sâmbătă, 17 martie 2018

Isus Cristos Domnul, Om



De duminică, 18 Martie 2018 și până la Învierea Domnului nostru Isus Cristos, mai avem 4 duminici. În aceste duminici, să ne uităm la ce ne-a dat Dumnezeu, Domnul Isus Cristos, să fie Mântuitorul și Izbăvitorul nostru.

Azi, prin ajutorul Domnului ne uităm  să vedem pe Isus Cristos Domnul, Om.

Nu a fost om dintotdeauna, dar puterea lui Dumnezeu cea mare, a făcut  posibilă devenirea Celui veșnic și nemuritor, într-un Om ca și noi. Om ca noi, dar diferit de noi.
Isus Domnul a fost trimis din bunătatea lui Dumnezeu ca să beneficiem de ce este mai bun, mai demn, mai frumos și să trăim  adevăratele lucruri care conferă siguranță absolută.
Isus Domnul ne cheamă cu vocea lui blândă să venim la El, să ascultăm de El și să facem ce zice El.  
Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. (Evrei 12:2)
Domnul Isus Cristos este cea mai bună, dar și sigură țintă pe care trebuie să o luăm în vizorul trăirii noastre.
Este singura  țintă pe care o pune Dumnezeu ca reper de atingere pentru orice om.
Este singura  țintă stabilă care te direcționează pe drumul corect al vieții.
Este singura  țintă care odată atinsă, îți va da satisfacția totală, ea este trainică, nu poate fi atinsă numai aici și această satisfacție nu va tinde după alte împliniri, pentru că ea este sursa tuturor împlinirilor.

I. Isus Cristos Domnul, Om - este prezentat de Dumnezeu:

1. Un om ca Moise, dar mai mare ca el.

Moise și Legea lui este centrul și viața poporului  Israel, dar Domnul Isus este centrul și viața întregului Univers.

2. Un om ca proroc, dar mai mare ca toți prorocii.

Toți prorocii au avut unica țintă, pe Isus Domnul.
 Apoi, le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.” Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. (Luca 24:44-45)

3. Un om ca Împărat, dar mai mare ca orice împărat.

Mii și mii de împărați și regi, nu mai sunt, dar nici împărățiile lor. Singurul Împărat veșnic, a cărui împărăție nu are sfârșit, este Domnul Isus.
Împăratul este bucuros când un om muritor intră în anturajul Lui nemuritor. Ne așteaptă să facem parte din corpul armatei Lui biruitoare. Vrea să ne ofere cea mai performantă armură pe care dacă o folosim corect, vom învinge orice dușman.

II. Isus Cristos Domnul, Om - este prezentat la ultima limită a două extreme

1. Pentru noi era omul:

- care nu avea nicio frumusețe.

- nu avea ceva ce să ne atragă privirile, ci din contră ne-am întors fața de la El.

- era ceva de disprețuit, ceva ce nu am băgat în seamă.

2. Pentru Dumnezeu era:

-  Cel mai frumos dintre oameni,  frumusețea desăvârșită, perfecțiunea care a creat frumosul.
-  Bunătatea absolută și unică a lui Dumnezeu Tatăl.
Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă şi zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!” Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba! Tu eşti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale, de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie. Războinic viteaz, încinge-ţi sabia – podoaba şi slava, da, slava ta! Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă, apără adevărul, blândeţea şi neprihănirea, şi dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate! (Psalmii 45:1-4)

III. Isus Cristos Domnul, Om – dar Miel de jertfă pentru păcatul meu

A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! (Ioan 1:29)
1. Deși era Lăstarul disprețuit și părasit, El ne-a mântuit.
2. Deși nu era plăcut la privire, El ne-a oferit ce este mai frumos.
3. Deși nu a vorbit, El are singura ofertă valabilă pentru veșnicie.
Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apăsare şi judecată, dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? (Isaia 53:4-8)
El are oferta valabilă, azi și acum.
Privește și vezi-L la valoarea Lui reală.
Alege-L și tu și vei fi mântuit.
A Domnului să-I fie toată slava, cinstea și gloria în veci.
Amin






miercuri, 14 martie 2018

Herbei Damian 1932-1987




Fratele Damian a trăit 55 de ani de viață și 37 de ani în credința sfântă, dată de Dumnezeu sfinților săi odată pentru totdeauna. A fost, se pare cea mai mare promoție la Seminar, 39 de studenți, într-o perioadă grea din punct de vederea al credinței. A avut cei mai de seamă profesori, colegi de calitate, printre care și fr. Mihai Hușan, care va deveni președinte al poporului Baptist din România, dar Domnul l-a chemat acasă la El în cer. Dumnezeu este Suveran și tot ce face nu poate fi rău, ci bine, chiar dacă între noi oamenii produce mare durere. Mai mare durere îi provocăm noi prin purtările noastre, dar noi nu vrem să vedem acest lucru.
Dumnezeu merită toată slava în cer și pe pământ.
Fr. Herbei Damian a văzut lumina zilei la data de 23 martie 1932, într-o familie de credincioşi bap­tişti din localitatea Aciuţa, jud. Arad, fiind al doilea copil născut în familia respectivă.
Din tinereţe a simţit chemarea de a-şi consacra viaţa în slujba Iui Dumnezeu, astfel că la data de 8 septembrie 1950 a primit botezul nou-testamental, în localitatea Vârfurile, jud. Arad, fiind botezat de pastorul Banciu Ioan.
Răspunzând chemării de a-L sluji pe Dumnezeu, în toamna anului 1951 a început cursurile Semi­narului Teologic Baptist din Bucureşti şi potrivit uzanţelor de atunci ale Seminarului, după ter­minarea anului III, în anul 1954, a fost repar­tizat în lucrare la un cerc de biserici din Comuni­tatea Arad.
La 20 august 1954, s-a căsătorit cu sora Jivan Maria din Curtici şi Dumnezeu i-a binecuvântat cu doi copii: Dănuţ şi Beniamin.
În ziua de 2 octombrie 1955 a fost ordinat ca pastor în Biserica Baptistă din com. Drauţ.
În anul 1959, după terminarea anului IV, a pri­mit Diploma de absolvent al Seminarului Teolo­gic Baptist din Bucureşti.
Fr. Herbei Damian a lucrat cu multă râvnă şi devotament pe ogorul Evangheliei, în mai multe sectoare de activitate. Astfel, după ce a început slu­jirea în cercul bisericesc Agrişul Mare, a conti­nuat lucrarea pastorală în cercurile bisericeşti:
Siclău, Criciova, Drauţ, Toc, Petriş, Corbeşti, Valea Mare, Bata, Lalaşinţ, Dumbrăviţa şi altele. Ultimul cerc de activitate a cuprins bisericile : Pecica, Semlac, Seitin, Nădlac, Zimandul-Nou şi Sepreuş.
Fr. Herbei Damian a fost un om de nădejde în cadrul Comunităţii Baptiste Arad, unde ani de-a rândul a fost ales membru în comitetul de con­ducere al acestei Comunităţi.
În urmă cu doi ani s-a îmbolnăvit, boală care avea să-i aducă sfârșitul vieţii sale pământești. În tot acest timp spera să-şi recapete capacitatea de muncă şi dorea din toată inima să-L slujească din nou pe Dumnezeu şi bisericile care i-au fost încre­dinţate, dar voia lui Dumnezeu a fost alta.
În ultima vreme a fost conştient că Domnul îl cheamă acasă. A cântat ultima cântare împreună cu soţia sa, Maria, exprimându-și dorinţa inimii : „Spre cer încerc a mă sili, păşind mai sus din zi în zi“.
A plecat la Domnul său, pentru care a trăit şi pe care L-a slujit timp de mai bine de 30 de ani, în seara zilei de 28 august 1987, având sufletul plin de bucuria mântuirii şi fericit că şi-a îndeplinit lucrarea încredinţată de Dumnezeu.
Serviciul divin de înmormântare a fost con­dus de fr. Chiu Mihai, pastorul Bisericii Baptiste din Arad-Pârneava şi vicepreşedinte al Comunităţii Baptiste Arad.
Rugăciunea de invocare a fost rostită de fr. Jurjeu Gheorghiţă, diaconul Bisericii din Radna, după care, fr. pastor Lelea Traian a citit textul biblic din II Timotei 4 : 1—8.
Au fost prezenţi şi au rostit cuvântări următorii fraţi păstori : Costea Petru, Lelea Traian, Chisăliţă Avram, Ardelean Iacob, Mureşan Vasile, Gongola Mihai, Mânzat Ştefan şi Badea Pavel.
Surse:
Îndrumătorul Creștin Baptist.
Necrolog întocmit de fr. Petrica Buzian.
     Dr. Marius Silveșan

luni, 12 martie 2018

125 de ani de la prima conferință baptistă




În anul 1893 s-au ținut două conferințe baptiste.
Anul 1866 este anul de început al credinței baptiste între românii din Ardeal, prin venirea lui Johann Rottmayer 
la Cluj, unde a înființat un depozit de Biblii pentru Societatea Biblică Scoțiană. Baptiștii erau călăuziți de Dumnezeu ca să-I facă voia Lui, adică predicarea Evangheliei și răspândirea Cuvântului Său. Oamenii au primit Cuvântul și mulți oameni hotărau să se pocăiască, lucru ce a atras atenția presei vremii. Dacă presa laică semnaliza doar creșterea rapidă a baptiștilor, nu aceeași poziție avea presa confesională.
     În anul 1890 ziarul de beletristică și enciclopedie literară „Amicul Familiei” Nr 6, ce apărea la Gherla, scria:
„Baptiștii începu a se spori în Ungaria. Așa în Budapesta sunt organizați deplinu și au       casă-de-rogațiuni proprie. Tot asemenea voiesc acuma a se organiza și în Pojoniu”.

Nu tot așa de politicos scrie despre baptiști  ziarul „Biserica și Școala” din 1890:
„Prin comune se vor ivi emisari și misionari fanatici din toată lumea și se vor încerca a ridica capisce pentru baptiști și anabaptiști”.
După 27 ani de la începerea lucrării, baptiștii au început să se organizeze și ce este mai frumos, baptiștii lucrau ca un întreg format din 3 națiuni: germani, maghiari și români. Scopul lor era acela de a fi mai eficienți în lucrarea de predicare a Cuvântului lui Dumnezeu.
De atunci  au trecut 125 de ani, anul 1893 și până azi 2018.

Fratele Alexa Popovici vorbește de prima conferință din 1893 de la Oradea și spune:
La  această conferinţă au participat delegaţi atât ai bisericilor baptiste    ro­mâne, cât şi ai bisericilor maghiare din părţile Bihorului şi Aradului: Printre cei care au luat cuvântul fie ca lectură de doctrină, fie ca  in­spiraţie, au fost misionarii baptişti germani.  Printre probleme de or­ganizare a fost aceea a unei noi arondări a bisericilor în cercurile  de lucru. La această conferinţă, Mihai Cornea 
este repartizat, la cerere, cu lucrarea în bisericile din jurul Diosigului şi din nordul Oradei, iar în locul lui, în cercul Salonta Mare a fost numit Mihail Toth. La aceas­tă conferinţă Mihail Toth a preluat păstorirea bisericilor din Talpoş şi jur, ca Tăut, Batăr, Tulea, etc. După statistica prezentată la confe­rinţă, numărul baptiştilor români în părţile Bihorului a ajuns la 634 de suflete.
La conferinţă, Henryk Meyer a ţinut câteva prelegeri de doctri­nă şi de pastorală cu toţi predicatorii şi a condus mai multe sesiuni de lucrare misionară şi de principii organizatorice, foarte necesare pen­tru păstori. Iar fiindcă nu erau încă tipărite cărţile de cântări, predi­catorii au învăţat cu toţi împreună mai multe cântări, pe care le-a notat în carnetele lor şi le-au dus în bisericile pe care le păstoreau.”

  Fr. Borzási István în cartea dânsului „Istoria Baptiștilor din Transilvania” vorbește de prima Conferință de la Salonta:
În 1893 au organizat o conferință în Salonta, în vederea organizării lucrării în cele 150 de puncte misionare deja existente.
La această conferință au hotărât să împartă câmpul de misiune în trei regiuni, cu centre în Budapesta, Salonta și Diosig/Oradea, condusă de Henrik Meyer (Budapesta), Mihály Tóth (Salonta) și Diosig/Oradea condusă de Mihály Kornya. Centrul din Oradea a crescut cel mai repede. Din această cauză Mihály Kornya s-a mutat la Oradea în 1893”.

 Bertalan A. Kirner în cartea dumnealui „Viața misionarului Mihaly Kornya”,  ne ajută să deslegăm misterul conferințelor din anul 1893, la pag. 107 scrie:
„În anul 1893 bisericile s-au înmulțit atât de mult încât, din cauza distanțelor mari, puteau fi controlate cu dificultate de la Budapesta.
S-a convocat o conferință națională la Salonta, împărțind țara în cercuri misionare.”                 La pag 110 scrie: „Conferința baptistă din Oradea – sau cum erau numite aceste conferințe: „Ședința creștinilor botezați”, a avut loc între 3-4 mai 1893 la Oradea. Registrul acestei conferințe a fost litografiat pe baza manuscrisului întocmit de unul din conlucrătorii lui Kornya.. Președintele conferinței a fost Heinrich Mayer”.




Surse:
Alexa Popovici.
Borzási István.
Bertalan A. Kirner


vineri, 2 martie 2018

Avem atâtea Biblii… Ce facem cu ele?





Am achiziționat cea mai recentă traducere a Bibliei. „Trinitarian Bible Society”  a apărut pe piața românească din anul 2002 și acum a fost revizuită fidel după textele originale.
Poporul român are în patrimoniul său foarte multe traduceri ale Bibliei, începând cu Noul Testament de la Bălgrad din 1648, Biblia de la București, 1688, și până la această nouă traducere.
Întrebarea mea este: Ce facem cu ele?
Eu sunt de părere că trei lucruri se cade să facem cu ele:
1. Cumpără-ți una să fie a ta, personală!
Dumnezeu l-a iubit om și l-a cumpărat de la stăpânul care-l ducea la moarte și l-a cumpărat cu un mare preț, pe care numai Dumnezeu l-a putut plăti. Fiul Său.
„Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6:20, VDCC)

2. Îmbogățește-ți biblioteca cu ea, pentru că este o carte superioară și unica cultură ce dă viață.
Avem în bibliotecă multe cărți, din diferite domenii, cărți noi și vechi, cărți de cultură, istorie, romane și multe alte sortimente. Pe unele le-am citit, poate chiar de mai multe ori, pe altele nu, dar toate formează o bibliotecă ce este apreciată de vizitatori. Unele cărți sunt scumpe, la altele ținem mai mult, dar Biblia va da valoare desăvârșită  bibliotecii tale.
Biblia pe care am cumpărat-o acum costă doar 42 lei, dar alte cărți au costat sute sau mii de lei. Totuși, niciuna nu are așa de mare valoare ca Biblia. Valoarea ei nu este exprimată în lei, ci în ceea ce oferă și ce producea ea. Valoarea ei este mare, pentru că este scrisă de Cel care cunoaște toate lucrurile, din toate domeniile, și le cunoaște cu precizie, pentru că sunt făcute personal de către El.
3. Pune-o în bibliotecă, dar să fie zilnic pe masă, ca s-o citești!
Dumnezeu a scris-o cu multă dragoste și a vegheat foarte atent să nu se piardă pe drum, ci să ajungă până la tine!
Citește-o, pentru că Dumnezeu zilnic îți citește lista cu nevoi și te ajută să le înlături!
Ascult-o, pentru că Dumnezeu ascultă tot ceea ce spui, bune sau rele, despre El, dar îți ascultă nevoile, ți le împlinește și nu  ține seamă ce ai zis rău despre El!
Practică-i mesajul, pentru că este în favoarea ta! Dumnezeu a trimis-o să  ne arate drumul ca să putem ajunge la El acasă. Dumnezeu ne așteaptă cu mare drag să ne primească și Biblia ne spune câtă dragoste a pus în ceea ce a făcut pentru ca să ne poată duce acolo!
Biblia singură este în măsură se ne garanteze că nu greșim calea!
Ce vom face? Acum trebuie să luăm hotărârea, mâine nu este ziua noastră!
Ce spune psalmistul despre Cuvântul lui Dumnezeu, aceea trebuie să fie și atitudinea noastră.
11. Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
(Psalmii 119:11, VDCC)
14. Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile.
(Psalmii 119:14, VDCC)
16. Mă desfătez în orânduirile Tale şi nu uit Cuvântul Tău.
(Psalmii 119:16, VDCC)