luni, 21 octombrie 2019

35 de ani de la demolarea Bisericii Baptiste din Bistrița 1984 – 2019



În ziua de 4 noiembrie 1984, pe strada Vasile Alecsandri din orașul Bistrița, de dimineață, miliția  blochează circulația și își fac apariția utilaje pentru a demola o clădire pe care scria: „Biserica Creștină Baptistă, Bistrița”. S-a adunat multă lume acolo și unii aveau aparat de fotografiat, dar toate au fost confiscate de miliție. A scăpat doar fratele Avram, despre care am scris AICI, pentru că s-a urcat în podul casei de vizavi și doar puțin a mișcat o țiglă pentru a putea face fotografii.
Biserica Creștină Baptistă din Bistrița se formează în jurul anului 1936, iar în anul 1938 are loc primul botez nou-testamentar. În anul 1950, biserica avea 60 de membri, dar s-a dezvoltat destul de repede.

Clădirea bisericii se afla pe strada Andrei Mureșan, nr. 43. Locul acesta a intrat într-un program de sistematizare și clădirile vechi trebuiau demolate pentru a se zidi blocuri. Autoritățile locale au aprobat ca baptiștii să își cumpere un imobil în altă locație. Frații au cumpărat un imobil în formă de L în strada Vasile Alecsandri, nr. 7. Au primit un aviz de principiu ca să se facă renovări la clădire, dar păstorul bisericii, fratele păstor Nicu Mânzat, a extins clădirea și a unit toate laturile clădirii sub formă de dreptunghi. Au săpat șanțuri adânci, ca apoi când va fi gata, să scoată pământul și să rămână demisol. Autoritățile s-au sesizat, au venit la fața locului, au atenționat pe frați, dar ei au continuat să construiască. Stâlpii de beton și grinda din vârful clădirii erau făcute din fier beton cu dimensiune mai mare și când au venit să demoleze cu pickhammerul, a fost imposibil.

Dăm însă cuvântul păstorului Nicu Mânzat, care a dat dovadă de un curaj mare - vedeți documentul de mai jos. Îi mulțumesc pe această cale pentru interviul acordat și rememorarea acelor fapte trăite. Mulțumim și fratelui Caius Obeada pentru montajul bine făcut. Ne cerem scuze că unele secvențe sunt slabe calitativ, din cauză că nu am știut să reglez suficient de bine camera.
Vă doresc vizionare plăcută!








duminică, 13 octombrie 2019

Revista „Arhiva Baptistă”, numărul 2



Salut cu mare drag apariția revistei „Arhiva Baptistă”, care a ajuns la numărul 2. Este editată de Centrul de Istorie, Genealogie și Statistică Baptistă din Arad.
AICI am scris despre prima revistă.
Acest număr a fost dedicat:
„Baptiștii Români în Primul Război Mondial 1914 – 1918”.
Citind această revisă, vă veți da seama că războiul a adus mari pierderi materiale și de vieți omenești, dar a adus la viață din morți, foarte multe suflete. Pe front, în tranșee, sub ploaia de gloanțe și obuze, oamenii lui Dumnezeu vorbeau despre o altă țară, o altă împărăție, unde nu este război și nici ură, ci dragoste, pace și dreptate prin Duhul Sfânt.  
Mulți soldați și-au predat viața lui Dumnezeu și apoi au început să predice Evanghelia pe front,  la Marea Unire,  în familia lor, în satul lor și așa s-au înmulțit locurile unde se predica Evanghelia păcii Domnului Isus Cristos, Prințul păcii.
Recomand cu mare plăcere această revistă pe care puteți să o cumpărați sau să vă abonați la adresa:
Revista Arhiva Baptistă
Strada Mărășești, nr. 24
Loc. Arad, 310032


Gongola Mihai 1958 – 1998, din Timișoara



Fratele Mihai Gongola se naște în ziua de 6 noiembrie 1958 în localitatea Timișoara, în familia Beniamin și Silvia Gongola, membri ai Bisericii Creștine Baptiste nr. 1 din Timișoara.
De mic copil este învățat să asculte de glasul lui Dumnezeu și fiind un copil ascultător, a îndrăgit Cuvântul Domnului și în ziua de 8 decemmbrie 1974, la vârsta de 16 ani, a îmbrăcat hainele albe și a urmat pe Mântuitorul în apa botezului.
Urmează școala generală de 8 clase și este dat la Liceul de Muzică din Timișoara, pe care îl termină în anul 1977. Urmează apoi satisfacerea serviciului militar.
Între anii 1980 – 1984 urmează cursurile Seminarului Teologic Baptist din București. După terminare, fratele Mihai se căsătorește cu sora Tatiana.
În ziua de 10 martie 1985 fratele Mihăiță Gongola este ordinat ca păstor al Bisericii Creștine Baptiste din Anina, județul Caraș-Severin. A fost examinat de comisia de ordinare compusă din următorii frați: Vasile Talpoș, Ioan Trif, Rață Nicolae, Turcin Dumitru și Ciortuz Dănilă. Printre vorbitori a fost și fratele Liubimirescu Amfilofie.
În anul 1986 este chemat la Biserica Creștină Baptistă din Arad – Șega.
În luna ianuarie  1990, cu un grup de păstori, aduce la viață revista baptistă înființată în anul 1933 și întreruptă de comuniști în anul 1948, „Farul Creștin”. Primul număr din ianuarie 1990 este gratuit, fratele Mihai Gongola este desemnat Redactor Șef. Avea pe inimă lucrarea editorială și dezvoltarea revistei, pentru a fi un instrument de informare și învățare.
Avea o mare pasiune pentru evanghelizări masive, care au dat și roade prin convertirea oamenilor la Domnul Isus, dar și de plantare de biserici baptiste în diferite localități.
Fratele Mihăiță avea un caracter și o ținută morală ridicată, cunoștea bine limba germană și avea comentarii și cărți teologice în limba germană, încă pe vremea comunistă. Era foarte activ, dar activitatea dumnealui a explodat după anul 1989, când a venit libertatea Cuvântului.
Era un om de cultură.
Deși promitea mult, ca un harnic slujitor, avea multe de spus, era capabil și folosit foarte mult în lucrarea Domnului, Domnul în ziua de 4 iulie 1998 l-a chemat în veșnicie. În ziua de 6 iulie 1998 fratele Mihai Gongola este condus pe ultimul drum. Mulți colegi păstori au participat la acest eveniment, alături de corul reunit din Arad și Timișoara, a cântat fanfara și a participat mult popor.

Surse:
Ioan Bunaciu
Ionel Tuțac
Vasile Taloș
Farul Creștin
Revista „Harul”
Îndrumătorul Creștin Baptist 




sâmbătă, 12 octombrie 2019

Cuibuș Simion 1873 - ? din Măcicașul Unguresc



Fratele Cuibuș Simion se naște în ziua de 3 august 1873 în localitatea Măcicașul Unguresc, județul Cojocna. Numele părinților: Cuibuș Vasile și Barz Nastasia.
Face 6 clase primare în comuna natală, cunoscând limba română și cea maghiară.
Este încorporat la Regimentul 51 din Cluj.
Se căsătorește cu Bochiș Ana și Domnul le dă următorii copii: Raveca, Teodor, Maria, Anica, Rozalia.
Acceptă pe Domnul Isus în viața sa și este botezat de fratele Cornea Mihai în anul 1911, în localitaea Mera, din județul Cluj.
În anul 1918 este ordinat ca predicator.
Printr-o decizie din 27 aprilie 1926 a Pretorului Plasei Borșa, fratele Cuibuș Simion trebuie să plătească o amendă de 100 de lei și 2 zile de închisoare. Motivul pedepsei era că s-au adunat în casa lui Câmpan Vasile,  pentru a ține adunări baptiste, deși nu aveau autorizație de funcționare.
În ziua de 30 ianuarie 1928 a avut loc la Biserica Creștină din Macicaș, Conferința tineretului din 8 Biserici Baptiste care formează cercul „Vuia”,  unde au ales pe fratele Cuibuș Simion ca și conducător al tineretului din cerc. La această Conferință participă frații: Ioan Cocuț, Onuț Coldea, I. Pascu, Bertariu, lucrătorul Cercului. A cântat corul din Gârbăul-Clujului.   
În ziua de 13 aprilie 1936 surorile baptiste din Panticeu, județul Cluj, au avut o frumoasă serbare de strângere de daruri pentru zidirea casei de rugăciune. La această serbare a vorbit fratele Cuibuș Simion, împreună cu frații: Costin, I. Băcianu și Ioan Prodan.
Surse:
Arhive
Glasul Tineretului Baptist
Farul Creștin


Mulțumesc domnului cercetător Dr. Dorin Dobrincu!



Azi, 11 octombrie 2019, am primit la Rohia de la elefant.ro, cartea: „Omul evanghelic – O explorare a comunităților protestante românești”, coordonată de Dorin Dobrincu și Dănuț Mănăstireanu.
Este o carte complexă, cu un volum mare de informații din domeniul evanghelic românesc, are 797 pagini și a apărut la editura „Polirom”, în anul 2018.
Mulțumirea mea se întreaptă către dr. Dorin Dobrincu, pentru că la capitolul „Evanghelicii din România: bibliografie”, paginile 751 – 774, sunt enunțate la secțiunea „2. Lucrări speciale: volume, studii, articole”  și 5 din cele 9 cărți pe care Domnul m-a ajutat să le public, singur sau în colaborare cu alți autori, referitoare la istoria baptistă.
Mă simt onorat pentru aceasta și recunoscător domnului dr. Dorin Dobrincu!
Recomand cartea pentru conținutul ei care este temeinic documentat.
Pe site-ul elefant.ro o poți găsi la un preț bun, dacă urmărești cu răbdare ofertele.
Eu am răsfoit-o deja și am găsit nume cunoscute ca: Octavian D. Baban, Emanuel Conțac, Eugen Matei, oameni a căror activitate o cunosc și știu că sunt de valoare. Toți contributorii sunt oameni de valoare, dar pe cei 3 îi știu mai bine.
Comandați, lecturați și o să vă îmbogățiți sufletește!



miercuri, 9 octombrie 2019

Belc Vasile 1892 - 1971, din Sălăjeni





Prezint azi pe fratele Belc Vasile, așa este trecut în certificatul de naștere, în certificatul de căsătorie și deces, dar în registrul Bisericii Creștine din Buteni este trecut Belcu Vasilie. Fratele Ioan Bunaciu îl scrie Belcu Vasile. Eu voi rămânea la numele din certificatul de naștere al copilului, Belc Vasile.
S-a născut la 13 septembrie 1892, în comuna Sălăjeni, județul Arad, din părinți ortodocși, cu ocupația agricultori. Tatăl lui a încetat din viață în anul 1898, pe atunci fratele Vasile Belc, având doar 6 ani, iar cele două surori ale lui aveau 13 ani, respectiv doar un anișor.
În anul 1906, un prieten al fratelui Belc a venit la el și l-a invitat să meargă cu el, că i-a venit un unchi al lui, cu pocăiții de la Roșia, o comună vecină. A mers și a auzit pentru prima dată predici și cântări frumoase, dar el avea un Nou Testament cu Psalmi, rămas de la bunicul lui, în care citea mereu. La cele arătate și lămurite de credincioșii de atunci, el a crezut în Domnul Isus Hristos.
Preotul ortodox și dascălul au auzit că el merge la adunarea credincioșilor baptiști, au venit la el și au început a huli credința creștină baptistă. Până la urmă au reușit cu mama și cu sora lui cea mai mare și au început a lupta contra lui.
Când se întorcea de la biserică, găsea toate ușile de la casă încuiate și a trebuit  să doarmă în grajd, cu vitele. Aceasta însă nu a durat mult. Dumnezeu era de partea fr. Belc,   i-a ascultat rugăciunea lui și în cele din urmă, atât mama cât și sora lui s-au convertit.       În  1907 s-au botezat 7 persoane, primul grup de credincioși creștini baptiști din acea comună, printre care s-au numărat mama și sora lui.
S-au mai adăugat și alții, dar el a trebuit să predice Cuvântul Evangheliei, cum a știut, circa patru ani.
În anul 1911 au fost 42 de membri botezați și au construit o casă de rugăciune, în același timp s-a mai adăugat tineret.
În anul 1912 a plecat la Budapesta, unde a învățat notele muzicale și a cumpărat un harmoniu și a înființat un cor mixt, învățând  pe mulți tineri notele și cum să dirijeze corurilor etc.
S-a căsătorit în anul 1921 cu tânăra Motre Ana Maria, născută în ziua de 23 iunie 1892 la Buteni, fiind singurul copil din familia ei, primind botezul nou-testamentar în 1915. Din pricină că s-a pocăit, părinții ei i-au aruncat hainele afară din casă, fiindcă a primit să fie botezată.
În anul 1922 a fost ordinat păstor, de către o comisie care era compusă din păstorii: Ioan Socaciu, Sida Teodor, Brîndea Niculae, Vanciu Vasile etc.  A slujit la Buteni, Pauleani, Revetiș, Roșia, Gurahonț și Secaș.
A fost solicitat de bisericile de pe Valea Crișului Alb ca păstor, instructor de coruri  și instrumente muzicale, calitate în care a fost chemat și de alte localități.
Comitetul Uniunii întrunit în ședință, ținută la București în zilele de 29 și 30 aprilie 1946, fratele Vasile Belc este ales la comisia „Publicități”, alături de frații: Ioan Socaciu, Ioan Dan, Alexa Popovici și alții.
În ziua de 22 decembrie 1946 se sărbătorește la Buteni: „Aniversarea a 25 de ani de la înființarea Seminarului Teologic din România”, la care fratele Vasile Belc are un frumos cuvânt de bun sosit, participanților. În anul 1946, cât Seminarul a funcționat la Buteni, fratele frecventează cursurile Seminarului, dar după mutarea Seminarului la București, fratele nu a putut să meargă la București.

În ziua de 28 februarie 1971 fratele Vasile Belc, după o activitate foarte frumoasă și eficientă în slujire, este chemat de Domnul în veșnicie.
Surse:
Daniel Stoica
Dumitru Baban
Îndrumătorul Creștin Baptist












1929

                                        


Botez 1948


luni, 7 octombrie 2019

Biro Ștefan 1896 - ? din Ginta





Fratele Biró Ștefán s-a născut în ziua de 17 noiembrie 1896 în comuna Ginta, din județul Bihor.
Părinții  fratelui s-au numit Biró K. Ștefán și Szabó Susanna, de religie reformată , de origine maghiară și naționalitate maghiară.
A absolvit 6 clase primare în localitatea natală.
În ziua de 13 iunie a anului 1920 se căsătorește cu Susanna, născută Szabó, căsătoria având loc în comuna Ginta, acolo unde s-a și născut fratele Biro. Din cercetările efectuate, se pare că fratele Biro și soția lui nu au avut niciun copil.
În anul 1918 este recrutat și încorporat în regimentul 85 Infanterie din Oradea, rămânând la vatră, soldat.
Este botezat ca membru al confesiunii creștin baptiste, la data de 25 mai 1924.
În ziua de 1 ianuarie 1938 este ordinat ca  păstor (conducător) al Bisericii Baptiste din Ginta.
În raionul lui de activitate avea 103 membri, aparținători 30.
Surse:
Arhive

duminică, 6 octombrie 2019

Fratele Groza Avram, un baptist, rudenie cu Avram Iancu



Dumnezeu ne-a ajutat ca în ziua de 20 septembrie 2019, împreună cu ginerele meu Vasile Frenț, să mergem la Bistrița,  să ne întâlnim cu fratele păstor Nicu Mânzat, cu care să facem câteva filmări referitoare la demolarea Bisericii Creștine Baptiste din Bistrița, în ziua de 4 noiembrie 1984. Cum vizita noastră era pregătită din timp, fratele Nicu Mânzat a venit la întâlnire cu fratele Avram Groza, cel care era secretarul bisericii în anii aceia de frământări, care au dus la demolarea bisericii.
Înregistrând, mi-am dat seama că fratele are un trecut încărcat și am hotărât împreună să vorbească în fața camerei, pentru a fi cunoscute faptele și trăirile pline de credință.
Fratele Groza Avram a fost singurul fotograf care a făcut poze în timpul demolării și nu i-a fost confiscat filmul din aparat de organele de miliție, care împrejmuiau zona unde se lucra, deoarece fratele a făcut poze din podul casei de peste drum de biserică.
Fratele are și multe poze vechi care sunt prezentate în film. Pe lângă această pasiune, fratele a adunat cărți baptiste vechi.
Fratele Groza Avram este fiul lui Ioan Groza, participant la Marea Unire din 1918, Ioan este fiul lui Avram Vasile, verișor primar cu Avram Iancu. Fratele Avram Groza a ținut mai mult la credința în Domnul Isus și nu s-a lăsat de Domnul Isus când viața i-a dat șansa să aibă o carieră militară strălucită.
Mulțumesc fratelui Caius Obeada pentru editarea filmului.
Vă invit să-l acultați și să vă îmbogățiți spiritual.





sâmbătă, 5 octombrie 2019

N-ai înghețat frate? de Marcu Nichifor




Prezint prin ajutorul Domnului și cu mare plăcere o predică din anul 1941 a fratelui Marcu Nichifor, pe care l-am prezentat AICI.
AICI îl poți auzi pe fratele Marcu Nichifor cu vocea lui minunată. 
AICI poți afla mai multe informații scrise de fratele Daniel Brânzei în „Amintirea cu sfinți”.
N-ai înghețat frate?
        ,,Dragostea multora se va răci”. Mat. 24, 12.

Afară e frig frate și gerul e fără milă. Mulți se uită cu neplăcere la zăpada care vine mereu, dar aceasta n-o împiedică deloc ca să coboare încet și liniștită din nori brumării pe pământul înălbit. Ce bine ne-ar prinde în loc ger lumina plină de căldură a soarelui! Totuși această căldură mult așteptată nu mai vine, în schimb gerul ne învinețește urechile, ne înțepenește picioarele încercând să ne rărească respirația.
N-ai înghețat încă frate? Te gândești poate, ,,dacă aș fi înghețat n-aș mai putea citi”. Trupul e adevărat, îngheață greu, dar sufletul … vai, cât de ușor îngheață la cea mai mică suflare a păcatului, apele vii s-au oprit, iar sufletul a înghețat. E drept că, mulți dintre noi ani de-a rândul nu știu  ce-i vara sufletească, la ei întotdeauna e viscol, ger și zăpadă. Dragostea lor nu s-a răcit, ci a înghețat. Ei trăiesc în regiunea polului nord. Acolo unde zăpada nu se mai termină, iar soarele rar e văzut. Oamenii de acolo nici n-așteaptă soarele, ei sunt mulțumiți cu întuneric și zăpadă. Așa este și în multe suflete. Întuneric, zăpadă, viscol și frig. Ce zici, frate, nu-i așa ceva și la tine?
   
   Gerul pătrunde oriunde nu-i foc.
Nu mi-am dat seama de acest mare adevăr, decât în ultimul timp. Ai noștri de acasă au înfundat niște căpățâni de varză verde într-o pivniță bună. Ușa a fost învelită cu pământ, apoi unsă bine, așa că gerul putea să-și pună pofta-n cui. Gerul de afară crescu mereu peste 35 grade. Când au desfundat varza, ea era tot așa de înghețată ca și când ar fi fost afară. Atât de mult m-am mirat, încât ei încercau să-mi explice că nimic deosebit nu s-a întâmplat. Și că varza chiar degerată tot nu este rea, ci încă se mai poate folosi.
Le-am spus că nu mă mir de varză, ci de răceala grozavă, care pătrunde în sufletul omenesc atunci când el n-are înăuntru foc. Ar putea să se ferească de ,lume, de păcate, de diavol. Ar putea să fie om bun și drept, cinstit și evlavios. Ar putea să se învelească cu diferite fapte bune, dar acestea nu-i ajută la nimic, căci tot va îngheța, căci n-are înăuntru foc. Ca să fie cald în camera mea, focul trebuie să ardă regulat, dar ce să fac ca sufletul meu să fie fierbinte? Exact același lucru focul sfânt să ardă regulat.

     Tu ești cu totul înghețat.
Îi zise un tânăr altui tânăr ,,Tu ai răcit cu totul”. Ce să mai zică tânărul care-l asculta, era mulțumit că nu i-a spus și mai mult. Pe drum se gândea, ,,Ce nenorocire, ce să mă pot face acum?” Îl întâlnește pe un tânăr și-i zice: ,,Ai nevoie de rugăciune?” - ,,Da”. Citesc ceva din Biblie, apoi îngenunchează și se roagă. Peste un timp scurt mai vin câțiva tineri, același lucru. -,,Ne răcim fraților!” – zise tânărul răcit, -,, Înghețăm cu totul să citim din Biblie și să ne rugăm”. Apoi merse pe la alți tineri ca să le aprindă focul spiritual. Aprinde altor focul atunci va arde și al tău. Întrebați-l pe acel tânăr care-i cauza principală în pierderea căldurii? ,,N-am adus niciun suflet la Hristos”, zicea el -,, cu toate că am predicat  zilnic.”. Ce sloiuri de gheață mai sunt și pe tine? Îți merge numele că mai trăiești: ,,Nu-i așa?”. Te conservi bine – dar ești înghețat.

     Mergi, nu sta nicio clipă!
Nu trebuie o priveliște mai jalnică, mai fără viață decât a ucenicului lui Hristos, care nu-și îndeplinește datoria. Desigur găsești mai multe pretenții decât a asculta, dar nu te potrivi. Nu lăsa ca Domnul Isus să fie înmormântat în sicriul de gheață al inimii tale.
Mergi zâmbind și voios. Căci, când ești încruntat sau mohorât, toți se dau în lături de la tine. Cuvintele tale nu pregătesc terenul prin înfățișarea ta. Un zâmbet și o înfățișare binevoitoare sunt așa de ieftine, dar atât de prețioase  și rare, ele pot topi ghețarii cei mari prin raza strălucirii divine transfigurată prin zâmbirea ta plăcută. Am văzut ființe încovoiate de greutăți și suferințe, dar a căror înfățișare iluminată de câte un zâmbet le schimba înfățișarea într-o ființă cerească pe când alții încărcați cu toate lucrurile acestei lumi umblă triști de parcă ar fi mori, nu știu ce-i bucurie, ce-i fericire, ce-i pace și legătura cu Dumnezeu. Chiar zâmbetul unor astfel de oameni e o strâmbătură jalnică și dureroasă a feței, semnul unui suflet chinuit și înghețat.
Vrei frate să scapi de gheață, de ger, de îngheț? Atunci curățește-ți inima, apoi roagă-te și lucrează.
                              Marcu Nichifor.



Anton Novak 1828 – 1878, din Viena





De numele lui Anton Novak se leagă începutul lucrării baptiste în Ardeal. Este primul baptist care calcă pe meleagurile străbune ale Ardealului de Nord, în anul 1871. Este declarat pionierul credinței baptiste în Ardeal. Este omul care a venit cu Biblia, dar și predica Evangelia Domnului nostru Isus Hristos și pe unde pleca, lăsa în urmă o biserică vie, care citea și trăia Cuvântul Domnului.
Anton Novak este un credincios Baptist, de naționalitae germane, angajat de Societatea Biblică Britanică, pentru a distribui Biblii în Ungaria și Transilvania. El vorbea foarte bine limba maghiară, cât și cea română.
Toth Mihai, unul din grupul de rugăciune, care se întâlneau în casa lui Janos Lajos, i-a spus lui Mihai Cornea despre Novak: „vorbea foarte frumos și atrăgător din Biblie.”
A fost convertit la credința baptistă în anul 1865, dar a fost botezat doar  în anul 1870, de  E. Milliard, directorul depozitului de Biblii de la Viena.
În anul 1871 ajunge la Salonta Mare, unde un grup de oameni citeau Biblia și aici s-a înființat prima biserică baptistă.
În anul 1873 s-a mutat la Cluj, ca să distribuie Biblii și să predice Evanghelia.
În anul 1877 este trimis la Brașov tot ca vânzător de Biblii și face aceeași lucrare.
În ziua de 17 decembrie 1878,  pe când era la Brașov, Domnul îl cheamă la El, în Împărăția lui cerească.
Fratele Anton Novak și-a lăsat țara, meseria de croitor și a mers în lucrarea Domnului, bazat pe credința că Dumnezeu îi va purta de grijă și s-a dovedit pe tot parcursul vieții, că nu a fost abandonat.
Surse:
Alexa Popovici
Kiss Laszlo
Ioan Bunaciu
Ionuț Deliu Zaharia – Monografia Bisericii Baptiste Buteni
Otniel-Laurean Vereș – Scurtă Monografie a Comunității Bisericilor Creștine Baptiste din zona Bihor de la începuturi până în 1961
Îndrumătorul Creștin Baptist