joi, 1 februarie 2018

Ioan Chiper 1906 – 1957, din Toplița






Fr. Ioan Chiper a fost înzestrat de Dumnezeu cu  un talent deosebit pe care l-a pus în practică. A fost un poet de mare profunzime și  valoare. Redau doar 3 poezii scrise de dânsul. Una este scrisă înainte de moarte.

„Fratele Ioan Chiper se naște la 23 august 1906,  originar din localitatea Toplița, raionul Gheorghieni.
Aici a pri­mit cuvântul şi botezul nou-testamental, la 25 mai 1924.
Tot aici a fost şi persecutat în timpul prigoanei noastre reli­gioase, în timp ce-şi desfăşura activitatea de evan­ghelist, prin părţile Aiudului.
 La Bucureşti în 1926, a început să activeze în cadrul bisericii din str. Arad, unde s-a învrednicit  a fi ordinat în rândul păstorilor. De aici s-a ataşat bisericii din B-dul Basarab 56/a, unde a activat între anii 1937—1940, în care timp era şi secretarul Comunităţii de Bucureşti.
Ajuns la Alba Iulia, a fost numit păstorul Bisericii Baptis­te.
Între anii 1944—49, a activat şi ca vicepreşedinte al Comunităţii Regionale Deva, la care aparţinea biserica locală.
In ziua de 14 ianuarie 1957 s-a stins din viaţă, în floarea vârstei, fratele păstor Ioan Chiper, din biserica Creştină Baptistă din Alba Iulia, în timp ce îşi trata chinuitoarea boală ce i-a răpus viaţa la spitalul C.F.R. din Bucureşti. Cunoscut de frăţietatea noastră, atât în calitatea sa de păs­tor, cât şi ca versificator plăcut în publicaţiile noastre.

In familia-i dragă din sânul căreia s-a smuls cu adâncă du­rere, a fost un soţ şi părinte ideal, imprimând prin viaţa sa de credincioşie, curăţia sufle­tească a educaţiei creştineşti în familia sa.
Golul pricinuit prin moartea sa în familia din care s-a rupt este de necompletat, iar în biserica sa se va resimţi mult timp.
Serviciul de înmormântare, la care au participat fraţi şi su­rori din bisericile noastre, pre­cum şi prieteni şi cunoscuţi din timpul activităţii sale, a fost îndeplinit de fraţii Jean Staneschi, Mircu Cocariu, C. Bălgrădeanu şi A. Popovici, iar la întonarea cântărilor au partici­pat o parte din tinerii seminarişti.
Ca iubitor al poeziilor, atât de căutate de tinerii bisericilor noastre, a scris şi a publicat versuri ce-i vor păstra amintirea între poeţii frăţietăţii noastre, de care se desparte cu mult regret în suflet, adresându-i ultimul vers pe care îl înserăm alăturat sub titlul ,,La calea jumătate“.

Surse:
Îndrumătorul Creștin.
Farul Creștin

La calea jumătate
De drumul meu se-ncheie
La calea jumătate
Şi inima-mi zdrobită
Va înceta de-a bate
iei a mea scânteie
S-o duci în fericire.

Acolo-mi este partea
Pe care mi-am ales-o
Când s-o deschide cartea
Eterna nemurire.

Cu Tine Doamne sfinte
Descătușat de lume
Să uit orice durere
Slăvindu-ți al Tău nume:
Cu slabele-mi cuvinte,
Ce pot să-ngân în şoapte
Când nimenea nu ştie
Ce sufletu-mi urzeşte
Viaţa sau robie,
Sau zborul peste noapte
De drumul meu se-ncheie
Isuse numai Ţie
Ţi-e dată cunoştinţa;
Să ştii de fericire
Viaţă şi credinţa.
Te rog să-mi spui şi mie
De haina mi-a pătată,
Sau poate din greşeală
Mi-a murdărit-o lumea
Te rog din nou mi-o spală
Şi fă-mi-o iar curată.

De drumul meu se-ncheie
la calea jumătate
Şi inima-mi zdrobită
Va înceta de-a bate
Să iei a mea scânteie.



Când toate dorm
Când toate dorm în blânda noapte
Pierdute ’n lumea de visări,
Când doarme gândul fără şoapte
Şi valurile dorm pe mări.

Când doarme luna cea răzleață
Şi frunzele cu al lor cânt,
Când pare-a nu mai fi viață,
In ceruri sus şi pe pământ.

Când dorm planetele uitate
Cu raiul lor de sateliţi,
Când dorm cu frunţile plecate
Chiar brazii cei îmbătrâniţi.

Te furişezi în al meu suflet
Însângerat pe-al vieţii drum,
Punând hotare la ’l meu umblet
Răspunderi vrei ca să-mi asum.

Zadarnic, Doamne, m’aş ascunde
In locul cel mai tăinuit,
Căci ochiul Tău cel Sfânt pătrunde
Şi orice gând mi-e dezvelit.

Căci Ție-ți sunt supuse toate
Şi cugetul ascuns din om,
Tu lumile le pui pe roate
Tu mişti şi astru şi atom.

La glasul Tău se sting luceferi
Şi luna se opreşte ’n drum,
Pământul printre aştri teferi
La glasul Tău se face scrum.

La vrerea Ta se mişcă toate
Se ’ntoarce vremea din neant,
Din pulbere Tu poţi a scoate
Un cer frumos de briliant.

Căci toate Ţie-Ţi sunt supuse
Şi frunzele ce cad din pom,
Tu mişti şi vremile apuse
Şi inima împietrită-n om.



Farul Creștin Anul I, Nr. 14, Iulie 15 1933, Pag. 5.







marți, 30 ianuarie 2018

08 Vizita fraților români, la Congresul Jubiliar Balthasar Hubmaier 1978, Viena




Dumnezeu, în bunătatea Lui nu îngăduie suferința și apăsarea să fie prea mari și grele, iar atunci când credinciosul nu mai poate, Dumnezeul dragostei îi întinde mâna credincioasă, ca să-i îndrepte ochii spre El. Așa s-au petrecut lucrurile și în anul 1978 cu păstorii baptiști din România. După anul 1947 peste viața păstorilor s-a lăsat un foc al încercării, din care părea că totul se va sfârși în mod nefericit. Erau bombardați din trei părți:
Prima era statul comunist ateu, care lovea și voia să distrugă totul.
A doua era biserica slujită, dar care avea o înțelegere oarecare pentru păstor.
A treia era conștiința, care spunea: ești servul Domnului, trebuie să îți protejezi frații, trebuie să faci să fie bine și oamenii să aibă hrană de fiecare dată când vin la părtășie.
Nu era ușor, trebuia apoi să alerge la multele biserici ce le păstoreau, să asculte necazuri, suferințe, nemulțumiri, apoi amenințările împuternicitului cultelor și să predici cu bucurie Cuvântul Domnului. Așa era, dar Domnul, prin frații noștri le deschide o poartă largă și strălucită ca să-i încurajeze.  Cum știe Dumnezeu să lucreze, nu știe și nu poate nimeni să facă. Anul 1978 corespundea cu 450 de ani de la arderea pe rug a lui Balthasar  Hubmaier,  care a trăit pe pielea lui o persecuție  mai cruntă și moartea pe rug și a câștigat lupta murind. Frații baptiști de la Federația Baptistă Europeană au organizat un Congres Jubiliar, unde au fost invitate toate conducerile Uniunilor baptiste din Europa. Din România au invitat un număr de 76 de persoane. Dumnezeu le-a dat aprobare și au plecat. A fost o mare binecuvântare să pleci în Occident atunci. Am vorbit cu frați păstori, care au fost atunci și își aduc cu mare plăcere aminte de  bucuria și entuziasmul care era atunci. Azi redau ce a mărturisit fratele Pavel  Bărbătei, Secretar General al Uniunii mesaj scris în revista „Îndrumătorul creștin”, iar în zilele următoare voi posta ce spune un frate păstor acuma despre vizita de atunci.
Lecturare plăcută, sub călăuzirea Domnului.                                            

După o călătorie de o noapte, în dimineaţa zilei de 21 .septembrie plecând din gara Curtici, unde ne adunaserăm un grup de peste 60 de baptişti din țara noastră, am plecat spre Viena. Era o zi frumoasă de început de toamnă. Cei mai mulţi dintre noi pentru prima dată plecam din țară. Ne uitam curioşi peste lanurile întinse de porumb neajuns la maturitate, de pe Câmpia Pannoniei. Din când în când apărea câte o localitate rurală şi noi cu privirile ațintite spre fereastra vagonului examinam fiecare casa în fuga trenului, ca să ne dăm seama dacă este vreo deosebire între casele noastre şi casele lor. In jurul orei 10, am ajuns la Budapesta. Eram curioşi să cunoaştem acest oraş, marea metropolă a Ungariei, să vedem chiar din fuga trenului podurile peste Dunăre etc.
Am părăsit Budapesta şi acum aveam în faţa noas­tră întinsele coline din nord şi sud cu sfeclă de za­hăr, floarea soarelui şi sorg. Am ajuns la punctul de frontieră Hegyeshalom, care desparte Ungaria de Austria. După ce am trecut din nou prin vama Ungariei în jurul orei 12, trenul nostru şi-a luat dru­mul spre Viena, ultimul punct al călătoriei noastre. Din tren am avut prilejul să admirăm ogoarele Aus­triei, casele moderne şi curate şi în jur de ora 14 ne-am pomenit în frumoasa Viena, unde am fost aş­teptați de fraţii de aceeaşi credinţă cu no,i din Aus­tria si din capitala Viena. O parte dintre ai noştri au fost cazaţi în vechiul hotel Europahaus, iar cea­laltă parte mai numeroasă, a fost cazata la tabăra de vară a studenţilor din Pădurea Vieneză.
In aceeaşi seară întregul grup am participat la deschiderea jubileului Balthazar Hubmaier, care a avut loc în sala congreselor din Viena şi unde dr. Gerhard Class, secretarul general al Federaţiei Baptiste Europene a deschis jubileul cu tema : ,,Baptismul, o mişcare cu rădăcini adânci  în Europa”.
Fr. G.Class ne-a făcut o prezentare a istoriei baptiş­tilor din Europa, a marilor misionari care au plecat in lume ca William Carrey, Adoniram Judson şi Onken, care au răspândit credinţa noastră în lume. A arătat că în Burma, unde a lucrat Adoniram Judson, cea mai răspândită religie este cea baptistă și noi suntem astăzi 47 milioane de baptişti în lume.
In seara zilei de 22 septembrie, la tribuna jubi­leului a apărut d-na prof. univ. dr.  Grete Mecenffy, în vârstă de 81 de ani, care după ce şi-a aşezat notiţele pe colţul tribunei mişcându-se liber pe lingă masa tribunei, timp de o oră, în mod mişcător ne-a vorbit despre Balthazar Hubmaier şi teologia sa, cât şi despre însemnătatea botezului nou testamental. Între altele ne-a arătat că timp de 12 ani a studiat în diverse arhive şi biblioteci,  pentru a putea pune la îndemâna tuturor, documente istorice cu privire la viaţa și lucrarea pe care a făcut-o marele credin­cios anabaptist Balthazar Hubmaier. Ne-a vorbit în mod emoţionant despre soţia acestuia, care l-a înso­ţit la locul martiriului, mergând alăturea de corte­giul de execuţie, încurajându-și soţul şi strigând din când în când, ca să poată fi auzită, cuvintele din Apocalipsa : „Fii credincios pană la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii”. Ea a fost arestată şi după scurt timp de la executarea soţului ei, ea a fost condam­nată să fie aruncată în Dunăre şi să moară înecată. Acesta a fost martirajul ei.
In seara zilei de 23 septembrie 1978 ne-a vorbit prof. dr. Torgsten Bergsten, prof. univ la Upsala, Suedia, pe tema: „Balthazar Hubmaier şi concepţia sa despre biserica născuta din nou. Acest om de ştiinţă ne-a relatat că timp de 6 ani a studiat toate lucrările lui Balthazar Hubmaier şi a rămas adânc impresionat de modul cum acest teolog a avut o viziune absolut clară despre ceea ce însemnează o adevărată biserică, viziune valabilă şi pentru noi cei de astăzi şi care nu va putea fi schimbată nici de generaţiile viitoare. Intre altele prof. Bergsten spu­nea că lucrările lui Balthazar Hubmaier ar trebui să fie retipărite astăzi şi să li se dea posibilitatea să circule în poporul creştin, pentru că scriitorii noş­tri de astăzi încă n-au întrecut pe Balthazar Hub­maier, atât în scrierile lor cât şi în concepţia lor des­pre biserica născută din nou.
Programele în aceste zile au fost împodobite de corul bărbătesc baptist din Grunschottel-Volmarstein, dar a fost interesant când fr. dr. G. Claas s-a oprit din expunerea lui şi a spus : „Doresc în aceste momente o relaxare plăcută şi eu ştiu că voi sunteți gata s-o împărtăşiţi împreună cu mine. Vreau să chem la această tribună păstorii din România şi să ne cânte din inima lor caldă, aşa cum ştiu ei". In­tr-adevăr, corul bărbătesc al celor 56 de păstori pre­zenţi, a cântat cântarea „Lingă Tine, Bun Părinte”, cântare care a impresionat auditoriul. Aceştia ridicându-se în picioare au aplaudat pe corişti. In fiecare seară corul a fost chemat să cânte pe platformă.
Începând cu dimineaţa zilei de duminică, 24 sep­tembrie, pastorul Richard Kriese, însoţit de corul bărbătesc din Grundschottel, a predicat predici de chemare către cei prezenţi în sala congreselor. Ne-a impresionat modul  simplu şi căldura cu care acest om, acest pastor modest şi-a prezentat predicile lui. Ne-am dat seama ce putere de influenţare are pre­dica curată, simplă, adresată direct la inimile oame­nilor. La chemarea lui, zeci de persoane tineri şi bătrâni, au venit în faţă, şi-au mărturisit păcatele şi că sunt gata să urmeze pe Domnul. Nu am văzut o persoană prezentă în sală care să nu-și șteargă lacrimile atunci când cântăreața Doris Loh, cânta cald, cântări de chemare şi când pastorul se ruga pentru cei veniţi în faţa tribunii. Au rămas pentru noi cei prezenţi seri de neuitat, predicile de evanghelizare ţinute de Richard Kriese.
In dimineaţa zilei de 24 septembrie, ora 10,30 la tribuna Congresului a fost chemat corul baptiştilor români de pastorul Kriese. De data aceasta a cântat corul mixt al celor prezenţi cântarea „Mărire Ţie, Isuse“. A fost o explozie de bucurie a celor prezenţi în sală, care în aclamaţiile lor spuneau: „Aceasta este frumoasa cântare care ne-au cântat-o şi părin­ţii noştri, noi am abandonat-o astăzi, dar ea a rămas şi rămâne una din cele mai frumoase cântări pe care le-am cântat vreodată. După corul mixt al gru­pului de baptişti români, a cântat un cvartet, de che­mare, grupul Ilie Mârza, care a creat o atmosferă propice predicii pe care a ţinut-o R. Kriese. A fost o zi înălţătoare, atât duminica din 24 septembrie, cât şi serile din 25, 26 şi 27 septembrie, împreună cu marele predicator R. Kriese.
In drum spre casă ne-am oprit la Budapesta. Gru­pul român a participat la sărbătoarea deschiderii Seminarului Baptist din Ungaria. Fraţii baptişti ma­ghiari ne-au arătat multă dragoste. Au aranjat vizite în biserici, vizitarea oraşului Budapesta şi întâlniri de părtăşie la sediul Uniunii Baptiste maghiare. Ne-am simţit ca între fraţi şi aici. Am plecat apoi cu bucurie spre casele noastre şi natural, bucuria noastră a fost şi mai mare când am păşit pe pământul ţării noastre, căci oricare ar fi situaţia, oricât de frumoase au fost locurile pe care le-am văzut şi chiar dacă vizitarea palatului imperial Schonbrun, ca şi celelalte edificii de cultură, rămân multă vreme în memoria noastră, totuşi aşa cum a spus odinioară Vlahuţă : „nu e un alt loc sub soare atât de binecuvântat ca şi pământul ţării mele şi intr-adevăr după ce avem impresia astăzi a altor ţări, fără nici o exagerare putem să spunem şi noi ca şi poetul nostru :
„Oriunde-aş fi te întâlnesc în cale,
O, țara mea, cu tâmple de argint !
Mă-nalţ în piscul frumuseţii tale
Te apăr şi te laud şi te cânt!“
                                                       
      Pavel  Bărbătei                                                 Secretar General”