Cicirean Gheorghe 1895-1984

Pastorul  Ioan Coldea, scrie în revista   „Îndrumătorul Creștin Baptist” din anul 1984 despre  Fr. Cicirean Gheorghe.

Fr. Cicirean Gheorghe s-a născut la 6 decembrie 1895 în localitatea Cuvin, jud. Arad.

Aici fratele face școala primară de 6 ani.

În anul 1913 s-a întors la Dumnezeu prin cântarea „Isus vă cheamă, auziţi...“ cântată de fraţii misionari Radu Taşcă şi Crăciun Simion. A fost bo­tezat la 19 august 1913 de către fr. pionier al Evan­gheliei, Kornea Mihai.

În anul 1918 s-a căsătorit cu sora Orădan Elisabeta. Au avut cinci copii, 12 nepoţi şi 14 stră­nepoţi.

A  lucrat în Biserica din Cuvin, jud. Arad, din 1913 până în anul 1930. Aici a donat materialul adunat pentru construirea casei proprii în vederea construirii casei de rugăciune.

În anul 1930 s-a mutat la Arad, unde cu un grup de fraţi au fondat Biserica „Speranţa“, al cărui mem­bru a fost până în anul 1974.

A  fost ordinat diacon principal în anul 1939, fiind în comitetul bisericii ani de-a rândul.

În anul 1947 când s-a constituit Biserica „Betel“ din Arad, fr. Cicirean a fost printre membrii fon­datori. Aici a lucrat până la sfârșitul vieţii sale pământene.

Fr. Cicirean Gheorghe a fost un credincios sin­cer, un colaborator cinstit, optimist, calm, fiind un bun sfetnic şi părinte pentru toţi.

Fr. a lucrat și în C.F.R. mai mulți ani de zile.

In ziua de 23 martie 1984 a fost chemat acasă, iar sufletul său a ajuns la Mântuitorul său, pe care l-a iubit aşa de mult.

Pe lângă membrii Bisericii locale, la serviciul de înmormântare au luat parte mulţi fraţi şi surori din bisericile din Arad şi din comunitate ,unde fratele a lucrat şi a fost cunoscut.

În jurul catafalcului a fost familia îndoliată, iar Cuvântul Domnului a fost propovăduit de următorii fraţi :

Din partea Comunităţii Arad, fratele păstor Mi­hai Chiu şi fr. Vasile Jula ; din partea Bisericii „Speranţa", unde fratele a fost membru timp de 44 ani, fr. Igna Ionaş, iar fr. Ion Ostafi, diacon ales a rostit rugăciunea de invocare.

Din partea Bisericii locale, fr. păstor loan Col­dea, iar fr. Ştefan Redeş, diaconul ales al Bisericii, a rostit rugăciunea de încheiere.

Serviciul de înmormântare a fost împodobit de fan­fara Bisericii locale, unită cu cea din Biserica „Spe­ranţa" şi „Aradul Nou“, precum şi de corul bărbătesc reunit din alte biserici.

La serviciul divin care s-a ţinut la cimitir, au vorbit fraţii Resedea Petru şi Morar Teodor.

Surse de informare:

Îndrumătorul Creștin Baptist.

Fișa pastorală.

Fratele păstor Jurcoi Emanuel din Covăsânț.

 

Botez 1957

Te iubesc, minunat popor român

Înmormântarea Majestății Sale Regele Mihai I, mi-a definit atitudinea mea față de poporul din care fac parte și eu și au fost moșii și strămoșii mei.

Majestatea Sa Regele Mihai I a plecat ducând cu dânsul un model mai rar întâlnit, dar poporul  a rămas cu sufletul strâns de durere. Nu fi trist, popor mirific, că ce a pătimit Regele ai suferit și tu, caracterul dânsului, este caracterul tău. Regele Mihai a avut deasupra dânsului pe Regele Regilor, Isus Hristos Domnul și pe mâna Lui ne lasă.

În primul rând ești un popor minunat.

Prin frumusețea ta lăuntrică, locuită de un caracter frumos simplu și iubitor ai dovedit că nu poți fi îngenunchiat. Unii ne-au făcut proști, dar nu suntem, am tăcut, am trecut cu vederea, am fost jigniți, dar nu am ripostat și din această cauză alții ne-au crezut cu adevărat proști.

În al doilea rând ești un popor de bun simț.

Majestatea Sa Regele Mihai I a spus răspicat acest lucru printr-un exemplu pe care l-a trăit atunci când niște neaveniți i-au impus să părăsească țara. Fața acelui soldat care deși era cu spatele, s-a întors cu lacrimi spre Majestatea Sa, i-a dat putere să îndure exilul dur și dureros.

Atunci când oamenii fără bun simț au impus prin forță un regim care nu ne caracteriza pentru că era un sistem mincinos, fără respect și fără omenie, noi am tăcut, dar asta nu înseamnă că l-am acceptat. Lucrul acesta se vede dintr-o poveste care circula în perioada comunistă, când regimul a vrut să stingă din noi credința în Dumnezeu. Activiștii partidului adunau oameni ca să li se spună că știința a dovedit că nu este Dumnezeu. După ce își țineau discursul mincinos a întrebat pe un om, ce zici? Omul s-a ridicat în picioare și a spus: „ce să spun, eu zic doar „Hristos a înviat” și toți oamenii adunați au răspuns în cor: „Adevărat a înviat”.  Era dovada că sentimentul creștin nu ni l-au putut lua sau frânge.

În al treilea rând ești un popor demn.

Am tăcut în fața tăvălugului comunist. Nu te puteai împotrivi în fața violenței și răutății lor. Dumnezeu a trimis această orânduire cu un scop. Am găsit rezolvare la multele restricții impuse de sistem. Au vrut să ne frângă și să vorbim ca ei, să facem ce fac ei, dar ne-au nesocotit și s-au înșelat. Au vrut să recunoșteam că este bine să stăm în frig, noi am găsit o soluție să ne încălzim. Au vrut să recunoaștem că este bine să stăm în întuneric și am găsit o soluție pentru asta, ne-am cumpărat lampă și copiii noștri au învățat precum am învățat și noi la lumina lămpii. Au vrut să recunoaștem că este bine să mâncăm la rație și am mâncat făcând însă rost și de provizii. Au vrut să mergem până acolo ca să ne pierdem demnitatea, dar nu s-a putut. Când au crezut că ne-au învins, am dovedit că nu ne este frică de ei și am ieșit  în stradă zicând: „Există Dumnezeu, Există Dumnezeu”.

Dumnezeu a fost cu noi și vrea să fie cu noi, doar ca noi să ne întoarcem cu fața perfect spre El. Regele nostru pământesc a plecat în lumea lui Dumnezeu, noi am rămas, dar modelul cel mai perfect este în Domnul Isus Hristos, care este Rege peste toți regii.

În aceste zile când ne pregătim să întâmpinăm nașterea Domnului Isus, trebuie să știm că Isus Domnul domnește pe pământ și sus în cer. Suntem noi gata să-i dăm stăpânirea și peste inimile noastre?

Dumnezeu l-a trimis pe Majestatea Sa, Regele Regilor pentru că ne iubește. A suferit mai crunt ca noi, deși a avut o origine mai înaltă, avea un caracter mult superior în dragoste, El și-a îndeplinit cu cinste lucrarea și și-a dus crucea până la capăt.

„Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura”.
(Isaia 53:7, VDCC)

   Te iubesc, minunat popor român!

Dumnezeu să vegheze asupra ta și tu să îi dai locul de cinste în inima ta.

Istoricul Marius Silveșan, despre relația dintre monarhie și baptiștii din România

 

Istoricul dr. Marius Silveșan a adus câteva lămuriri la comentariul postat de mine:  „Baptiștii și Majestatea Sa Regele Mihai I”.

La comentariul dumnealui am comentat și eu.

Ca sa fie un întreg, toate informațiile aduse le-am postat pentru cei interesați.

Istorie Baptistă: Baptiștii și Majestatea Sa Regele Mihai I

De Marius Silvesan pe 15/12/2017

Rate This

Vasile Bel prezintă în cadrul articolului Baptiștii și Majestatea Sa Regele Mihai I
câteva extrase din Revista Farul Mântuirii care a prezentat informații despre monarhia românească.

Aspectele menționate sunt interesante și bine a fi cunoscute, fără însă a uita faptul că în acest timp baptiștii erau persecutați de autorități și li se interziceau drepturi și libertăți prevăzute în Constituția din 1923.
Spre deosebire de confesiunile religioase istorice, baptiștii au fost persecutați atât în perioada interbelică și a celui de-al doilea Război Mondial, cât și în cea comunistă.
Însă, în aceste zile de doliu național datorate morții regelui Mihai I pot menționa că în timpul regalității baptiștii au primit recunoașterea statutului de cult religios. Prima dată în luna februarie 1940 în timpul regelui Carol al II -lea, iar a doua oară în septembrie 1944 prin decretul semnat de regele Mihai I, care tocmai își reluase atribuțiile de rege, de conducător al statului, după 23 august 1944.
Despre aceste aspecte discut în cadrul unui articol ce tratează istoria baptiștilor din România de la dictatura regală a lui Carol al II -lea la regimul de democrație populară a Dr. Petru Groza, articol care va apărea în cadrul unui volum colectiv în luna ianuarie 2018. În cadrul articolului menționat tratez cu precădere aspecte legate de persecuția acestei comunități religioase.

1. Bel Vasile 
   În articol am punctat doar câteva interacțiuni, să zic așa, baptiști – rege. Trebuie spus că nu de la regi venea persecuția, ci de la preoții care ațâțau pe jandarmi împotriva baptiștilor. Mai era și câte un ministru de culte, preot, sau se trăgea din neam de preoți și aceștia luptau împotriva baptiștilor.
   Regele Carol al II-lea a declarat: „Regele nu vă este dușman”.
   Revista „Farul Mântuirei”, Anul VII No 1 și 2 Ianuarie 1927, scrie că Alteța Sa Regală Prințul Nicolae a fost primit de Biserica Baptistă din Detroit în luna noiembrie 1926. La această vizită era planificată să fie și Majestatea Sa Regina Maria, dar s-a îmbolnăvit și nu a putut participa. Un grup de tineri au intonat Imnul Regal. Frații i-au dat o Biblie, frumos lucrată cu o filă de aur curat, pe care era gravată harta României Mari.
   Să nu uitam că în anul 1990 Majestatea Sa Regele Mihai I a vizitat în America biserici baptiste și fr. Alexa Popovici l-a primit cu cinste.
   Regele era al tuturor și scopul regelui era să-și adune oamenii.
   

   Apreciază
   1. Marius Silvesan 

      Interesantă declarația regelui Carol al II -lea., însă cu toate acestea în timpul guvernării lui baptiștii au fost în continuare persecutați. În ceea ce-i privește pe cei din Basarabia, documentele evidențiază faptul că au fost destul de persecutați.
      Spre deosebire de Carol I și Ferdinand, la Carol II nu mai putem spune „Regele domnește, dar nu guvernează”. Prin urmare, nu cred că regii erau străini și neputincioși în problema politicii religioase din România.
      Un alt aspect pe care vreau să-l evidențiez prin comentariul meu este acela că monarhia era o soluție politică mult mai potrivită pentru România, decât republica. Din punct de vedere al competentei și al deschiderii internaționale, precum și al probității morale nu avem termen de comparație între conducătorii comuniști și regele Mihai I.
      

      Apreciază
2. Bel Vasile 

   Este corect ce spuneți.

Baptiștii și Majestatea Sa Regele Mihai I

Citește și aici.

În aceste zile de doliu național, când poporul român își redescoperă regele pe care cei mai mulți dintre noi l-am crezut trădător, asupritor, persoana care împiedica democratizarea țării, era cel mai democrat dintre noi toți.

Un om cu o demnitate și o înaltă noblețe lăuntrică, se desparte de poporul său pe care l-a iubit cu adevărat.

Azi am auzit că doi ziariști din Elveția au venit la București în anul 1989 să vadă ce se petrece și  cum este în România. În luna noiembrie merg acasă la Majestatea Sa Regele Mihai I, iar Regele îi invită în casă, dar le spune să nu-și dea jos haina pentru că nu are foc și l-ea spus: „Poporul român rabdă de frig și vreau să trăiesc și eu în frig ca ei.”  

Când Majestatea Sa Regele Mihai I s-a îmbolnăvit, am scris aici următorul articol: „Regele nu ne este dușman”.

 Vin azi să prezint din presa vremii ce au scris baptiștii  despre Majestatea Sa Regele Mihai. Nu voi puncta decât câteva crâmpeie din întâlnirile baptiștilor cu Majestatea Sa Regele Mihai I.

Revista baptiștilor  „Farul Mântuirei” din august 1927 pe prima pagină au postat poezia:

„Omagiu M. S. Regelui Ferdinand I.”

La pagina 2, o poză a M. S. Regelui Ferdinand I pe patul de moarte și comentariul următor din care redau câteva fraze:

„M. S. Regelui Ferdinand I al României, și-a dat obștescul sfârșit, în noaptea de marți spre miercuri la orele 2 și 15 minute, după o lungă și grea suferință.

În jurul lui au veghiat îndurerați M. S. Regina, Prințul Nicolae, Principesa Ileana, MM. LL. Reginele Elisabeta a Greciei și Marioara a Jugoslaviei, precum și Principesa Elena, Mama M. S. Regelui Mihai.

Cele din urmă gânduri ale răposatului Rege, s-au ațintit către scumpul său popor și către iubita sa Țară, cărora le-a închinat toată viața  și toată iubirea sa de părinte……

….Moartea acestui Mare Rege, este cea mai mare durere pe care a îndurat-o țara de la întemeierea ei, căci sub acest neînchipuit  viteaz, a fost dat să împlinească visul românului, adică dezrobirea Transilvaniei de jugul unguresc și scoaterea Basarabiei din ghearele bolșevicilor ruși.

Numele său va rămâne scris cu litere de aur în istoria Țării noastre și va fi vecinic pomenit de români.

                                   Semnat N. I. (Nae Ionescu, nota noastră)”

La pagina 2, o poză a M. S. Regele Mihai I și cu articolul ce-l dau în întregime, pentru că parcă este scris în aceste zile triste pentru poporul român.

„Potrivit cu Constituţia, adică cu legea de temelie a ţării, răposatului Rege Ferdinand I, îi urmează la Tron nepotul Său, Regele Mihai.

Insă pentru că M. S. Regele Mihai, n’are încă vârsta, care se cere ca să stăpânească singur, M. S. Regele Ferdinand încă din timpul vieţii Sale acum un an şi jumătate, alcătuise un sfat regesc, sau o regenţă, care să fie sprijin şi îndrumător noului Rege, până  el va ajunge la vârsta de 18 ani, când legea îi dă dreptul să domnească.

Sfatul Regesc e alcătuit din  A. S. R. Prinţul Nicolae, I. P. S. Patriarhul Miron Cristea şi D-l D. Buz­dugan, primul Preşedinte al Curţii de Casaţie, cel mai înalt aşezământ de dreptate şi judecată din ţară.

M. S. Regele Mihai poartă același  nume ca şi viteazul Voevod Mihai, întregitor de ţară cu trei sute de ani în urmă şi urmează la Tron viteazului său unchiul Ferdinand l, care prin agerimea minţii şi prin (puterea săbiei, a întins hotarele ţării până la Nis­tru şi până la Tisa, adică pretutindeni acolo unde răsuna graiul nostru românesc.

Noul Rege Mihai, va iubi cu o dragoste fierbin­te Ţara și neamul, în  mijlocul cărora s-a născut și a crescut şi-şi va închina şi el munca şi stăruinţa, ca şi înaintaşii săi, ca să întărească şi să fericească poporul român peste care a fost ales să domnească.

La rândul său, întregul popor românesc, e însu­fleţit de aceeași dragoste faţă de Regele cel tânăr, care s-a născut pe pământul nostru.

Miercuri, 20 Iulie, cei trei călăuzitori  ai Regelui Mihai, au jurat credinţă Ţării, de faţă fiind toți miniștrii  Ţării, toţi reprezentanţii Ţărilor străine poporului, adică toţi deputaţii şi senatorii.

Deci să strigăm:

Trăiască Regele Mihai cel Tânăr!”

În „Farul Mântuirii” din iulie 1930, la întoarcerea pe tron a M. S. Regele Carol al II-lea, revista consemnează printr-o poză și un comentariu.

Despre Majestatea Sa Regele Mihai I, scrie:

„Majestatea Sa Regele Mihai I se va numi pe viitor Măria Sa Mihai, Domn de Alba-Iulia.”

În anul 1930 fr. Ioan Dan a fost decorat de M. S. Regele Mihai I. cu ”Crucea Meritul Sanitar” clasa II. Decret regal No.902 din 17.03.1930.[1]

După arestarea Mareșalului Antonescu, Majestatea Sa Regele Mihai I dă decret prin care Cultul Baptist este recunoscut din nou.

În anul 1946 Majestatea Sa Regele Mihai I a  semnat decretul de recunoaștere a fr. Ioan Dan, președinte al Cultului Baptist.

Fr. Ioan Dan are un discurs la ceremonia de recunoaștere, din care dăm următorul fragment:  

„A trebuit să vină acest cumplit război să zguduie amorţita sensibilitate a sufletelor și să cheme la judecată nepărtinitoare  minţile iubitoare de dreptate, în timp ce cre­dincioşii baptişti zăceau întemniţaţi, iar fiii lor răspundeau cu entuziasm la chemarea M, S, Regelui. Jertfa eroilor n-a fost zadar­nică. Lumea cea nouă, în care ne-am în­cadrat şi noi, sub cârmuirea înţeleaptă a M. S. Regelui, a adus libertate şi pentru noi.”

Comuniștii au cenzurat cât au putut activitatea baptiștilor, din cauză că lecțiunile erau internaționale și traduse în limba română, însă ca o ironie,  la 30.12.1947, dată la care Regele a fost  forțat să abdice, frații aveau subiect la lecțiunea biblică peste 5 zile, adică în  04.01.1948 „Toți așteptau pe Regele”. Apoi în 08.02.1948 „Regele în drepturi și acțiune”.  Mai curioasă era lecția 7 „În căutarea Regelui”. Sigur că era vorba de Regele nostru, Domnul Isus, dar acest cuvânt le zgâria creierul comuniștilor.

După 1990 Majestatea Sa Regele Mihai I revine în țară, dar nu este bine primit de către conducătorii zilei. Baptiștii aveau o atitudine prietenoasă.

---

[1]Farul Mântuirii,Anul XI, Nr.7-8, 1 și 15 aprilie 1930, p.7.