Familia Baban din Hațeg, Dobrogea

Această familie este bogată în personalități de primă mână în poporul baptist și   o prezint ca să o putem cunoaște mai bine și  să fiu ajutat la facerea unei cronologii   complete și cât se poate de corecte. Familia este mai numeroasă de cum o prezint, dar aceste informații le am.

Dumitru Baban 1827-1915, bătrânul

S-a născut în anul 1827.

În 1907 s-a predat Domnului. Dumitru Baban bătrânul, avea 80 când s-a botezat. A mai trăit 8 ani și a plecat la Domnul. Când se ruga  Domnului acest frate  printre altele zicea: „dă-mi Doamne răbdarea lui Iov și înțelepciunea lui Solomon".

Nicolae Baban, 1856-1929, predicatorul din Dobrogea.

S-a născut la 1856 în localitatea Arabagi  jud. Constanța, localitatea azi se numește Hațeg din Dobrogea. Credința a venit în această localitate prin Cristina Tașcă, mama pastorului baptist Radu Tașcă, care era membră în Biserica Baptistă din Cernavodă.

În anul 1907 primește pe Domnul Isus în inimă și ”este botezat în Dunăre la Cernavodă de Mihai Munteanu[1].”

În anul 1915 este ordinat ca păstor.

A fost un om al rugăciunii, om destoinic, hotărât în lucrarea Domnului și bogat în sfaturi. A călătorit mult cu Biblia în mână ca să predice Evanghelia.

A clădit o casă de adunare pe propria lui cheltuială.

Soția se numea Ana și dumneaei s-a predat Domnului și s-a botezat în anul 1903.

A avut 5 copii, două fiice și trei fii: Ștefan, Niculae și Dumitru, păstorul Biserici Baptiste din Constanța.

În ziua de 31 Octombrie 1929 pleacă la Domnul, iar în ziua de 3 noiembrie este înmormântat în satul său natal, fiind condus de frații din împrejurimi, care au cântat pentru slava Domnului.[2]

Dumitru N. Baban 1896-  Pastorul din Constanța

S-a născut în 1896 noiembrie 15, în comuna Abrud, Jud. Constanța, fiind fiul lui Nicolae și Ana.

În anul 1917 este botezat de către fratele Constantin Adorean în București.

În anul 1924 termină Seminarul Teologic Baptist din București (prima promoție) și este ordinat ca păstor al Bisericii Baptiste din Constanța, comisia de ordinare fiind compusă din: C. Adorean, Radu Tașcă, I. Țirban.

În anul 1926 se căsătorește cu sora Cristina și au două fiice: Lilica și Aurelia.

În afară de păstor a fost și Vice-Președinte al Uniunii Baptiste din România și Președinte al comunități baptiste Constanța.

În anul 1950 avea ca venit 1000 lei salariu și vaci cu lapte.[3]

Octavian Baban, Doctor în teologie

Se naște pe 20 iulie 1961 și este fiul lui Dumitru Baban, dirijorul corului din Constanța și împrejurimi,despre care nu am date.

Fiindcă fratele este în viață și este activ în poporul baptist, vă invit să îi citiți CV-ul de aici vezi și aici.

Să ridice Domnul tot mai multe generații de familii care să vestească Cuvântul Domnului și să glorifice Numele Lui cel Sfânt.

---

[1] Alexa Popovici, Istoria Baptiștilor.

[2] Farul mântuirii.

[3] Fișa pastorală

Radula Pavel 1898 – 1986

Pastorul baptist Radula Pavel,  fiul lui Pantelemon și Anuța, s-a născut în localitatea Turnu Rueni,  la data 23.09.1898.

După terminarea claselor primare intră ca ucenic la Caransebeș.

În anul 1918 se căsătorește cu sora Iconia Jigore din Borlova.

În anul 1920 la Caransebeș a auzit Cuvântul Domnului de la fr. Ciortuz Pavel din Rudăria și a hotărât să își predea viața Domnului Isus.

În anul 1921 este botezat de pastorul Drăgilă Dumitru. Dând dovadă de calități deosebite a fost ales evanghelist în anul 1923, iar în 1925 este ordinat ca păstor pentru Biserica baptistă din Borlova.

A fost președinte de Comunitate și membru în Comitetul Uniunii.

În anul 1962 se pensionează.

Fratele a suferit mult din cauza credinței, a fost arestat  de mai multe ori și a îndurat multe prigoane din cauza regimurilor prin care a trecut.

În anul 1976, aprilie 14, la vârsta de 79 de ani a încetat din viață. La serviciul de înmormântare au luat parte frați din conducerea Uniunii, Comunității Baptiste Timișoara și alți frați păstori din zonă. A cântat corul și fanfara Bisericii.

Mulțumim Domnului pentru un astfel de frate credincios în slujba Domnului.

Sursa:  „Îndrumătorul Creștin Baptist”.

Isus Hristos, Împăratul, a înviat și este viu!

În dimineața învierii vorbim tot de Isus Hristos, Împăratul, care a înviat și este viu în veci de veci. Acest Împărat rămâne același, prietenos, cu glas blând, care te cheamă: „Veniți la Mine”.  O dată înviat este viu, maiestos, glorios.

L-am disprețuit, batjocorit, bătut, omorât, dar acum a-înviat. 

Ce voi face acum? Nu trebuie să ne speriem, nu trebuie să ne ascundem de El. El poate fi bucuria noastră, dacă ne predăm  și umblăm în ascultare de El.

Nu mâncarea trebuie să ne bucure mult, ci faptul că Isus este viu și ne primește la El cu toată dragostea ce o are pentru noi.

I. Și-a schimbat structura trupului, dar nu a caracterului.

După înviere, Domnul Isus putea merge la marele preot acasă, la Pilat, la cei mai mari din Sobor,  să le țină un discurs tăios, dar a ales să meargă la cei ce-l iubeau și erau risipiți.

Deși Dumnezeu l-a înălțat nespus de mult, i-a dat un Nume mai presus de orice nume, El rămâne același, smerit, blând, plin de bunătate, același care ne caută, căruia îi pasă de noi și nu ne abandonează.

Petru era trist pentru ce a făcut, dar Domnul înviat îl caută.

7. Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galileea: acolo Îl veţi vedea, cum v-a spus.”  (Marcu 16:7, VDCC)

34. şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon.”
(Luca 24:34, VDCC)

 

II. Și-a schimbat structura timpului, dar nu a prezenței

În timpul pribegiei Sale pe pământ, mergea din loc în loc, era supus timpului, era prezent doar într-un singur loc. Acum este în afara timpului, dar este prezent lângă cel ce-l caută din toată inima.

37. Ştiţi vorba făcută prin toată Iudeea, începând din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan;
38. cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.
(Faptele apostolilor 10:37-38, VDCC)

III. Și-a schimbat structura  puterii, dar El este același

Când Domnul Isus a intrat în trup omenesc, deși era Dumnezeu, puterea Lui era limitată datorită voinței Lui ca să nu nimicească cu suflarea gurii Lui omenirea care zăcea în păcat și întuneric.

Acum Domnul este înălțat în slavă, la dreapta Tatălui, dar este același Împărat personal care ne cheamă pe nume.

14. După ce a zis aceste vorbe, s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus.
15. „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.”
16. Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!”, adică: „Învăţătorule!”
17. „Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”
18. Maria Magdalena s-a dus şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri. (Ioan 20:14-18, VDCC)

Acest Împărat să fie bucuria și pricina laudelor noastre,  pentru că a suferit în locul nostru și a adus mântuire pentru neamul omenesc.

Aceasta este marea dragoste a lui Dumnezeu pentru noi. Pe El să-L iubim și să-L ascultăm în veci de veci. Amin.

Isus Hristos, Împăratul răstignit pe cruce

Azi, vineri 14.04.2017, sărbătorim moartea pe cruce a Domnului Isus Hristos, unicul Fiu al lui Dumnezeu. Acest eveniment scoate la lumină dragostea mare a lui Dumnezeu pentru omenire și la cealaltă extremă, răutatea mare a omenirii în ansamblul ei. Azi să ne coborâm în noi înșine și să ne analizăm în lumina Calvarului trăit de Domnul Isus și vom constata că suntem  vinovați de suferința Domnului.

Văzând procesul Domnului Isus constat următoarele 3 adevăruri care le prezint mai jos, dar te rog vezi  și concluzia ce o trag.

I. Umanitate fără omenie

Dumnezeu i-a dat numele de OM la acea ființă plămădită din pământ, dar lucrată cu măiestrie  de mâna sfântă a lui Dumnezeu, apoi i-a dat suflare de viață. OM înseamnă ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat.

OM ar trebui să însemne omenie, omenos, adică plin de omenie; blând, bun, cumsecade, îngăduitor, înțelegător, demnitate, noblețe.

Unde au fost toate aceste calități când Pilat ia cuvântul și spune:

5. Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură.

„Iată Omul!”, le-a zis Pilat.
6. Când L-au zărit preoţii cei mai de seamă şi aprozii, au început să strige: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L”, le-a zis Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El.”
7. Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”
8. Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.
9. A intrat iarăşi în odaia de judecată şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?” Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.
10. Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul?”
11. „N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.”
12. De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă dai drumul Omului acestuia, nu eşti prieten cu cezarul. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului.”
13. Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreieşte: „Gabata.”
14. Era ziua Pregătirii Paştilor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor:

„Iată Împăratul vostru!”
15. Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!”

„Să răstignesc pe „Împăratul vostru”?”,

 le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe cezarul!”
16. Atunci L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi L-au dus să-L răstignească.
(Ioan 19:5-16, VDCC)

Frumos sună definiția, dar Dumnezeu spune despre om cu mii de ani în urmă, următoarele:

5. Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
(Geneza 6:5, VDCC)

II. Religie fără nimic sfânt

Când ne gândim la religie, religios, avem impresia că aceste cuvinte sunt deasupra a ceea ce este Omul, pentru că acest cuvânt se leagă de Dumnezeu, sfânt, sfințenie, milă, îndurare, dragoste, sentiment, plăcerea de a face binele, iubirea de aproapele și așa mai departe.

Cum au putut cei mai înalți prelați religioși să vadă cum este bătut Domnul Isus, este chinuit, biciuit de Pilat ca să stârnească mila, compasiunea acestor oameni care erau reprezentanți ai lui Dumnezeu și totuși erau tari ca cremenea, fără milă, fără dragoste, nimic sfânt.

III. Judecată fără dreptate

Pilat în lumina dreptului Roman nu găsește nici o vină, ba mai mult se laudă că are putere   să-L elibereze pe Domnul, dar de ce nu o face? Dacă ești judecător și trebuie să împarți dreptatea,   fă-o, ca să nu afectezi noțiunea de dreptate.

Nu a făcut nimic rău, dar tot îl răstignesc pentru că umanitatea nu are omenie, iar religia nimic sfânt și când dreptatea le vede de ce ar fi ea mai deosebită!

Concluzia

Modelul umanității, al religiei sfinte și a judecății drepte, nu ne aparține nouă, deși Dumnezeu ne-a dat aceasta prin numele de OM. Vedem însă omenie, model sfânt, atitudine de o noblețe desăvârșită, doar la un singur OM, Isus Hristos.

Acest om este Omul Durerii

3. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
4. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
6. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
7. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
8. El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
(Isaia 53:3-8, VDCC)

Acest om ne cheamă la El să învățăm de la El, să trăim ca El, să fim asemenea Lui.

28. Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
30. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.”
(Matei 11:28-30, VDCC)

Ne cheamă să cinăm cu el.

Ce vom face?

Numai în El vom găsi umanitate, religie sfântă și judecată dreaptă.

 12. De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă.
13. Să ieşim, dar, afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui.
14. Căci noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare.
15. Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.
16. Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.
(Evrei 13:12-16, VDCC)

Domnul să ne ajute!