Hotărârile mele înainte de a merge la Biserică[1]

5. Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!
(Psalmii 89:5, VDCC)

Dumnezeu în înțelepciunea Lui a făcut lumea la un înalt nivel de frumusețe. Nu te saturi să privești munții înalți cu piscuri mărețe, văile adânci cu pâraie de apă cristalină, pomi, copaci, flori de nenumărate nuanțe și atrăgător  parfumate. Ce să mai spun, o frumusețe de nedescris.

Tot așa Dumnezeu l-a creat pe om să fie prietenos, asociabil, capabil de a iubi pe cei din jur, dar și pe Creatorul său. Satisfacția lui Dumnezeu este să participe în comunitatea oamenilor, îmbrăcați de sărbătoare, adunați împreună, ca să mulțumească lui Dumnezeu pentru tot ce a făcut pentru noi, dar și să recunoaștem marea dragoste arătată prin Domnul Isus.

Adunările în numele Domnului sunt tot o frumusețe creată de Dumnezeu. Aici avem părtășie cu frații, dar și cu Dumnezeu. Aici ne zidim, ne vindecăm rănile de peste săptămână, aici ne aprindem ca jarul din vatră, să ardem pentru Domnul și lucrarea Lui. Frumusețea o dă prezența lui Dumnezeu și slava lui binefăcătoare sufletului trudit și ostenit.

Astăzi sunt mii de adunări creștine, în care se adună oameni, dar nu toți se întorc de acolo cu bucurie, nu toți au o satisfacție lăuntrică suficient de motivată, ca să meargă și la următoarea adunare. De ce? De ce la tineri nu le mai plac programele? De ce suntem așa de reci?

Răspunsul este că, EU sunt de vină.

Ne amintim cu mare plăcere de vremurile de demult, de forfota de la biserici, de viața din ele, cântări cântate cu putere, muzica solo, a corului, fanfarei. Prezența lui Dumnezeu zdrobea inimile celor prezenți, bucuria cu care se întorceau oamenii acasă și abia așteptau să se reîntoarcă să participe la următoarea  întâlnire de sărbătoare în cinstea Domnului. Au apus toate astea?

Iată un sfat din anul 1928, pe care îl dădeau frații în revista „Farul Mântuirii”. Citește-l cu atenție, pune-l  în practică și toată percepția despre adunare ți se va schimba. Te vei bucura, vei merge acasă împlinit, vei aștepta cu nerăbdare următoarea întâlnire, vei crește în omul dinlăuntru  și vei fi un om matur în Hristos Isus.

„Înainte de a porni din casă

1.      Înainte de a merge la Serviciul divin, eu mă voi ruga cu căldură Mântuitorului, să ne acorde o mare putere a Spiritului Sfânt.

2.      Mă voi lupta să duc cu mine la Biserică câțiva ascultători noi, dintre vecini, amici sau clienții mei.

3.      Cartea de cântări nu o voi uita acasă.

4.      De acasă voi pleca de timpuriu, așa ca să sosesc înaintea de începerea serviciului.

În timpul serviciului.

1.      Voi renunța la toate conversațiunile pro­fane în biserică.

2.      Voi evita a mă așeza în băncile din urmă.

3.      Voi împrumuta cartea de cântări celui ce nu va avea.

4.      Voi cânta din toată inima mea.

5.      Nu numai că voi asculta cu atenţiune pe predicator, ci mă voi şi ruga pentru el.

La plecarea de la Biserică.

1.      Voi renunţa la toate conversaţiunile fără însemnătate.

2.      Dacă voi observa un nou venit, voi profita în prima ocaziune pentru a-i arăta bunăvoinţa mea.

3.      Voi încerca a spune un cuvânt de mângâiere acelor fraţi cari suferă de vreo ispită .

4.      După serviciu, voi fi dator a merge pe la fraţii cari sunt bolnavi ori descurajaţi, ca să le împart din preţioasa binecuvântare ce am primit.

Tradus din franţuzeşte de; T. JULEAN.”

1. Lăudaţi pe Domnul! Cântaţi Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui în adunarea credincioşilor Lui!
(Psalmii 149:1, VDCC)

---

[1] Farul Mântuirii, Anul IX, Nr. 11, 1 Iunie 1928, Pag 2.

Crețiu Vasile 1884-1930, din Vintere

S-a născut în anul 1884, localitatea Vintere, jud. Bihor. Aici Biserica Creștină Baptistă s-a înființat în anul 1894.

Foarte de tânăr este atras de Cuvântul Domnului și îl primește cu drag în inimă și se botează cu botezul cerut de Domnul Isus.

În anul 1904 este ales ca păstor de Biserica Baptistă din Vintere și trece în rândul predicatorilor baptiști din județul Bihor, lucrare pe care o face cu credincioșie.

În timpul Primului Război Mondial, fratele își pierde un picior, dar nu mult după aceea își  pierde și  soția.

Deși a trecut prin multe necazuri și încercări, frații din acea vreme nu au văzut pe fața fratelui întristare, ci mulțumire, pentru că Duhul Sfânt al lui Dumnezeu îi dădea multă putere să lupte.

În data de 5 septembrie 1930, având doar 46 de ani, Domnul îi curmă toată suferința și îl cheamă le El. Plecarea fratelui provoacă alte suferințe pentru familie și Biserică, dar Domnul știe să mângâie în orice situație.

Mult popor a venit să asiste la plecarea fr. Vasile Crețiu și să-i dea ultimul salut pe acest pământ,  să fie o mângâiere pentru familia încercată.

Surse:

Farul Mântuirii.

D. Bucurean.

Alexa Popovici.

Botaş Ioan 1899-1981, din Grăniceri

Fratele Botaş s-a născut la data de 11 octombrie 1899 în comuna Grăniceri, din judeţul Arad, în familia lui Botaş Vasile și Maria, familie de buni creştini baptiști. Copilăria şi-a petrecut-o în comuna natală, aici urmează şi şcoala ele­mentară de 6 clase, unde învaţă ştiinţa de carte, munca, dragostea de Dumnezeu şi de oameni.

Din fragedă tinereţe îl cunoaşte pe Domnul Isus şi-L acceptă ca Mântuitor personal, iar la vârsta de 16 ani, în 1915  este botezat în apa râului Crişul Negru, de către fratele Munteanu Mihai.

Vâltoarea primului război mondial nu-l ocoleşte nici pe dânsul, aşa se face că în anul 1917 ajunge pe front, de unde se reîntoarce după terminarea războiului.

În unul 1920 fratele Botaş se căsătoreşte cu sora Sofia Puşcaş şi căminul lor fericit este binecuvântat  de Domnul cu două fete şi doi băieţi.

Anul 1930 va fi pentru această familie un an de grea încercare : o boală nemiloasă taie firul vieţii surorii  Sofia, lăsând în urma ei patru copii orfani şi un soţ îndurerat.

Dumnezeu a îngrijit însă şi a pregătit o altă soră care să preia creşterea şi educaţia copiilor râmaşi orfani, sora Ana Laza, care va rămâne alături de fratele timp de 50 de ani, până când moartea i-a despărţit.

După ce, în anul 1924, familia Botaş se mută în Șiria, Arad, fratele desfăşoară o bogată activitate în cadrul Bisericii, lucrând cu râvnă şi deplină dăruire.

În anul 1941, la data de 23 martie, fratele Botaş este ales, pus deoparte şi ordinat ca diacon al Bisericii din Șiria, Arad. Din comisia de  ordinare au făcut parte fraţii : Marin Dumitrașcu, secretarul Uniunii, Alexa Popovici, preşedintele Comunităţii Arad, Ioan Rusu, misionarul Şcolilor Duminicale şi Gheorghe Olteanu, păstorul Bisericii din Seleuş.

În anul 1957, familia fratelui Botaş se mută la Timi­şoara şi, la un an după aceasta, fratele este ales ca diacon al Bisericii Creştine Baptiste Nr. 2 -  Timişoara, slujbă pe care o îndeplineşte până la plecarea sa  în  veșnicie.

Între anii 1972—1976, timp în care s-a construit loca­lul actual al Bisericii, alături de fratele Stanca Ioan, păstorul Bisericii, şi de ceilalţi credincioşi, fratele Botaş, aduce o contribuţie de seamă, fiind şi dirigintele aces­tui şantier.

În anul 1945 este ales casier în Comunitatea Baptistă Arad.

Viaţa fratelui Botaş a fost bogată în experienţe cu Dumnezeu. A fost un om de nădejde, un bun sfetnic şl împăciuitor.

In ziua de 4 septembrie 1981, a avut loc serviciul de înmormântare al fratelui Ioan Botaş, diaconul Bisericii Creştine Baptiste nr. 2 din Timişoara.

La serviciul de înmormântare, alături de membrii Bi­sericii nr 2, au venit şi credincioşi din tonte celelalte biserici din zonă, cât şi un număr mare din cei ce l-au cunoscut.

Au vorbit din Cuvântul lui Dumnezeu fraţii păstori : Turcin Dumitru, Găvăgină Irimia, Bălănean Gheorghe și Râncu loan, păstorul Bisericii.

Din partea Bisericii Șiria-Arad, a vorbit fratele păs­tor Chiu Mihai.

Corul şl fanfara au împodobit  programul cu imnuri ocazionale.

A plecat dintre  noi  fratele Botaș, dar a plecat cu  bucuria ce o are lucrătorul la sfârșitul zilei.

In nădejdea revederii cu cei plecaţi înaintea noas­tră şi cu un sentiment profund creştin, cântăm :

Te vei repusa, dar ceea ce-ai plantat.

În veci va sta ce-n iubire-ai lucrat.

Surse:

Îndrumătorul Creștin Baptist.

Pastor, Ioan Râncu.

Alexa Popovici.

Marius Silveșan.