După entuziasmul mare de la Unire și baptiștii, mânați de
năzuințe înalte, au început demersuri pentru a-și crea propria lor Uniune.
Mai jos prezint câteva dintre problemele prin care
treceau locuitorii României mari.
Anul 1919 a fost un an zbuciumat pentru că autoritatea
maghiară trebuia să se retragă și puterea preluată de către autoritățile
române. Lucrarea aceasta nu a fost ușoară pentru că stârnea înpotrivire. Toate
mișcările împotriva Unirii trebuiau îndepărtate, în acest scop s-a înființat la
Sibiu în primăvara anului 1919 „Serviciul de Siguranță”.
Sindicatele maghiare în primăvara anului 1919 declanșează
greve la Cluj. Presa maghiară avea și ea mare influență, răspândind tensiuni în rândul populației și de aceea s-a
format „Cenzura Militară Regală” care cenzura presa.[1]
Problema militară nu era rezolvată. La data de 20 iulie
1919 Aradul era condus de primar și prefect ungur, dar atunci când vine în România, generalul Franchet d'Espèrey nu a vrut să recunoască
autoritatea maghiară spunând: „Aradul este oraș Român, cunosc numai pe
prefectul român, unde este?”[2] Numai
după această dată trupele sârbești și franceze evacuează Banatul, iar în anul
1921 comisia mixtă sârbo-română fixează granițele.
În ziua de 10 August 1919
șvabii din Banat solicitau anexarea Banatului la România.[3]
Traiul era din ce în ce mai costisitor, alimentele nu se
găseau și de aceea se scumpeau mult. Pentru a vedea situația grea din România
Mare a anului 1919 prezint următoarea statistică: „O statistică oficială din
1919 arată o creștere de 35 % până la 650 la sută pentru obiectele următoare:
pâine, oțet, ceapă, fasole, cafea, cartofi, lapte, carne de porc, de 650-950 la
sută pentru lemne, carne de oaie, mici, undelemn, orez, vin găini, curcani,
zahăr, ouă; de 950 % -1250 % pentru carne de vacă, măsline, rațe; de 1321 %
pentru grăsime de porc; 1471% pentru brânză; de 2081% pentru orez.”[4]
În aceste condiții baptiștii dornici să se grupeze într-o
Uniune străbat țara și se întâlnesc pe data de 4 iunie 1919 la Șiria. Despre
Conferința aceasta am scris AICI.
Conferința Comunităților Baptiste Române din Transilvania
și România alege un comitet provizoriu central dirigent, care să se ocupe de
pregătirea unui congres însă fără o dată stabilită în prealabil. Nu după mult
timp a fost aleasă ca și dată ziua de 1 decembrie 1919 exact la un an de la
Marea Unire. Acest Congres a fost primul
însă, din cauză, că nu au putut ajunge toți delegații a fost un congres
nestatutar. La acesta s-au luat unele decizii.
Redau în întregime protocolul luat cu ocazia acestui Congres
de Vasile Berbecar cu scuzele de rigoare pentru unele greșeli de nume ce pot apărea.
Protocolul se găsește în Arhiva Uniunii. Dacă vei găsi unele greșeli ajută-mă
să le corectez. Mulțumesc.
Protocol
Luat la Congresul Comunităților
Baptiste în București 1919, Dec. 1.
Se ține oră de rugăciune de fr. C.
Adorian care citește Ps. 23. După o scurtă îmbărbățire se roagă fr. M. Muntean,
apoi se cântă cântarea Nr. 11 din program.
Fr. Adorian amintește pe frații Purdei
și Slăvu că au trecut din viață, ceea ce a micșorat numărul lucrătorilor
noștri.
Se regretează că frații nu au sosit în
numărul dorit. Se oferește (oferă) ca pentru această zi să fie un președinte
ales. Frații denumesc pe fr. Adorian, el însă nu vrea să primească, după la
stăruința fraților rămâne și i se dă fr. Florian ca ajutor. Fr. Florian
mulțămește denumirea.
Se citește protocolul din Șiria și se
trece la program.
Fr. Popa nefiind de față se trece la
altul.
Fr. Nicoară citește referatul său: „Organizarea noastră”.
Fr. Adorian zice că punctele de
organizare nu se pot primi cum sunt, ci să se numească o comisiune (comisie),
care să cerce (încerce?) lucrul în separat. Fratele Florian aprobă cele puse.
Fr. Leu tot aceea spune.
Fr. Nicoară, oare s-o mai citească o
dată, dacă se dorește o va mai citi o dată. El vorbește referitor la referatul
său.
Fr. Averbuch zice să răscumpărăm
timpul, că sunt multe alte lucruri, deci să se denumească pentru fiecare lucru
o comisiune, aceasta să facă și să aducă înainte lucrul ca gata. Noi și avem
frați capabili la aceasta, care își pot culege din lucrul altor frați pățanii,
aceia să studieze aceasta.
Comisiunea se denumește: Muntean,
Berbecar, I. Popa, Florian, Țirban, Vicaș, Ignea, Ivanov, Hodoroba, Adorian,
Sida, Varșandan, Tașca, N. Popa și Nicoară. Aceștia să primesc. Referatul
fratelui Țirban rămâne, fiind absent. Referatul lui Tașcă va urma.
Referatul lui Nicoară „Economia financiară”
se citește. Se discută că dacă acestea au să se facă de unde se va spesa
(plăti, cheltui?)
Fr. Muntean spune că a se spesa numai
de acolo se poate, de unde este, că numai una casă avem, iar de nu este în ea, trebue umplută, să fie de unde
lucra.
Fr. Leu întreabă că oare mai există
consiliul ales, dacă da, atunci acesta să lucreze, cum a lucrat cu aceiași
împuternicire. Fr. Nicoară zice că noi până în scurt nici n-am întrebuințat
nimic decât acum în urmă și putea-se-va și mai departe întrebuința de este de
unde.
Fr. Muntean zice că, comitetul
dirigent a avut până aici puterea a lucra, iar de nu mai vrea să rămână va
abzice (demisiona?) și se vor alege alții în loc sau rămâne tot aceia.
Fr. Adorian lămurește această
chestiune pentru spesele de la Șiria până la București (Iunie – Decembrie).
După o mai lungă discuție din partea mai multor frați ajungem la rezultatul, ca
să facem ceva până la congresul viitor.
Se recomandă a se da acest referat
unei comisii. Comitetul se întregește cu frații Ivanov – Basarabia și Hodoroba
– Bucovina.
Se dă un scurt raport despre starea
actuală a casei centrale, din care se lămurește, că nu bani, ci datorie are. Se
discută asupra acestei chestiuni. Se denumește (numește) ca comisie pentru
economie frații Hanc, Sida, Todinca, Ignea, Simarton, Muntean și Ardan (nu sunt
sigură de nume).
Tașcă: Referat „Lipsa lucrătorilor” și
“Școala de misiune”. Berbecar: Referat „Școala Duminicală”. Fratele Adorian recomandă Școala Misională ca
un lucru foarte necesar, tot așa și Școala Duminicală.
Fr. Nicoară zice referitor la școala
copiilor că ei să nu fie siliți a umbla la religie, adică la cea ortodoxă, ci să
umble la a noastră. În Radna a fost fr. Varșandan provocat a o face. Fr.
Adorian mulțumește aducerea aminte și noi ne vom interesa despre aceasta îndată
ce se va putea.
Fr. Adorian: Referat „Societatea tînărimei”.
Fr. Pavel Hasnaș spune despre
experiențe bune și rele între tinerimea din mai multe locuri. Fr. Nicoară
recomandă pentru „Școala duminicală” să aibă foița „Steaua Dimineții” care să
aducă lecțiunile și învățături, poezii pentru copii.
Fr. Ivanov recomandă „Societatea
tînărimei” sub conducerea a 2 frați mai bătrâni, care să lucreze împreună cu
tinerii și recomandă aceasta cu căldură.
Fr. Vicaș nefiind de față, fr. Adorian
vorbește referitor la „Literatura noastră” și o recomandă, îndrumând la „Farul
Mântuirei”, totodată recomandă pentru tinerime „Psalmistul”, apoi oferește
(oferă) pentru copii „Steaua Dimineții” și pentru streini (străini) „Chemarea
Mângăitoare”. După aceasta mai recomandă pentru predicatori și învățătorii
Școlii duminicale o revistă sub titlul „Cârmuitorul”.
Fr. Schlipf a donat pentru această
revistă în memoria fiului său 100 Lei.
Fr. Nicoară recomandă ca „Chemarea
Mângăietoare” să fie alăturată la „Farul Mântuirei” ca adaos, așa fiecare o
capătă (primește) și o dă vecinului său.
Fr. Florian recomandă ca mai mulți să
doneze pentru revista „Cârmuitorul”, ca să apară cât mai curând, fiind nouă, la
toți de folos. Fr. Petrescu donează pentru ea 100 Lei.
Fr. Leu recomandă literatura ca un
lucru principal care a lucrat foarte mult și toate aceste reviste să apară, să
nu lipsească nici una. O recomandă cu căldură.
Fr. Florian recomandă ca „Cârmuitorul”
să se pună îndată în lucru. Fr. Brola recomandă a fi foile sprijinite. Fr.
Pavel H. recomandă a se face îndată foița „Steaua Dimineții”. Pentru scopul
ajutorării foilor donează suma de X Lei (nu scrie nici o cifra).
Fr. Adorian citește un articol din
„Universul” despre confesiunea Metodistă în America. Ce forță imensă e acolo,
cât de admirabilă e lucrarea ei! E foarte lăudată de ziar.
Fr. Schlipf recomandă să ne plecăm la
rugăciune. Tot el amintește să ne amintim și de lucrul german în București, e
un lucru foarte greu iar și s-ar bucura a fi convins, că frații se roagă pentru
ei.
Fr. Petrescu a oferit din partea
comunității Brăila suma de x (nu scrie nici o cifră) Lei. Fr. Adorian închide
ședința la 1 oră cu binecuântarea apostolică. Cu rugăciunea fratelui Florian și
o cântare se începe ședința de după masă de la ora 2 și 10.
Fr. Schlipf se recomandă ca ajutor de
mijlocire între noi și frații din străinătate. Este cu bucurie primit.
Berbecar: Referat „Cultivarea cântului”.
Fr. Adorian întreabă de are cineva a spune ceva la aceasta.
Fr. Ardan amintește starea cea slabă a
cultului public cu copiii. Fr. Adorian zice că aceasta nu se ține de noi, că
noi vorbim despre cele religionare, iar de școala publică nu ne putem ocupa, că
acela e lucrul statului, la care nu ne putem amesteca. Că de vrem s-o facem și
atunci ne impune statul ordine la care avem a ne subordina (supune).
Fr. Leu zice că noi nu putem facea
aceasta, că nu avem puteri suficiente.
Fr. Păduche nefiind prezent vorbește
fr. Hodoroba. El spune că în Bucovina este Evanghelie la mulți acoperită cu
prav (praf?), dar ea are lipsă de evangheliști. Fr. Tolar a fost de a lucrat în Bucovina care a și
botezat mai mulți frați. Acum fiindcă cei ce au lucrat mai înainte au fost 2
frați, unul din ei e acum invalid, celălalt fu acum la Paști ales ca lucrător.
Atunci au fost 47 frați și acest an s-au botezat 58 încă.
Fr. Ivanov: Referat „Basarabia și
Pocăința”. Frații din Bsarabia doresc unirea cu frații români, și ar trebui
prevăzuți cu lucrători, ca să fie
ajutor acolo. Pentru aceasta vom lua dispoziții în comitet.
Fr. Tașcă: Referat „Dobrogea și
Christos”.
Fr. Leu zice că noi ar trebui să
alegem un comitet nu executiv, nici dirigent, ci de misiune care ar cerca
(cerceta) toate aceste stări și le-ar regula (rezolva) aducând aceasta înaintea
comitetului de economie.
Fr. Petrescu zice, că stau la îndemână
100 Lei ca să meargă 1-2 frați spre a cerceta Dobrogea. El pune la dispoziție
100 de Lei.
Fr. Petrescu: Referat „Moldova și
noi.”
Fr. Leu se bucură de raport. El
recomandă pe cei 2 frați școlați (instruiți, învățați) în America. Ei sunt
români și să-i cerem de la frați.
Fr. Petrescu zice că are cea mai bună
legătură și fr. Igrișan va veni curând și va mijloci tot posibilul. El va intra
în legătură cu frații comitetului nostru. Fr. Adorian zice că nu avem ce
aștepta, lucrul e foarte mare și putem să ne punem îndată în legătură cu frații
americani, la care nici marea nu ne poate împiedica.
Fr. Adorian: Referat „Lupta noastră.”
Fr. Muntean: Referat „Localurile de
adunare.” Vorbește despre templul solomonic, despre dorința lui David pentru a
zidi un templu. Noi trebuie să privim la cele referate de frații de mai
înainte. Noi avem a zidi casa lui Dumnezeu în toate locurile spiritualmente, ba
chiar și pe la colțurile străzilor. Să nu ne sprijinim numai pe frații
americani. Deocamdată să ne punem silința a zidi astfel apoi se vor găsi și
casele, și dacă la început în case închiriate la timpul lor vor găsi ei cum să
zidească. Amintește un asil (azil) pentru bătrâni clădit de un județ, care nu
era în stare a-i ținea, până când pocăiții deși având mai mulți săraci sunt în
stare a-i susține. Amintește casa fraților pentru clădirea capelelor.
Fr. Adorian vorbește despre confortul
adunării. Casele să aibă un stil roman, în triunghi și dinăuntru să aibă o bună
acustică. Să aibă și balcoane ca să se poată vedea oricare ce vorbește și
cântă. Fr. Florian și Tașcă vorbesc tot la această chestie aflând că noi nu
avem confort. Fr. Muntean încă aprobă aceasta.
Fr. Averbuch spune că nu trebuie multă
dispută ci noi să ne rugăm ca lumina
noastră să lumineze dinăuntru apoi vor găsi oamenii și adunarea noastră.
Fr. Florian: Referat „Unificarea
cultului.” Fr. Adorian spune că el a învățat de la frații germani cum o face,
însă în alte locuri a văzut el altceva. Provoacă pe fr. Leu, care a văzut atât
în Transilvania, cât și în America forma cultului (divin) să ne spună părerea
sa.
Fr. Leu spune, că la americani, la
germani, maghiari, români toate sunt diferite. Cel mai bun și mai evanghelic e
cel mai potrivit. Casele noastre sunt simple. Recomandă să fie cât se poate de
simple și după Evanghelie. Ar fi bine să fim în uniformă. Recomandă ca
comitetul de misiune să reguleze aceasta pentru toți.
Fr. Schlipf zice că crede, că după
cuvântul biblic are să se facă în Spirit și în Adevăr. Este convins că Dumnezeu
ascultă rugăciunea ori pe picioare, ori pe genunchi de stăm. Să nu fim legați
de o formă ci să avem o deplină libertate.
Fr. Branca: Referat „Importanța
misiunii în București.” Fr. Nicoară zice că aici este cea mai mare lipsă a fi
lucrat și misionat, aici este cel mai mult păcat, aici trebuie sprijinite și
înființate cât mai multe adunări.
Fr. Petrescu zice că noi avem
elemente, dar și dacă erau nu s-a lucrat cu ei după cuviință. Acestea trebuie
acum căutate și întrebuințate. Fr. Leu zice să îndreptăm și ochii și inima spre
București deși se poate că nu va fi centrala, totuși să încercăm a uni puterile
și să lucrăm aici.
F. Schlipf spune despre bunul general
Pavel, care a făcut așa, că a căutat a cuceri mai înainte capitala unei țări.
Așa să facem și noi, să căutăm a cuceri acest oraș mare pentru Christos.
Ordinația rămâne.
Se vorbește despre congresul viitor
regularea unde să fie: Curtici, Domnița Ileana sau Buteni. Data și locul se va
hotărî de comisia denumită și anume frații Munteanu, Tașcă și Berbecar.
Fr. Averbuch vorbește cu multă căldură
despre cântul vocal și instrumental fiind un profesor de muzică. El dă
îndrumări și îndemnări bune și folositoare. La Chisenev este un profesor care
pentru 50 lei lunar dă instruire de note și de muzică, însă cei ce vreu (vor,
doresc) să învețe la el trebuie să știe ori limba germană, ori cea rusească.
Afară de aceasta s-ar putea deprinde în cântări la corul adunării de acolo.
De altfel la frații de acolo stă
predicatorul cu dirigentul (dirijor) și corul într-o legătură strânsă, și țin
deosebit ore de rugăciune și ei se primesc la fel ca membri regulați ai
comunității, adică cântăreții. De misiunea evreică (evreiască) se roagă fr.
Averbuch ca să ne amintim în rugăciune pentru el și lucrul său.
Se amintește situația cu fr. Nicoară
și se întreabă ce să facem cu el. Se cere autorizație ca să lucreze și de acum
în serviciul nostru sau nu. Fr. Leu spune despre el ca să ne gândim, dacă este
potrivit să rămână la lucru.
Fr. Adorian îl află bun pentru zelul
său, însă pentru a predica nu e așa potrivit, dar el poate în alte lucruri mult
face, în administrație și alt lucru al nostru. Fr. Florian îl recomandă. Se
aprobă angajarea lui pe mai departe. Aceasta i se spune de fr. Adorian. El
spune că stă la dispoziție până la congresul de mai aproape, însă de se va
căsători poate va depune lucrul și-și va schimba izvorul câștigului că de aici
nu va putea trăi. Atunci el își va aduce plângerea înaintea comunității, zice
fr. Adorian.
Fr. Petrescu amintește banii veniți la
el din America pentru săraci, din care s-au împărțit în unele locuri unde era
de lipsă. El dă seama despre ei. Toate cele date sunt chitate.
Fr. Leu întreabă că oare arăta-se-va
hotârîrea acestui congres înaintea guvernului. Nu! Prin cine? Prin comitetul
dirigent. Fr. Muntean amintește pe un frate din Șomoștelnic, jud. Tîrnava mică.
Acesta cere ajutor spiritual, că a fost foarte rău tratat. Fr. Nicoară îl va
cerceta cu o ocazie.
Fr. Luca se jalbește (plânge) că
adunările de pe la ei și prin jur se opresc a conveni seara, este însă îndemnat
a cere baza sau legea pe care s-a dat așa ordin și noi ca centru vom mijloci. E
vorba despre banii cercurilor care au a fi trimiși la centrală. Să fie dară
trimiși. Ce să fie cu cercul din Șiria? Lucrător nu au și le trebuie om. Fr.
Muntean are propunerea pentru ei: să facă o ședință și să-și pună înainte omul,
ce-l vor afla de bun. Fr. Florian recomandă pe Moțocan.
Fr. Petrescu amintește pe Berlo, că
vrea să lucreze, adică ar dori să fie lucrător. Se discută asupra acestei
chestiuni. Nu se pune de lucrător.
Rămâne ca fr. Berbecar să cerceteze
frații din Dobrogea, care ar dori să fie și fr. Tașcă cu el, fr. Petrescu zice
că abia se vor ajunge banii pentru 2 inși și dă 100 Lei pachetați lui Berbecar.
Fr. Adorian închide cu cuvinte calde.
Se cântă cântare 14, 1-5 din program.Cu rugăciunea fratelui Adorian se închide
congresul.
V. Berbecar,
Secretar.
[1] Iuliu I. Mezei Câmpeanu, Luptători Români
Ardeleni, Cluj, 1940, p, 208. +
[2]
Ion Clopoțel, Revoluția din 1918 și Unirea Ardealului cu România, Cluj, 1926,
p. 168.
[3] Tiron Albani, Douăzeci de ani de la Unire,
Volumul I, Oradea, 1938, p. 26.
[4]
Nicolae Iorga, Sub trei Regi, București 1932, Ediția a II-a, pp. 302-303.
Statistică preluată din: Brăteanu,
în Buletin statistică, 1919, pp. 294-5
