Ilie Mârza 1897-1986, Deva

Fratele Ilie Mârza s-a născut la data de 8 august 1897, în cătunul Codru, comuna Săcărâmb, judeţul Hunedoara, fiind al patrulea copil  între cei 9 fraţi, din familia lui Ion şi Sofia Mârza.

Fr. Ilie Mârza a îndrăgit din copilărie Cuvântul lui Dumnezeu, căutând explicații în legătură cu învăţătura biblică despre pocăinţă. Textul din car­tea proorocului Isaia: „Scoală-te, luminează-te ! Căci lumina ta vine, şi slava Domnului răsare peste tine“ (Isaia 60:1) a contribuit în mare măsură la conver­tirea sa la credinţa baptistă.

Despre pocăinţă a auzit prima dată în 1915, de la un jandarm care făcea serviciul în acea parte. Acesta era pocăit şi a mărturisit Evanghelia în casa lui Mârza. Mărturia lui a

fost primită mai ales de doi dintre copii: Ilie şi Elena. Jandarmul le-a promis că le va trimite şi  alţi credincioşi să-i viziteze, aşa că după opt luni familia a fost vizitată de credincioşi baptişti.  În luna mai 1916, a sosit la ei şi dascălul George Slev din Aciuţa, care era în drum spre  Lupeni. George Slev le-a vorbit despre fiul cel pierdut şi această mărturie a fost

hotărâtoare pentru Ilie şi Elena, aşa că împreună au plecat peste dealuri şi văi până în Lupeni, împreună cu Slev, unde s-a ţinut un botez în Duminica Tomii.

La 30 aprilie 1916, fratele Ilie Mârza a primit bo­tezul nou-testamentar în Biserica Baptistă din Lupeni, fiind botezat de fratele păstor Igna Ştefan. Imediat după convertire, a vestit pe Domnul Isus mai întâi celor din familia sa, care, rând pe rând s-au întors la Dumnezeu.

În toamna anului 1921, a intrat ca elev la Semina­rul Teologic Baptist, pe care l-a absolvit cu prima promoţie de seminarişti din ţara noastră, în anul 1924.  

În acelaşi an, 1924, s-a căsătorit cu sora Marioara Goţiu din Deva. Din căsătoria lor a rezultat 6 copii.

Tot în anul 1924, imediat după căsătorie, fratele Ilie Mârza a fost ordinat ca păstor al Bisericii Bap­tiste din Deva, precum şi al bisericilor din judeţul Hunedoara şi împrejurimi. De la angajarea sa ca păstor, în timpul vechilor regimuri din ţara noastră, fratele Ilie Mârza a suferit prigoane, fiind de multe ori bătut, din care  s-a ales cu pierderea vederii unui ochi. După eliberare, bisericile baptiste   bucurându-se de deplină libertate religioasă, fratele Ilie Mîrza şi-a reluat activitatea de păstor al Bisericii Baptiste din Deva.

În anul 1925 la Congresul Uniunii Baptiste, este ales  membru consilier alături de Teodor Sida și alții.

În anul 1937 fr. Ilie Mârza a fost ales membru în Comitetul Țărăsc de către Comunitatea de Alba Iulia.

Mai mulţi ani a deţinut funcţia de preşedinte al Comunităţii Creştine Baptiste Deva. A făcut parte din conducerea Cultului Baptist, servind ca membru în Comitetul Uniunii şi deţinând şi funcţia de vice­preşedinte al Uniunii Baptiste din România.

A contribuit cu articole la revistele baptiste și a fost un colaborator foarte activ încă înainte de a termina Seminarul, în anul 1924. Făcea și traduceri a unor articole.

În anul 1921 are un articol foarte activ și de trezire cu numele: „Cum petreci viața ta?”

În anul 1961 a fost pensionat, dar a continuat să lucreze cu aceeaşi râvnă şi elan pană la plecarea sa în veşnicie, iubind lucrarea lui Dumnezeu .

Duminică, 9 februarie 1986, în penultima zi din viaţă, a fost prezent la serviciile divine ale Bisericii Baptiste din Deva, atât dimineaţa cât şi seara şi chiar a luat cuvântul, îndemnându-i pe fraţi la trăi­rea unei vieţi curate, potrivit Cuvântului lui Dumne­zeu.

Luni, 10 februarie 1986, inima sa slăbită şi obo­sită după cei 88 de ani, a încetat să mai bată, iar sufletul său, potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, care spune : „întoarce-te suflete la odihna ta, căci Dom­nul ţi-a făcut bine“ (Psalmul 116:7) a ascultat „che­marea" divină şi a plecat acasă, la Domnul.

O întâmplare relatată de fr. Ioan Bunaciu spune:

„Era tânăr seminarist, deci faptul se petrece în 1922, în comuna Carneşti, lângă Haţeg. Aici  s-a programat un botez. Auzind despre aceasta, preotul din sat a chemat pe şeful secţiei de jandarmi de la Haţeg, care a venit călare cu o grupă de jandarmi. Baptiştii, bănuind că preotul va aranja ceva împotriva lor cu ocazia botezului, au schimbat ora botezului de la ora 14, la ora 11. La ora 14 a sosit grupul de jandarmi în sat, dar botezul fusese deja oficiat. De necaz, jandarmul şef cu însoțitorii lui s-au dus la Biserica Baptistă unde se ţinea serviciu de Cina Domnului, au intrat înăuntru cu patul armei, au aruncat de pe masă darurile pentru Cina Domnului şi l-au înșfăcat pe Mârza pentru a-1 scoate afară din biserică cu forţa. L-au scos pană în stradă, dar membrii bisericii l-au tras în curtea bisericii; atunci jandarmul iarăşi a intrat în curte să-l prindă pe Mârza şi urla să iasă toată lumea afară. Intre timp, o fetiţă din mulţime a trecut în faţa jandarmului-şef şi a declamat o poezie. Poezia fetiţei l-a calmat pe jandarmul-şef care urla precum o fiară, apoi s-au retras şi au plecat, dar tumultul acesta a durat două ore.”

O altă întâmplare povestită de Alexa Popovici arată foarte clar ce fel de politică și  cum se purtau comuniștii cu comunitatea baptistă.

 „Un caz foarte semnificativ a fost cel al lui Ilie Mârza. El a fost preşedintele Comunităţii de Deva, iar biserica din Haţeg a hotărât să facă un botez; potrivit dispoziţiilor, pentru ţinerea unui botez trebuia să se obţină în prealabil aprobarea împuternicitului judeţean. În calitatea pe care o avea, Ilie Mârza a cerut o audienţă la împuternicit, spre a obţine aprobarea botezului pentru data hotărâtă de biserica din Haţeg. Împuternicitul s-a împotrivit însă. Mârza a comunicat atunci bisericii refuzul împuternicitului de a aproba botezul. În duminica respectivă, împuternicitul s-a dus la Haţeg, şi pentru că a observat că nu sunt semne că va fi botez, i-a întrebat pe membrii de comitet dacă botezul urma să aibă loc. Aceştia i-au răspuns că Ilie Mârza le-a comunicat faptul că împuternicitul nu aprobă ţinerea botezului. La aceasta, împuternicitul le-a spus: „Vedeţi ce om este Mârza? Eu i-am spus că poate să se facă botezul la Haţeg, şi uitaţi-vă, eu chiar am veni să văd botezul. Vedeţi cum vă poartă cu minciuna?” Unul din comitet l-a întrebat apoi: „Deci noi putem ţine botezul azi?” La întrebarea aceasta, împuternicitul le-a răspuns afirmativ. Aşadar, botezul s-a ţinut.”   

Ceva interesant am găsit despre o zicere din zilele noastre care spune:

 „Regim de tristă amintire”. 

Fratele Ilie are un articol în anul 1930 aproape de acest adevăr și se numește:

 „Un fapt de tristă memorie”. 

Scrie în articol despre un preot care a luat Testamentul unui frate baptist și a strigat împotriva lui și a incitat poporul la ură.

Farul Mântuirii 1929

1925

1927

Surse:

Farul Mântuirii

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Alexa Popovici

Ioan Bunaciu 

Daniel Stoica

De la poalele cetății spre cetatea eternă.

Isus Cristos Domnul, Cel Viu

Patimile și Învierea Domnului Isus trebuie sărbătorite cu sfințenie, curăție de inimă, într-o profundă smerenie, o aplecare spre Persoana care a suferit pentru noi. Trebuie să I ne închinam solemn și sincer, trebuie să îl lăudăm prin cântări de laudă și duhovnicești, trebuie să vorbim despre El ca persoană, despre faptele Lui, despre învățătura Lui, despre ce i-am făcut noi ca omenire, ura ce i-am arătat-o, dar El vrea să ne ierte dacă ne pocăim de faptele noastre firești și păcătoase.  

Semnalăm că sărbătorile legate de anumite evenimente din viața Domnului Isus, au fost direcționate într-o direcție greșită. În Biblie ni se poruncește cum să sărbătorim o astfel de zi. Iată porunca lui Dumnezeu de la care nu trebuie să ne abatem și care ne ajută să sărbătorim corect, ca să fie primită de  Domnul.  „Şi pomenirea acestei zile s-o păstraţi şi s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare în cinstea Domnului; s-o prăznuiţi ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri. (Exodul 12:14)”

Dumnezeu nu primește rugăciunea sau postul, nici dărnicia, numai dacă sunt făcute după standardul Lui.

Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.
Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi şi, oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!
(Isaia 1:13-15)

I. Isus Cristos Domnul, Cel Viu a fost mort, pentru că a fost Om

1. Domnul Isus este fiul omului. Fiind așa cum este prezentat în Evanghelii: „Fiul lui David” și „Fiul lui Adam”.

2. Domnul Isus este om, pentru că s-a întrupat ca om, care a căpătat trup, care a luat ființă asemenea cu noi.

3. Domnul Isus este om, pentru că a plâns, a fost ispitit, a fost ostenit, la fel ca noi oamenii.

Dumnezeu nu obosește. „Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. (Isaia 40:28,)”

 „Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând.
(Isaia 55:7)”

 

II. Isus Cristos Domnul, Cel Viu,  viu pentru că este Dumnezeu

Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.

Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare; moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. Fiindcă, prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. (Romani 6:8-10, VDCC)

1. Domnul Isus nu a murit ca să învieze, nu  acesta a fost scopul, ci a murit pentru păcat.

2. Domnul Isus când și-a dat duhul, a trecut în lumea Lui veșnică, care este vie.

„Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, (1 Petru 3:18-19, VDCC)”.

3. Domnul Isus întotdeauna a fost viu, pentru că este din veșnicie.

„Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.” (Mica 5:2, VDCC)

III. Isus Cristos Domnul, Cel Viu, pentru că El e Viața

Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. (Ioan 5:26, VDCC)

1. Domnul Isus ca viață,  conține în esența Lui doar ce este viu, ce trăiește și nu are opusul ei, moartea.

2. Domnul Isus ca viață, oferă viață celor morți și nu poate fi răpus de moarte.

Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa . Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. (Ioan 11:25, VDCC)

3. Domnul Isus ca viață, ne-a fost arătată într-o persoană, ca om.

„Pentru că viaţa a fost arătată şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată –, (1 Ioan 1:2, VDCC)”.

Fie ca Domnul Isus să domnească în inima noastră în veci de veci.

Amin.

 

110 ani de la primul Congres al baptiștilor europeni

Anul acesta, în luna august se vor împlini 110 ani de când baptiștii europeni s-au organizat și au ținut primul Congres.

Vrem să prezentăm și alte materiale de la Congres.

Pe când căutam material suplimentar față de ce avem noi acum în limba română despre Congresul European al Baptiștilor, am găsit în Germania două cărți poștale tipărite ca să imortalizeze acest eveniment.

Grație surorii Maria Georgiu, din America și Simina Trestian din Germania, care au făcut posibilă cumpărarea lor și  intrarea  în posesia lor.

Una din cărți a fost trimisă de la Congres  poate la familie și este datată 31 August 1908.

Fiica Cristina a deslușit următorul cuprins:

„Sper că ești bine. Congresul a început sâmbătă. A fost o întâlnire  minunată.

 S-a cântat în mai multe limbi imnul creștin "Lăudați puterea lui Isus".

Mă aștept să vină vremuri bune. Să ai un Sabat bun și o altfel de închinare.

Sper că Kate se bucură de vacanță.”

Vom reveni și cu alte informații despre primul Congres.

Și a fost Conferința Națională a Baptiștilor 2018, Caransebeș

Tema Conferinței a fost: „Doctrina (învățătura) despre Persoana și lucrarea Duhului Sfânt.”

Ce? Vi se pare de necrezut? Baptiștii, chiar au Duhul Sfânt, lucrează, umblă, trăiesc, vorbesc prin Duhul Sfânt. Baptiștii au scris despre lucrările Duhului Sfânt, așa cum este scris în Biblie, nu s-au temut, nu au ocolit subiectul, pentru că Duhul Sfânt este viața poporului baptist.

În revista baptiștilor „Lumina Lumei”, din 1904, scrie pe un grai apus, dar dulce: 

„Să ne deschidem ochii, ca să vedem! Er Duhul Sfânt să facă cale prin ochii și urechile noastre la inime, ca să ne cuprindă căința și pocăința”.

În revista baptiștilor „Farul Mântuirei” din 1920,  ianuarie, este un articol:

 „O biserică puternică și viața ei”. Acest articol vorbește despre îndrumarea ce o are credinciosul prin Duhul Sfânt. Apoi vorbește de puterea credinței ce vine din Duhul Sfânt.

Tot în anul 1920, un alt articol: „Cum să se citească Biblia”, scrie un subcapitol: „Caută instrucțiunea Duhului Sfânt”.

L. L. Sezonov, pastor baptist în anul 1933 scrie cartea „Darul Duhului Sfânt”. Cartea are 65 de pagini  și răspunde la întrebările: E vreo deosebire între Darul şi Darurile Duhului? Darul limbilor ajută la sfinţenia creştinului? De ce Duhul Sfânt nu mai împarte darul limbilor? și alte subiecte referitoare la Duhul Sfânt.

Chiar nu știu de ce ni s-a lipit această etichetă, că nu avem Duhul Sfânt.

La Conferință s-a vorbit despre Duhul Sfânt, s-au prezentat rapoarte bine documentate de către mai mulți frați. Cu aprobarea dumnealor și dacă mi le vor trimite, le voi publica cu mare plăcere.

Poporul baptist este un popor sub călăuzirea Duhului Sfânt și de aceea a supraviețuit atâtor atacuri venite de peste tot.

Meritul incontestabil este al lui Dumnezeu, care l-a trimis pe Fiul Său, iar Fiul ne-a trimis Duhul din belșug. A lui să fie slava în vecii vecilor.