Prin binecuvântarea Domnului, blogul „Istorie Baptistă”, a trecut de 100.000 de vizualizări

Mulțumesc Domnului, care mi-a pus pe inimă să scriu despre înaintașii noștri baptiși și mulțumesc cititorilor și celor care au trecut peste paginile blogului „Istorie Baptistă”.

Acest blog a luat ființă în ziua de 03.03.2016, după ce am vizitat pe fiica fratelui Vasile Berbecar, Lidia, care trăia la Arad. În această decizie am ținut cont și de cerințele unor frați care mi-au cerut să îmi fac blog pe istorie baptistă.

În acest timp, Dumnezeu îmi dădea prin frați tot mai multe materiale și biografii ale fraților lucrători, unii știuți în popor, despre unii nu se știa nimic, dar au lăsat în urmă fapte vrednice de a fi consemnate.

Am scris pe blog 502 de articole și am primit 201 comentarii. 239 articole sunt biografii ale acelor frați care au lăsat o urmă, fie mică, fie mare în istoria poporului baptist, care a început în anul 1856 la București. Am scris despre frați români, dar și străini, care au fost implicați în viața baptiștilor din România. Blogul a fost vizitat pănă acum de utilizatori din 87 de țări.

Am scris despre frații de azi și unele evenimente și lucrări din viața lor, care au corespuns cu scopul blogului. Am prezentat câte o carte scrisă pe tema istoriei baptiste,  dar și altele.  Am postat o biografie a tuturor președinților pe care      i-au avut baptiștii, de la înființarea lor și până azi.

Am scris câteva articole despre Balthasar Hubmaier, care a fost ars pe rug din cauza credinței sale, în anul 1528.

Am scris și câte o predică din când în când sau o scurtă schiță, un îndemn de învățătură. Am scris ce Domnul mi-a pus pe inimă.

Doresc în continuare să fie lăudat Dumnezeu, iar voi cititorii mei, să fiți parte a acestui proiect de istorie baptistă.

Vă mulțumesc tuturor și Domnul să vă binecuvânteze!

„16. Atunci, şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui.
17. „Ei vor fi ai Mei”, zice Domnul oştirilor, „Îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei cum are milă un om de fiul său care-i slujeşte.”
18. Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte.”
(Maleahi 3:16-18, VDCC)

Alexa Ardeu 1863 – 1938, din Grăniceri

Fratele Alexa Ardeu   s-a născut în anul 1863 în localitatea Grăniceri, județul Arad.

A fost un om cu un talent oratoric, care a ajuns lucrător de cerc de biserici.

La Congresul al III-lea al Cultului Baptist, ținut la Buteni în zilele de 28 – 30 septembrie 1922, fratele Alexa Ardeu  a fost ales membru în Comitetul Uniunii.

În ziua de 20 mai 1929 fratele Alexa Ardeu,  în Biserica Creștină Baptistă din Nădab, județul Arad, botează 22 de persoane. La acest botez au participat 1500 de persoane, printre care și primarul localității Nădab.

A predicat Cuvântul Domnului încă de prin 1903, adică 35 de ani.

În anul 1939 fratele Alexa Ardeu,  bătrânul pioner din Grăniceri, este chemat acasă, în veșnicie. Au condus programul de înmormântare frații: M. Muntean, V. Torsan, Susan și C. Pascu. Au cântat corurile din Grăniceri și Socodor.

Vă rog, cine poate da amănunte, să mi le trimită.

Surse:

Livius Ban

Farul Creștin

Farul Mântuirii

Familia Capotă din Mărgău și un interviu cu Ghiță Capotă

Familia Capotă din Mărgău este numeroasă, dar și complexă. Am încercat să pun împreună numele lucrătorilor în via Daomnul, cu ajutorul fratelui Ghiță Capotă, actualul păstor al Bisericii Creștine Baptiste din Mărgău. Domnul să binecuvânteze pe toți Capotă, acolo unde se găsesc, să fie buni slujitori ai Domnului. Eventualele inadvertențe le va corecta fratele Ghiță sau oricare urmaș, printr-un comentariu.

Capotă Petru seniorul, 1901 – 1980, din Mărgău 

Capotă Petru, seniorul, s-a născut în anul 1901 în localitatea Mărgău, județul Cluj. A avut o familie frumoasă, cu un număr de 12 copii,  dar au rămas în viață doar 8: Iosif, Aurel, Sabina, Petru junior, Lidia, Ioan, Ardeleana și Teodor.

Frtatele Capotă Petru este botezat în anul 1933.

În anul 1954 era ordinat ca pastor local și lucrează pănă în anul 1980.

În anul 1980 fratele este chemat acasă, la Domnul.

A fost un om al lui Dumnezeu și s-a impus printr-o viață sfăntă, find un frate corect și serios, fiind astfel un stâlp de nădejde al bisericii.

Capota Petru senior, a lucrat ca tâmplar și dulgher în Mărgău. În vremea legionarilor, preotul din sat a vrut să scape de el și să șteargă pocăiții din sat și a cerut jandarmilor să-l ducă din sat, să-l aresteze. A intervenit primarul cu care era rudă și i-a cerut preotului că dacă îl ia din familie, să se ocupe el, preotul, de familia lui, căci avea opt copii. Mustrat de primar, preotul a renuntat.

Capotă Petru junior,  1932 - 215

După moartea lui Capota Petru senior, a fost ordinat ca perzbiter, Capotă Petru -  junior, fiul lui, care avea o activitate intensă în biserică și care fusese și arestat și apoi urmărit multi ani, pentru propaganda religioasă. Cu un magnetofon Capota Petru junior  înregistra programe din biserici si le punea să fie auzite de vecini, prieteni etc.

A avut 4 fete: Ana, Viorica, Marta și Magdalena.

Capota Iosif  

Capota Petru senior, are ca fiu și pe Capota Iosif, care a studiat doi ani la Buteni, la Seminarul Teologic Baptist, apoi s-a îmbolnavit și a trebuit să renunțe. Întors acasă, alături de tatal său, s-a ocupat de lucrarea Domnului din Mărgău și imprejurimi și în acea perioadă, cu toata opresiunea comunistă, au avut izbândă și multi oameni s-au pocăit. Pe la sfarșitul anilor șaptezeci, a plecat la București și a continuat să activeze în cadrul Bisericii din Bulevardul N.  Titulescu.

Capotă Beniamin

În această biserică, fiul lui Iosif,  Capotă Beniamin, a continuat implicarea în lucrarea Domnului în comitetul Bisericii, suplinind la un moment dat câțiva ani, lipsa unui păstor.

În acest moment, fiul lui Beniamin, nepotul lui Iosif și strănepotul lui Petru senior, este secretarul Bisericii Golgota din București. Bulevardul Titulescu.

Capotă Ghiță  din Mărgău 

S-a născut în ziua de 26 mai 1955 în Mărgău. Părinții se numesc Aurel și Georgeta.

La Mărgău, în aul 1991 a fost ordinat ca pastor, alt nepot al lui Capotă Petru senior și anume, Capotă Gheorghe ( Ghiță) care în scurt timp avea în cercul de lucrare Biserica din Mărgău, Biserica din Huedin, Călățele, Calata,  Păniceni, Dretea si apoi a deschis o biserica și la Scrind.

Din anul 1996 Capotă Gheorghe a ajuns și primarul com Mărgău, pentru două mandate si apoi unul de viceprimar. În această perioadă a avut în cercul de lucrare doar bisericile din Mărgău, Huedin, Păniceni, iar acum lucrează în Huedin, Paniceni si Scrind.

A studiat teologie în subteran în anii 80, la cursurile ce se organizau în Cluj, în acea perioadă. A fost implicat în anii 80 în lucrarea de primire din străinatate și apoi de răspandirea Bibliei și a cărtilor religioase. De menționat, că atât Capotă Petru senior, cât și toți ceilalți descendenți ai familiei lui, prinși în lucrare sub diferite activități, au lucrat toti benevol, fără remunerație de nici un fel, ba ei au susținut financiar activitătile religioase în care erau implicati ei sau bisericile slujite.

Profesorul de matematici superioare care era reponsabilul politic i-a spus: „Statul nu are încredere în voi și nu va școlariza pe pocăiții.”

Capotă Sabina 

Sora Capotă Sabina a fost bucătăreasă la Seminarul Teologic Baptist din București. A lucrat în jur de 20 de ani, în perioada 1970.

Capotă Ioan 1943 – 2006 din Mărgău, frate cu Capotă Traian

Fratele Capotă Ioan s-a născut în ziua de 28 iulie 1943, în comuna Mărgău, județul Cluj, dintr-o familie cu mai mulți copii. A rămas orfan de mamă la vârsta de 3 ani.

Primește pe Domnul Isus în apa botezului în anul 1961.

În ziua de 9 august 1970 se căsătorește cu sora Ana Petruș din Periam și Domnul i-a binecuvântat cu 12 copii: 3 băieți și 9 fete: Ana, Cornelia, Monica, Ionel, Elizabeta, Samuel, Tabita, Estera, Eunice, Maria, Marta și Joshua.

Între anii 1970 – 1974 face cursurile Seminarului Teologic Baptist din București.

După absolvire a slujit la 9 biserici baptiste din județul Arad.

În anul 1985 pleacă în America și se stabilește la Detroit, Michigan, unde a slujit până în anul 1992, când s-a mutat cu familia în Florida.

A slujit în Florida cu întreaga familie și a început biserica Maranatha la First Baptist Church of Greater Miami de pe North Miami Avenue.

Pe data de 24 august 2006 fratele Ioan Capotă este chemat acasă la Tatăl din Cer, pe care l-a slujit cu credincioșie.

Înmormântarea a avut loc luni, 28 august 2006, la Evergreen Historical Cemetery în Fort Lauderdale, Florida. Pe lângă familie, au participat frați din bisericile locale, precum și frați din alte orașe ale Floridei, Naples, Fort Myers, Melbourne și Jacksonville. Prezenți au fost și următorii frați slujitori: Cristian Paul, Hollywood, FL; Titus Sfârlea, Hollywood, FL; Florin Vancea, Hollywood, FL; Victor Braica, Phoenix, AZ; Daniel Hoduț, Greenville, SC; Marian Chirla, Hollywood, FL; Traian Capotă, Dallas, TX; Petrica Gruia, Pojejena, România și Mark Hobafcovich, Atlanta.

Capotă Traian 1947,  fratele lui  Capotă Ioan, fiul lui Gheorghe

Primește pe Domnul Isus în apa botezului în anul 1971.

Păstorește Biserica Baptistă din Tiur, între anii 1982 – 1987 și cea din Gura Râului.

Fratele Capotă Traian a absolvit si el Seminariul Teologic Baptist din București în anul 1980.  A lucrat ca păstor la Aiud, unde a avut multe probleme cu securitatea comunistă. A cumpărat la Aiud o sinagogă, pe care au   transformat-o în biserică și de aici au început problemele. Apoi, acestea s-au accentuat și datorită implicării în răspândirea bibliilor și a cărților religioase.      I s-a îmbolnăvit soția și a avut nevoie de transplant de rinichi. Așa a ajuns în State, unde a lucrat si ca păstor și în alte activități în Dalas.

Surse:

Ghiță Capotă

Ioan Bunaciu

Luminătorul

Mulțumim frate Caius

Am câștigat un premiu de la „Cartea e o viață”

Mulțumesc, Irina Enache și Irina Trancă! Munca să vă fie răspătită de Dumnezeul Cuvântului cel veșnic!

Ce iute trece viața! Și cum într-o secundă ai tot firul vieții în față! Era în anul 1967, terminam clasa a IV-a, iar învățătorul meu a considerat, după notele ce mi le-a dat, să-mi acorde premiul I. Am primit o carte mare și groasă; m-am bucurat de ea, o am și acuma, dar nu pricepeam mai nimic din ea. Era cartea lui Jules Verne „20.000 de leghe sub mări”. Am primit o carte premiu pentru că am învățat.

Zilele astea am primit un premiu, dar nu pentru că am învățat, ci pentru că am răspuns la întrebarea ce cărți îmi plac. Când am luat cartea de la curier și m-am uitat prin ea, mi-a trecut tot firul vieții prin fața ochilor și am concluzionat: „Mai am de trecut un hop. Ce îmi va da Dumnezeu la sfârșitul vieții?”  M-am bucurat de o carte primită ca premiu în copilărie, m-am bucurat de o carte primită ca premiu la bătrânețe, dar Dumnezu ce dar îmi va da când voi sta în fața glorioasă a slavei Sale? Este o întrebare importantă pentru noi toți. Dacă priemiul primit de la Dumnezeu va fi o cunună, bucuria va fi nespus de mare, însă dacă premiul va fi osândă veșnică, va fi înfricoșător. Doamne, ajută-ne să ne cercetăm!

Cartea primită se numește: „Unde este Dumnezeu când sufăr?” de Philip Yancey. Este o carte care ne ajută să vedem suferința și ce ni se întâmplă prin ochii Tatălui nostru din cer, care știe ce ne trebuie și de ce trecem prin suferință. Dacă vom înțelege acestă stare, desigur, Dumnezeu ne va șterge cu mâna Lui lacrima ca expresie a suferinței.

Cine mi-a dat această carte și cine sunt acele persoane care au formulat întrebările?

Prezint mai jos câteva date despre emisiune și pe cele două realizatoare de suflet, care ne răsplătesc pentru că ne place cartea și ne motivează să citim, pentru că nouă ne este de folos. Strădania dumnealor este nobilă, acum într-o lume a cititului pe fugă, pe sărite și pe apucate de pe ici-colo.

 

Emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ a început în octombrie 2011 ca inițiativă a Irinei Trancă, pe atunci voluntar la RADIO VOCEA EVANGHELIEI București. Primul sezon a avut 10 invitați care au prezentat câte o carte creștină preferată, împreună cu motivele pentru care și ascultătorii ar putea beneficia de pe urma acelei cărți. Între timp, s-a alăturat Irina Enache, primul invitat al emisiunii, care a devenit invitat permanent și apoi co-realizator. Timp de 18 sezoane, de-a lungul a 9 ani, cele doua realizatoare au continuat să prezinte o gamă largă de cărți de viață creștină, teologie, apologetică, biografii, mărturii din vremea comunismului, devoționale, etc. Dorința celor două a fost să aducă la cunoștința ascultătorilor postului de radio RVE Bucuresti și mai apoi Radio de Cuvânt cărți cu folos spiritual, care să îi ajute să Îl cunoască mai bine pe Dumnezeu, să Îi aprofundeze Cuvântul, să prezinte noi perspective asupra vieții de creștin, să îi inspire prin frumoasele mărturii ale înaintașilor pe calea credinței sau ai supraviețuitorilor comunismului: pe scurt, să aducă în atenție cărți valoroase.

Blogul CARTEA E O VIAȚĂ a fost creat pe 17 februarie 2014. Pe 22 februarie a fost publicat primul articol, https://carteaeoviata.com/2014/02/22/pledoarie-pentru-creator-de-lee-strobel/.
Așadar, s-au împlinit deja 6 ani de când autoarele folosesc această platformă pentru a promova și pune la dispoziția ascultătorilor emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ, în primul rând, dar și pentru a promova lectura și evenimentele care au legătură cu ea, în al doilea rând. Cu ocazia împlinirii celor 6 ani, a fost organizat și un concurs: https://carteaeoviata.com/2020/02/22/6-ani-in-blogosfera-giveaway/

Câteva statistici: 1522 de articole, 116 abonați, 54.377 de vizualizări, 29.369 de vizitatori.
Câte ceva despre autoare, așa cum putem vedea și pe blogul CARTEA E O VIAȚĂ:
Irina Trancă este absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării. A fost voluntar și a lucrat ca redactor la RVE Bucureşti din 2006 până în februarie 2020. Printre pasiunile sale, pe lângă cărţi, se mai numără lucrul manual (origami, felicitări etc.), plimbările în parc şi ieşirile în oraş pe la librării şi biblioteci. Printre autorii creştini preferaţi ai Irinei se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis şi Philip Yancey. Este căsătorită și, din 2015, a devenit și mama unui băiat, Mihai, pe care dorește să îl crească cititor.

Irina Enache este absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, lucrează într-o multinațională şi a fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ București din 2011 până în 2020. Prima colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile sale, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Cititoare pasionată, este inspirată de autorii ei preferați, J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. De asemenea, este absolventă a unui curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat și în genul de cărți prezentate pe blog și în cadrul emisiunilor, dar și pe celălalt blog al Irinei, https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/

Mitran Tănăsie 1859-1939, din Batăr

„Fratele Mitran Tănăsie face parte din primii pioneri ai Evangheliei între baptiștii români din Ardeal, alături de frații: Teodor Todinca, Moț Petru și Țirban Ioan din Tăut, Gheorghe Florean din Talpoș, Pot(p) Alexandru, Vidican Crăciun din Tulca. Toți acești pionieri formează prima organizație baptistă de limbă română, numită mai târziu „Patrulaterul Tăut-Talpoș-Batăr- Tulca”. Mai târziu s-a ridicat din Husasăul de Tinca, energicul Mihai Vicaș, care având exemplu în lucrare pe Mihai Cornea, întovărășindu-se cu Teodor Todinca, Moț Petru, au semănat Cuvântul și în regiunea Crișului Repede și au ajuns până în părțile Clujului, Sătmarului și Maramureșului, unde au format alți ucenici pentru lucrare.”

Fratele Mitran Tănăsie (Atanasie) s-a născut în anul 1859 în localitatea Batăr,  județul Bihor.

În anul 1890 este botezat de fratele Toth Mihai din Salonta. Peste doi ani, în 1892 se mai botează 17 persoane și așa ia ființă Biserica Creștină Baptistă din Batăr. Fratele Mitran Tănăsie devine lucrătorul bisericii.

El a lucrat cu multă râvnă și în numai câțiva ani, biserica a crescut foarte

mult. A urmat botez după botez în fiecare an și Mitran Atanasie căuta să țină vie flacăra evanghelismului primar, îndemnându-i pe cei mântuiți să caute să aducă pe alții la Cristos și datorită acestui fapt biserica din Batăr s-a numărat printre bisericile mari din Bihor. În anul 1939 Biserica Baptistă din Batăr număra 400 de membrii.

În ziua de 5 decembrie 1939 fratele bătrân Mitran Tănăsie, cum îi spuneau frații, a plecat la Domnul în slava Tatălui din cer. Serviciul de înmormântare a fost oficiat de fratele Vicaș Teodor, păstorul de la Batăr, ajutat de bătrânii frați: Moț Petru, Hodișan Dumitru din Tăut. Corul mixt din loc a împodobit serviciul de înmormântare.

Surse:

Alexa Popovici

Ioan Bunaciu

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Bradea Dumitru 1899 - ? din Josani

Fratele Bradea Dumitru s-a născut în ziua de 16 octombrie 1899 în localitatea Josani, județul Bihor, ținutul Someș.

Părinții fratelui  s-au numit Teodor și  Floare, tatăl fiind de religie ortodoxă, iar mama baptistă,  ambii de naționalitate română.

A făcut 4 clase primare în localitatea natală, iar peste câțiva ani urmează cursurile Seminarului Teologic Baptist din București timp de 4 ani, fiind absolvent al promoției 1929/1930.

Se căsătorește în ziua de 13 octombrie 1932 cu Maria, născută Mariș, căsătoria având loc în localitatea Curtici, din județul Arad. Dumnezeu le binecuvântează căsnicia cu un băiat și o fată.

În anul 1922 este recrutat și încorporat în regimentul 86 Infanterie din orașul Oradea. După terminarea stagiului militar rămâne la vatră, având gradul de soldat.

La data de 22 iunie 1924 este primit  ca și membru al confesiunii creștine baptiste, primind botezul după ce a depus mărturisirea de credință în Domnul Isus.

În luna mai a anului 1932 este ordinat ca și predicator pentru Comunitatea Baptistă Română din Oradea. A lucrat la Biserica Creștină Baptistă din Groși, până în anul 1948. În raionul său de activitate avea 1500 de membrii, 900 aparținători și copii.

În ziua de 23 aprilie 1930 în Biserica Creștină Baptistă din Dobârcinești (probabil Dobricionești) județul Bihor, a avut loc o serbare a tineretului baptist din cercul Groși, județul Bihor. Fratele Bradea Dumitru a vorbit atât dimineață cât și după masă.

Fratele Bradea Dumitru a avut un botez în ziua de 13 aprilie 1936 în Biserica Creștină Baptistă din Josani, județul Bihor, cu 9 candidați.

Fratele Bradea Dumitru de tânăr a fost devotat lucrării Domnului, mergând la bisericile pe care le slujea, dar participa oriunde era nevoie pentru a predica Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos.

Surse:

Arhive

Glasul Adevărului

Lumina Oradea

Pacea

Matei Ioan 1899 - ? din Brusturi

Fratele Matei Ioan s-a născut în ziua de 16 decembrie 1899, în localitatea  Brusturi, județul Sălaj, din ținutul Someș. Părinții se numeau Simion și Floare și erau de confesiune greco-catolică și naționalitate română.

Face cursurile școlii primare de 6 ani din localitate.

În anul 1921, este încorporat de Cercul de Recrutare din Dej, la Compania 6 sanitară, rămânând la vatră cu gradul de soldat.

În ziua de 7 februarie 1922 se căsătorește în comuna Creaca, județul Sălaj, cu Ludovica, născută Hâșu, și Domnul le dă 7 copii: 4 băieți și 3 fete.

În anul 1926, după ce aude Cuvântul lui Dumnezeu și îl primește în inimă, primește să fie botezat. Este ordinat ca predicator ajutor pentru Cercul de Biserici Baptiste din Jac, județul Sălaj, și locuiește în localitatea Brusturi.

Aș fi bucuros să primesc mai multe informații despre fratele Matei Ioan.

Cum câștigăm suflete pentru Mintuitorul? De Ruben Archer Torrey

Acum 97 de ani, adică în anul 1923, fratele Jean Staneschi traducea și publica cartea marelui predicator Torrey (28 ianuarie 1856 - 26 octombrie 1928) – Cum câștigăm suflete pentru Mântuitorul.

O prezint pentru citire, dar și pentru împrospătarea minții. Cartea este de dorit, mică la pagini, care sunt și puține la număr, 44, într-o oră nu ai ce citi, dar te vei îmbogăți.

Este tiparită în 1923  de Editura „Farul Mantuirii” în suplimentul „Cârmuitorul” nr. 5.   

S-a retipărit în ediția a-II-a de către Editura Comunității Baptiste din Ploiești și a apărut la o distanță, credem de prima din 1923 și înainte de cea de a treia de la Arad, pe care nu era scris anul apariției.

Apoi, apare ediția a-III-a, la editura „Farul Creștin” – Arad. Din „Farul Creștin” aflăm că a fost tipărită și în anul 1947 la Arad.[1] Apoi, ni se spune că este ”ediția a III-a și costă 40.000 lei.[2]

Citind această broşură, simţi  înlăuntrul tău focul misiunii creştine, care te împinge să lucrezi, pentru a câştiga suflete pentru Mântuitorul. E un bun ajutor, căci ne dă sfaturi practice şi simple, pentru a ne împlini cea mai înaltă chemare: a câştiga suflete pentru Mântuitorul.

Este o carte dinamică practică și de acțiune, te pune în mișcare încă de la început, prin întrebarea pusă: ”Pe cine îl țineți de înțelept?” O întrebare generală, dar apoi te duce la particular. ”Cel ce câștigă suflete este înțelept!”

Autorul prezintă 6 cauze care  dau dreptate:

1.    Cîștigarea sufletelor este lucru pe care ni l-a poruncit Domnul Isus Cristos.

2.    Cîștigarea sufletelor trebuie să fie  idealul vieții fiecărui creștin, pentru că acest lucru era singurul ideal al vieții lui Isus Cristos.

3.      Câștigarea sufletelor ar trebui să fie  scopul vieții fiecărui creștin, pentru că noi gustăm din această lucrare, a Domnului. 

4.    A câștiga suflete, să fie deci primul ideal în viața fiecăruia, pentru că această lucrare scoate la iveală cele mai binecuvântate rezultate.

5.    Încă o dată: Câștigarea sufletelor să fie idealul vieții fiecărui creștin, pentru că nici o altă ocupație nu aduce plată mai mare.

Toate punctele sunt argumentate cu texte biblice,  cu întrebari ce te pun să gândești  și exemple ce te duc până la lacrimi, în viața de zi cu zi. Se vede din paginile cărții, dorința puternică a lui Torrey, ca oamenii să fie mântuiți și el simțea obligația ca zilnic să întoarcă măcar un păcătos la Domnul: ”Nu pierde niciodată din vedere faptul, că tu trebuie să conduci la Domnul pe acest anumit om și nu odihni, până ce n-ai făcut-o”. pag.46.  Studiind biografia înaintașilor noștri, Ioan Bălanean, Nicolae Miclăuș, vedem  că și ei  erau călăuziți de aceleași principii.

Un cuvânt spus de Torrey în jurul anului 1900 este următorul: ”Fii politicos! Nimic nu-I mai drept și nu se plătește mai bine în lumea aceasta ca politețea. ...Eu am văzut cum unii oameni se purtau cu semenii lor într-un mod arogant (trufaș), nepoliticos, provocator”. Pag 54.

Cuprinsul

Capitolul I. ”Cel înțelept câștigă suflete”. Proverbe 11:30.

Capitolul II.Cel mai bun procedeu de a câștiga suflete. Ioan 1:41-42.

Capitolul III. Mijloace simple prin care oricine poate conduce oameni la Cristos. F.A.8:29-30.

Cine vrea să o citească, să îmi dea adresa de Mail, ca să i-o trimit gratuit.

Domnul să vă binecuvânteze!

---

[1] Farul Creștin, Anul XVI, Nr. 20-21, Sâmbătă 17-24 mai 1947, pag.6.

[2] Farul Creștin, Anul XVI, Nr. 22, Sâmbătă 31 mai 1947, pag.6.

Jolțea Florian 1896 - ? din Vadu Crișului

Fratele Jolțea Florian s-a născut în luna aprilie 1896  în Vadu Crișului (Vadul Carol II) județul Bihor. Părinții se numeau Ioan și Floare. Tatăl a fost de religie  greco - catolică și mama baptistă.

Fratele Jolțea Florian face 4 clase primare în localitatea natală.

În anul 1916, în plin război, aude Cuvântul lui Dumnezeu și acceptă să fie botezat în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, mărturisind că este păcătos și are nevoie de iertarea păcatelor. A fost botezat în localitatea Topa de Criș.

În anul 1918 este încorporat sub numele de Zoltan Florian, la Regimentul 85 Infanterie Oradea, rămâne la vatră cu gradul de soldat.

În anul 1924 se căsătorește cu sora Elisabeta, născută Hașaș (sau Ibașaș) și Domnul  îi binecuvântează cu 2 copii: un băiat și o fată.

În anul 1935 este ordinat ca predicator pentru Comunitatea Baptistă Română de Oradea, Bihor.

Din anul 1939,1945  face parte din conducerea Comunității de Bihor, dar și din  Comitetul Uniunii. Fratele Jolțea Florian a ocupat funcția de vicepreședinte al Comunității între anii 1949 – 1951. După reorganizarea Comunităților impusă de comuniști și a noii împărțiri administrative din 1951 – 1954, frate Jolțea rămâne membru în Comitetul Comunității de Bihor.

În sursele ce le am nu am găsit nicio apreciere despre viața fratelui, de aceea nici eu nu pot să spun decât că a fost un frate destul de activ în viața Comunității Baptiste din Bihor și din țară.

Apelez la cei care știu date despre fratele Jolțea Florian, să mi le dea, pentru a completea  mica lui  biografie.

Vă mulțumesc.

Surse:

Alexa Popovici

Ioan Bunaciu

Otniel-Laurean Vereș

Arhive

Dorel Popa 1954 – 2014, din Arad

Dorel  Popa s-a născut în Arad, într-o familie de credincioși baptiști, la 29 august 1954, având ca părinți pe Iosif și Domnica Popa. Mai târziu, Dumnezeu l-a binecuvântat cu un frate, Ovidiu, care i-a stat aproape tot timpul. 

A fost licențiat al Facultății ”Tehnologia Construcțiilor de Mașini” Timisoara, în cadru căreia și-a susținut și teza de doctorat. În 1991 i  s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa de către Bob Jones University, o prestigioasă universitate creștină din Greenville, South Carolina.

În anul 1979 s-a căsătorit cu sora Lidia și în anul 1981 au fost binecuvântați cu un băiat, Emanuel Horațiu.
Încă din anii studenției a simțit chemarea de a-L sluji pe Dumnezeu ca vestitor al Evangheliei, împreună cu studenții din Timișoara. După absolvirea facultății, fiind membru la Biserica Baptistă Speranța, a început o lucrare printre tineri, slujire apreciată de mulți tineri din oraș, care participau într-un număr impresionant (peste 300) la întâlnirile pe care le organiza. Această activitate a fost dezavuată de autoritățile comuniste și a întâmpinat tot felul de piedici.
În 1985 a fost ales membru în comitetul bisericii, ca reprezentant al tinerilor. În anul 1987, a fost ales ca pastor al Bisericii Speranța, urmând să fie ordinat peste 6 luni. Datorită opoziției din partea autorităților comuniste, nu a mai fost ordinat ca pastor și a fost exclus din cult. În anul 1988 a fost reprimit în cult, la presiunile fraților din străinatate. Cu toate acestea, el nu a încetat să predice Evanghelia acolo unde a fost primit. În aceste misiuni a fost însoțit de un cor de aproximativ 60 de persoane.

În anul 1989, cu ocazia sărbătorii Floriilor, Biserica Baptistă din Pâncota l-a ales pastor și a fost ordinat. A fost urmărit de securitate, i s-a întocmit un dosar penal, urmând ca în luna decembrie să fie judecat și condamnat, dar Dumnezeu a schimbat istoria și a fost scăpat de o condamnare nedreaptă.

În data de 3 februarie 1990 a fost fondată Biserica Baptistă  Maranata, împreună cu un grup de 136 credincioși. În toamna aceluiași an au inceput lucrările pentru construcția edificiului în care ne aflăm acum, iar în 6 august 1995 a fost inaugurat. Fiind hăruit de Dumnezeu cu darul de evanghelist, pe măsură ce se înalțau zidurile, biserica creștea spiritual și numeric, astfel că în anul 2000 biserica numara peste 1000 de membri.

Doru Popa a studiat cu BEE (Biblical Extensive Education), o școală teologică “subterană” în vremea Comunismului, într-un grup de 7 laici. La inițiativa fratelui Nicolae Gheorghiță, acesta a fost  primul grup de laici din țară care a studiat în acest fel. Din cei șapte, cinci au devenit păstori.  Ce a fost special la acest grup este că fiecare din cei șapte implicați în direct cu profesorii americani, au condus alte grupuri (generatia a-II-a). S-a produs astfel o multiplicare care a cuprins în mare parte vestul țării.

Fiind o persoană sensibilă la nevoile semenilor și dornică să ajute, Dumnezeu i-a dat înțelepciunea și capacitatea de a fonda o clinică creștină și un orfelinat. De asemenea, Dumnezeu i-a scos în cale oameni cu potențial financiar din SUA și Marea Britanie, care i-au sprijinit proiectele și l-au susținut continuu, moral și financiar.

Tot din dorința de a ajuta, a avut o contribuție majoră în cadrul Comunității Bisericilor Baptiste “Valea Crișului Alb” și a sprijinit Liceul Baptist “Alexa Popovici”, mai ales, în perioada construcției.

Fiind cunoscut în oraș, a fost solicitat să candideze ca primar al orașului Arad, ocupând această funcție în perioada 2000-2004. Având un spirit altruist a fost gata să ajute, în limita posibilităților, pe toti cei ce l-au solicitat. Prin Asociația de Caritate ”Maranata” a ajutat copiii orfani, iar prin clinica creștină ”Soteria” a ajutat bolnavii cu medicamente.

A fost implicat în lucrarea de vestire a Evanghelie în multe biserici din țară, iar după revoluție, și în străinatate. A predicat, cu pasiune și eficiență, până în ultima zi a vieții.

În data de 21 februarie, la slujba de înmormântare a fratelui Dorel Popa, clădirea bisericii Maranata s-a dovedit a fi neîncăpătoare. Credincioși din toate confesiunile, reprezentanți din diverse domenii de activitate, oficiali din administrația locală cât și înalți demnitari au umplut până la refuz sanctuarul, culoarele și chiar holurile generoase ale bisericii. Se estimează faptul că în zilelele de priveghi și înmormântare au trecut pe lângă catafalcul fratelui Doru peste 6000 de persoane, și cam tot atâția utilizatori au urmărit transmisiunile online.

Serviciul de înmormântare a fost oficiat de Otniel Bunaciu (președintele Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România și președinte al Federației Europene Baptiste), Ionel Tuțac (secretar general al Uniunii BCB din România), Pavel Riviș Tipei (președintele Uniunii Bisericilor Penticostale din România), Ilie Țundrea (pastor al Universității Emanuel din Oradea), pastorul irlandez, Tom Lewis, prieten intim al familiei Popa încă din anii ’70, Romică Iuga (președinte al Comunității Bisericilor Creștine Baptiste din Arad), Ben Oni Ardelean (senator în parlamentul României, care a fost purtătorul de cuvânt al tuturor politicienilor prezenți), Sandu Popa (unul dintre cei mai apropiați prieteni ai familei), Petru Vidu (președinte al Comunității Bisericilor Creștine Baptiste din Bihor). Mesajul principal a fost proclamat, în mod ireproșabil, de Onisim Mladin, pastor al Bisericii Dragostea din Arad.

Daniel Cojiță, pastor Biserica Creștină Baptistă Maranata Arad