapedatu, ministrul cultelor și artelor declară: „Nu l-au omorât catolicii, părinte”!
Pentru domnul preot, baptiștii sunt  sectă primejdioasă.
Are și o frază ce trebuie reținută: „Mare prăpăd sufletesc dacă se va întâmpla această recunoaștere”!

Cuvântarea Episcopului Gr. Comșa, cuprinsă pe 20 de pagini face referire la baptiști de 123 de ori, toate critice. Concluzia dumnealui a fost: „În consecință cer omiterea art. 53 (art. ce dădea dreptul baptiștilor să fie inclus între cultele recunoscute) din proiect, rămânând ca baptiștii să se conformeze normelor referitoare la cultele noi.

Al. Lapedatu, ministrul cultelor și artelor ne-a apărat în lumina dreptului la libera exprimare și a fi în pas cu lumea occidentală, dar ne-a și disprețuit spunând despre baptiști: „ ..sunt, cu rari excepții, niște semidocți”. Ministrul are și o intervenție curajoasă înfruntându-l pe marele istoric N. Iorga.

Preotul unit N. Zugravu se pare că nu este așa de supărat pe Biserica soră ortodoxă care îi aducea mari acuzații, ci pe ministrul Lapedatu pentru că îi aduce sub aceiași pălarie cu baptiștii. Ministrul are o replică automată și corectă.

 Nicolae Iorga a fost împotriva legii din cauză că venea din Ardeal printr-un om care vine din Ardeal și Austria.


Concluzia mea este că cei 26 de vorbitori ortodocși, printre care prim-ministrul Brăteanu, N. Iorga, episcopi și mitropoliți; 8 uniți, printre care episcopul Iuliu Hosu, ne-au fost împotrivă. Ceilalți, reformați, catolici, mozaici, luterani și-au apărat propriile interese fară să fie interesați de ce se întâmplă cu alții, dar aliatul nostru în primirea recunoașterii cultului baptist este: „Înalta Curte de Casație și Justiție ” care n-ea recunoscut în baza legilor existente.
Toți aceștia nu au putut schimba votul parlamentarilor.





vineri, 23 septembrie 2016

Și totuși, Mihai avea dreptate




În articolul Anabaptiștii, Mihai  a intervenit pentru clarificări, eu i-am cerut argumente și el mi le-a dat. Dar tot căutând am găsit ceva ce mi se pare mai credibil decât sursa mea care era Monitorul Oficial al României. Credeam că Monitorul Oficial al României este foarte precis, dar s-a dovedit că nu este așa pentru că ce scrie nu este întotdeauna corect.
În întărirea a ceea ce am primit am găsit și eu o revistă din 1926 care îi dădea mare dreptate de aceea am hotărât sa public fără întârziere informația găsită.
Analele Dobrogei este o revistă a societăți Culturale Dobrogene înființată de către un grup de intelectuali din Constanța – profesori, magistrați, avocați, ingineri, medici etc. În această revistă sunt informații despre baptiștii dobrogeni care au apărut poate înainte de 1865. Totuși, Mihai are mai multe informații și va clarifica ceea ce prezint acum.
În anul 1872 localitatea nemțească  Atmagea avea 48 de familii evanghelice și 11 baptiste.
În anul 1865  evanghelicii din  Cataloi devin baptiști,  iar în 1892 erau 200 de baptiști.
În anul 1872 avem în localitatea Ciucurova 3 familii baptiste iar în anul 1892 erau 107 baptiști.



sâmbătă, 17 septembrie 2016

Anabaptiștii




Alexa Popovici scrie în istoria baptiștilor despre anabaptiști care s-au stabilit în Tulcea și că era o comunitate destul de mare. Ca o completare aș  prezenta ce scrie în Monitorul Oficial al Regatului României  în 1887  la pag 16.
Mișcarea Populației în județul Tulcea:
92246 locuitori total
Pe religiuni
1.      Ortodocși 64983
2.      Catolici 1321
3.      Armeni 878
4.      Luterani 1555
5.      Anabaptiști 498
6.      Mahomedani 10108
7.      Israeliți 3217
8.      Diverse secte 1992
 
Ca o notă de noutate ni se spune că între lipoveni sunt 3 secte:
1. Cei cu biserică și popă.
2. Cei cu biserică și fara popă și la care serviciul religios se face de dascăl, iar preotul vine din Rusia foarte rar să facă botez și căsătoria religioasă.
3. Cei fără biserică și fără popă; aceștia sunt denumți și fanatici pentru că nu se supun legilor.
Poate la diverse secte să fie și baptiști, asta o va stabili Mihai Ciucă care se ocupă de aceea parte a țării și nu numai.
Mișcarea Populației din România pe anul 1885, tipărit la București în 1887, prezintă în tabele la rubrica: „Căsătoriți în religia” urmatoarele religii:
9.      Ortodoxă.
10.  Catolică.
11.  Protestantă.
12.  Armeană.
13.  Lipoveană.
14.  Mahomedană.
15.  Israelită.
Protestanți aveam în județul Argeș 4, Brăila 3, Constanța 7, Covurluiu 3, Dolj 10, Iași 3, Ilfov 136, Mehedinți 1, Prahova 7, Putna 4, Tulcea 27, Tutova 1, total 206.
Aceste religii apar nescimbate până în anul 1906 când apare Anuarul statistic al orașului București pe anul 1904 și 1905 tipărit la București. Aici este o rubrică nouă: „Altă Religie”, dar este și o clarificare de mare valoare. La religia Protestantă sunt trecute în paranteză religiile ce le formează: „luterană, calvină, reformată, evanghelică și anabaptistă.

Aici spune că în București s-au născut în 1904, 201  copii în religia Protestantă, iar în 1905 178 de copii. Aceasta poate să însemne că avem și anabaptiști în București.
Deci anabaptiștii au existat în România și după anul 1900 când poporul baptist se dezvolta din ce în ce mai rapid pe tot cuprinsul țării noastre.
Slăvit să fie Domnul în veci de veci!