Rezoluțiile Tineretului Baptist din România în urma Congresului din 1931

 

Aceste rezoluții ar merge bine în procesul de revitalizare a bisericilor din ziua de azi. Este vorba de valori care nu se schimbă odată cu trecerea anilor. Să ne ajute Bunul Dumnezeu!

„Noi, delegații Uniunilor Tineretului Baptist, întruniți în Congres la Buteni, județul Arad, în zilele de 28 – 30 august 1931, adoptăm următoarele rezoluții:

1.    Alegem ca Motto în acești trei ani ce stau înaintea noastră:

„Credință, Muncă și Rugăciune”.

2.    Fiecare membru al Societății de Tineret să nu bea băuturi îmbătătoare deloc.

3.    Fiecare membru să fie un câștigător de suflete la Cristos.

4.    Vom lupta pentru absoluta libertate religioasă și pentru respectarea drepturilor omului.

5.    Deoarece trăim în zilele în care bântuie tot felul de curente rele și se împrăștie în popor literatură otrăvitoare, noi recomandăm tuturor fraților tineri să cetească zilnic Biblia și să nu dea niciun ban pe acele cărți, reviste sau gazete care tind să otrăvească oamenii cu idei și învățături vătămătoare credinței creștine și care lovesc chiar în soarta statului în care trăim.

6.    Noi rugăm stăruitor pe toți frații să ne ajute în munca pentru pacea universală între toate popoarele, să se roage pentru capii statelor și Liga Națiunilor.

7.    Noi membri Uniunilor Tineretului Baptist adunați în Congres, veștejim (a dezaproba, a înfiera, a dezonora) prigonirile religioase și cerem ca stăpânii noștri să trateze deopotrivă pe toți cetățenii Țării, fără deoebire de națiune și religie.

8.    Veștejim (dezaprobăm) toate spectacolele ce tind să otrăvească tineretul și caută să-i dea sugestii ce duc la imoralitate și tâlhării și sfătuim pe toți frații tineri să nu ia parte la ele.

9.    Veștejim luxul și moda decoltată și rugăm pe toți membri uniunilor noastre să aibă în vedere modestia și cumpătarea în toate.

10.Mulțumim fraților din Buteni pentru ospitalitatea largă ce ne-au dăruit-o cu ocazia Congresului.”

La acest Congres au participat 180 de tineri baptiști și l-au ales pe fratele Ioan Dan ca președinte.   

Seminarul Teologic Baptist – un exemplu de integritate și afirmare a libertății de conștiință de Prof. Dr. Marius Silveșan

 

Prin intermediul acestui studiu dorim să prezentăm câteva date din istoria Seminarului Teologic Baptist din România în contul integrității și al libertății religioase. Înființat în 1921 acesta și-a continuat existența sub acest nume până în anul 1990 când a fost transformat în Institut Teologic de gard universitar. Acest lucru s-a putut realiza după Revoluția din decembrie 1989 care aduce mult dorita libertate religioasă. Totodată, Seminarul Teologic Baptist și apoi Institutul Teologic Baptist alături de Facultatea de Teologie Baptistă au oferit și continuă să ofere încredere, susținere celor care au nevoie de așa ceva, să promoveze integritatea și să militeze pentru respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și cetățeanului printre care și libertatea religioasă.

Istoria Seminarului Teologic Baptist este legată de afirmarea integrității și a libertății de conștiință. În fapt, după cum afirmă și profesorul Eugen Matei, „libertatea conștiinței, piatră de temelie a principiului libertății religioase, face parte din însăși fibra baptismului, așa cum a fost exprimat în timpuri moderne (1905) de E. Y. Mullins prin ceea ce el a numit „principul competenței sufletului” sau chiar dintru începuturi de Thomas Helwys (c.1575- c.1617) pe când încerca să-l convingă pe regele James I al Angliei că măria sa nu are nici o autoritate asupra conștiinței supușilor. Fapt pentru care i-au și putrezit oasele pe undeva prin închisoare. De atunci, cam oriunde s-au extins baptiștii, au trecut printr-o fază de persecuție religioasă, tipic promovată de biserica oficială care era una cu statul. Așa au stat lucrurile și în Romania”.[1]

Astfel dar, baptiștii români au fost printre cei mai înaintați și interesați în promovarea conceptului libertății religioase pentru că acesta se afla în însăși fibra baptismului, chiar dacă „libertatea de gândire, de exprimare, de asociere sunt specifice gândirii și vieții moderne sau a modernității. Lumea premodernă nu era familiară cu ideea de democrație, libertăți sau drepturi cetățenești.”[2] Vorbind despre libertatea religioasă, Teodor-Ioan Colda subliniază faptul că „istoric, baptiștii cred că acesta este un drept divin. Nu este acordat de autoritățile seculare, nu este acordat de o constituție, nu este acordat de Biserică, ci este acordat de Dumnezeu Însuși.”[3] Acesta este cadrul general în care dorim să realizăm o incursiune succintă în istoria Seminarului Teologic Baptist din București[4], cea mai veche instituție de învățământ teologic baptist din România. Înființat în toamna anului 1921 la Buteni, județul Arad, acesta s-a mutat curând la Arad datorită persecuțiilor și presiunilor la care profesorii și seminariștii au fost supuși de către autorități. De la Arad, la sugestia lui Constantin Adorian, probabil „cel mai mare baptist român”[5], după cum îl prezintă Teodor-Ioan Colda, Seminarul și-a schimbat din nou locația, destinația finală fiind capitala țării.[6]

Atunci când vorbim de educația teologică baptistă în România ne referim la misiune, la o viziune misionară. Aceasta a venit din partea Bordului de Misiune al Convenției Baptiste de Sud care a văzut nevoia de a pregăti lucrători în Europa Centrală și de Sud Est. Aceste probleme au apărut în contextul schimbărilor și oportunităților provocate de Primul Război Mondial. Un aport important în ceea ce privește ducerea la îndeplinire a acestui obiectiv i-a aparținut lui Everett Gill.

Cu suport logistic din partea baptiștilor americani (Foreign Mission Board – FMB- of The Southern Baptist Convension), în toamna anului 1921 , respectiv în luna septembrie, a fost deschis Seminarul Teologic Baptist, prima instituție de învățământ teologic baptist din România. Deschiderea a avut loc la Buteni, apoi, ca urmare a persecuțiilor, Seminarul s-a mutat la Arad şi în final la București, instituție ce există şi astăzi sub numele de Institutul Teologic Baptist din București (ITBB). În cadrul unui articol din anul 1920 apărut în Revista Home and Foreign Fields, Jurnalul de misiune al Convenției Baptiste de Sud se menționa faptul că în România sunt mulți tineri dornici care așteaptă să beneficieze de avantajul de a se pregăti din punct de vedere teologic. Articolul menționa în continuare un îndemn, astfel că „dacă mergem să cucerim Europa pentru Cristos, trebuie să-i ajutăm pe acești tineri să-și ascută secerile și grăbiții către holdele care sunt deja coapte până la cădere”.^[7] Această manieră de prezentare a câmpului de misiune este una extraordinară și ne conduce către imaginea unui lan de grâu care este copt, gata de recoltă și mai are puțin și cade jos de greutatea spicelor de grâu dacă nu este recoltat. Este remarcabilă această viziune și modul de implementare al acesteia.

Seminarul Teologic Baptist a fost înființat în anul 1921 ca urmare a deciziei aprobată în cadrul Congresului Uniunii Bisericilor Baptiste din România ce a avut loc la Buteni lângă Arad în 1920^[8]. La 1 septembrie 1921 au început cursurile Seminarului sub directoratul lui Ioan R. Socaciu[9], care făcea parte și din corpul profesoral alături de Ioan Popa și Vasile Berbecar^[10].

În anul 1924 a absolvit Seminarul Teologic Baptist din București și prima promoție de elevi, iar în anul 1925 Seminarul este recunoscut ca instituție de învățământ prin Legea Învățământului Particular promulgată în anul 1925, iar ulterior ca urmare a aprobării Statutului Comunității Bisericești Baptiste de către Ministerul Cultelor în luna ianuarie 1928.

Seminarul a funcționat din anul 1921 până în anul 1931, când Ioan R. Socaciu, directorul Seminarului, a rupt relațiile cu Ervett Gill, reprezentant în România al The Foreign Mission Board of The Southern Baptist Convention^[11]. În acest context Seminarul Teologic s-a mutat la Arad, însă fără susținere financiară din partea comunității locale și a Uniunii care se aflau în criză financiară. Datorită acestui fapt cursurile au fost întrerupte după o lună de zile. Seminarul s-a redeschis abia la 15 septembrie 1933, după ce la Congresul Cultului din anul 1932 ce s-a ținut la Timișoara Uniunea s-a rupt, formându-se astfel două Uniuni, iar Uniunea nouă a reluat relațiile „de frățietate cu reprezentanții Bordului de misiune american.”^[12] Lucașa L. Sezonov a fost numit director activ, iar profesorul dr. Everett Gill, reprezentantul Bordului American de Misiune, a fost considerat director onorific^[13].

În contextul trecerii la un regim autoritar, cel al dictaturii antonesciene, Seminarul a fost desființat în martie 1942, prin Jurnalul Consiliului de Miniștri, nr. 723/1942, fiind redeschis în 1 noiembrie 1946. A urmat o perioadă în care învățământul teologic baptist s-a desfășurat în bune condiții, până la instaurarea regimului comunist.

            Revenind la perioada interbelică dorim să menționăm faptul că în a doua parte a anilor ꞌ20 alături de pregătirea pe care Seminarul o făcea pentru băieți se inițiază una și pentru fete.

 

Școala de fete

Una din modalitățile prin care s-a făcut misiune de către bisericile baptiste din România în perioada interbelică a fost prin intermediul educației. Astfel, în anii '20, la inițiativa International Mission Board of the Southern Baptist Convention s-a deschis pe lângă Seminarul Teologic Baptist din București, Școala de Fete sau Seminarul Baptist de Fete^[14] cum a mai fost denumit în perioada respectivă^[15]. Inițial a fost o viziune, apoi această viziune a avut nevoie și de un spațiu, de o clădire în care să-și desfășoare activitatea. Astfel, după construirea clădirii din spate a fost ridicat un corp de clădire aflat în fața primului destinat pentru o „Școală de Fete. [Acesta] s-a construit în perioada 1925-1926 pe cheltuiala unei credincioase baptiste din America, Mrs. W. C. James.”^[16] Informația menționată de Alexa Popovici trebuie corectată în sensul că finalizarea construcției nu s-a realizat în 1926, ci abia în 1929. În documentele americane școala de fete este menționată cu numele James Memorial Training School, iar construcția s-a realizat cu contribuția deosebită din punct de vedere financiar a Convenției Baptiste de Sud. De menționat și faptul că clădirea a fost ridicată în onoarea^[17] Mrs. W. C. James care a fost președinte al Woman's Missionary Union [WMU - Uniunea Misionară a Femeilor] din cadrul Convenției Baptiste de Sud [SBC], în perioada 1916-1925^[18]. Construcția urma să fie casa a 50 de femei tinere care urmau să fie pregătite din punct de vedere religios pentru a lucra cu femeile și copiii^[19].

Pregătirea femeilor baptiste a fost parte a viziunii Convenției Baptiste de Sud din America (Sowthern Baptist Convention SBC) prin intermediul International Mission Board (IBM), Bpordul de Misiune Externă.

Prima directoare a Școlii de fete a fost Miss Earl Hester^[20], care vine în București în anul 1929 cu acordul IMB. Pentru a prelua poziția de directoare a Școlii de fete din București aceasta a fost numită ca misionară în România la 16 iulie 1929^[21].

În anul școlar 1929-1930, s-a înființat o școală separată pentru fete, cu durata studiilor de doi ani. Această școală a funcționat până în anul școlar 1940-1941, când prin legile antonesciene activitatea confesiunii baptiste a fost restrânsă până la desființare, chiar dacă, în opinia lui Teodor-Ioan Colda, „[mareșalul Ion] Antonescu avea sentimente amestecate față de sectanți și față de imaginea pe care și-a creat-o biserica ortodoxă în societatea interbelică.”[22] Fetele pregătite în această școală aveau misiunea de a lucra cu femeile din bisericile baptiste și cu copiii din Școala Duminicală.

Într-o anumită măsură tradiția este reluată după anul 1990 prin înființarea Facultății de Teologie Baptistă în cadrul Universității din București. Astfel că la Facultatea de Teologie Baptistă (FTB) pot studia și fete. Mai mult decât atât acestea au acces și la studii postuniversitare teologice în baza programului de master oferit de aceeași instituție de învățământ teologic care îl are ca decan pe domnul profesor universitar Otniel Ioan Bunaciu.

Educația, element vital în regimurile comuniste a fost strict controlată, aspect legiferat atât în constituții, cât și în celelalte legi^[23]. Biserica a fost despărțită de școală iar educația religioasă a fost restrânsă și controlată^[24].

     În anul 1957 Partidul Comunist Român a tipărit, prin oficialele sale, operele lui Lenin, în volumul 15 al acestor opere, sunt redate cuvintele lui Lenin: „Marxismul consideră totdeauna toate religiile şi bisericile contemporane, toate organizațiile, ca pe niște organe ale reacţiunii burgheze, care slujesc la apărarea exploatării şi la narcotizarea clasei muncitoare”. Aceste cuvinte au devenit temeiul luptelor comuniste împotriva religiilor din România, implicit împotriva Cultului Baptist.

Activitatea Seminarului Teologic Baptist^[25] din București era de asemenea controlată atât ca număr de elevi, cât și ca profesori și materii. Departamentul Cultelor a impus Cultului Baptist începând cu anul 1961 o schemă fixă de posturi care a afectat și Seminarul baptist^[26]. Astfel, numărul de elevi era calculat pe baza unui algoritm în funcție de numărul de posturi vacante pe care-l dădea Cultul Baptist Departamentului Cultelor. Media era în jur de 20 de elevi pentru o perioadă de 4 ani, iar următoarea aprobare venea după ce termina seria respectivă. Aceste aspecte sunt prezentate și de către pastorul Ioan Bunaciu astfel: ,,În anul 1961 toamna ni s-a aprobat 7 seminariști la seminar. După ce au terminat aceștia, ni s-a dat 6 seminariști, iar în anul 1969 seminarul n-a funcționat. În toamna anului 1970 ne-a aprobat 12 seminariști. În anul 1974 ne-a aprobat 20 de seminariști, iar după 2 ani, în 1976, ne-a mai aprobat 20, așa că aveam în acea perioadă 40 de seminariști. După ce a terminat seria primită în 1976, adică în toamna anului 1980, ni s-a aprobat 10 seminariști pentru anul I de seminar. După 1984 ni se aprobă câte 4 seminariști în fiecare an dar noi luam 5, al 5-lea reușit era în limba maghiară și Departamentul Cultelor înghițea hapul și ni-l lăsa. Așa că revoluția ne-a prins cu 17 studenți seminariști.”^[27]

Activitatea Seminarului a fost redusă pe toată perioada comunistă, anul 1989 reprezentând reinstaurarea libertăţii religioase. În acest context în anul 1990 Seminarul a fost transformat în Institut Teologic de Grad Universitar un rol important în acest demers l-a avut profesorul universitar Vasile Talpoș, directorul Seminarului Teologic Baptist din București (1988-1990) și apoi primul rector al Institutului Teologic Baptist de Grad Universitar, transformat ulterior în Institutul Teologic Baptist din București. Contribuția profesorului Vasile Talpoș a fost una însemnată, putând fi contabilizată și datorită perioadei îndelungate cât s-a aflat la conducerea instituției, respectiv 1990-2011.

Începând din 29 noiembrie 2011, Conferențiar universitar doctor Daniel Mariș a fost ales în funcția de Rector al Institutului Teologic Baptist din București^[28]. În paralel cu activitatea profesorală la Institutul Teologic Baptist din Bucești, Daniel Mariș este și profesor la Facultatea de Teologie Baptistă din Universitatea București^[29]. 

 

Concluzii

Această scurtă incursiune are rolul de a releva faptul că  dincolo de vicisitudinile perioadelor interbelică și comunistă, Seminarul Teologic Baptist din București a fost un far în lumea  teologică din România care și-a propus să promoveze integritatea  alături de celelalte valori ale  moralei creștine  și să solicite de fiecare dată când a fost cazul dreptul la propria existență în baza dreptului la libertate religioasă  care se regăsea în documentele oficiale și în legea fundamentală a țării, Constituția.

Publicat în:

Marius Silveșan, „Seminarul Teologic Baptist - un exemplu de integritate și afirmate a libertății de conștiință” în Jurnalul libertății de conștiință vol 8, Nr. 2, 2020, pp. 697-708.

Prof. Dr. Marius Silveșan

C. N. M. George Enescu București

C. T. „Gheorghe Asachi” București

 

 

Bibliografie

„Daniel Mariș noul rector al ITBB”, http://www.itb.ro/?q=noutati/confdr-daniel-maris-noul-rector-itb (accesat 19.09.2012).

Arhiva Secretariatului de Stat pentru Culte (ASSC),  „Învățământul teologic. Anexa 2: Norme legale referitoare la învățământul teologic”, 26 noiembrie 1976.

Bodeanu Denisa, Neoprotestanții din Transilvania în timpul regimului comunist. Studiu de caz: baptiștii din județul Cluj: mărturii și documente, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2007.

Bunaciu Ioan, Bisericile Creștine Baptiste din România între anii 1994-1990, Editura Universității din București, București, 2002.

Ciucă Mihai, „James Memorial Training School” în loc. cit., p. 26;

Ciucă Mihai, „James Memorial Training School” în Revista Arhiva Baptistă, Anul I, Nr. 1/2019.

Colda Teodor-Ioan, „Baptiștii din România, victime ale discursului naționalist după Marea Unire de la 1918 și susținătorii discursului naționalist un secol mai târziu” în Jurnalul Libertății de Conștiință, Vol. 6, Nr. 1/2018.

Colda Teodor-Ioan, „Proselytism and other isms in the Contextof Social Security in Present Day Romania” în Jurnalul Libertății de Conștiință – supliment – 2016.

Colda Teodor-Ioan, „Contribuția pastorului Constantin Adorian în obținerea libertății religioase pentru baptiștii din România după Marea Unire de la 1918” în Libertatea religioasă mereu în actualitate, volum coordonat de Dr. Nelu Burcea, Dr. Ioan-Gheorghe Rotaru, Lect. univ. dr. Ieremia Rusu, Editura Uniersitară, București, 2012, p. 189.

Colda Teodor-Ioan, „Credincioșii baptiști și Holocautul din România, sau cum li s-a negat pocăiților și evreilor demnitatea umană în România anilor 1940-1944” în Jurnalul Libertății de Conștiință, Vol. 7, Nr. 2/2019.

Edworthy Mark, The wall that remains, International Mission Board of the Southern Baptist Convention, Ricmond, Virginia, 2012. 

Home and Foreign Fields, Nr. 5, mai 1922.

Home and Foreign Fields, The Missionary Journal of the Southern Baptist Convention, Nr. 10, October 1929, p. 30;

Mariș Marius Daniel, Colda Teodor - Ioan,  Constantin Adorian: un lider baptist vizionar, Editura Carmel Print, Arad, 2015.

Matei Eugen, „J. H. Rushbrooke și libertatea religioasă a baptiștilor români”, disponibil online la adresa https://chibzuieli.wordpress.com/2013/09/01/j-h-rushbrooke-si-libertatea-religioasa-a-baptistilor-romani/, (31.07.2020)

Popovici Alexa, Istoria baptiștilor din România, 1856–1989, 3 vol., ed. rev., Editura Făclia, Oradea, 2007.

Revista Arhiva Baptistă Nr 1 (4) – 2020 ce a avut ca temă „Femeia creștină baptistă din România interbelică”.

Revistei Arhiva Baptistă Nr. 2 (5)/ 2020, editată de Centrul de Istorie, Genealogie și Statistică Baptistă din Arad, având ca titlu generic: Ioan R. Socaciu cel mai longeviv conducător baptist.

Silveșan Marius „Istoria unei instituții evanghelice: Seminarul Teologic Baptist din România” în volumul Tradiție, istorie, armată. Lucrările Sesiunii Internaționale de Comunicări Științifice „Tradiție, Istorie, Armată”, Ediția a II-a, Constanța, 4-5 iunie 2015, coordonat de Olimpiu Manuel Glodarenco, Editura Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”, Editura SITECH, Craiova, pp. 323-335.

Silveșan Marius „Istoria unei instituții evanghelice: Seminarul Teologic Baptist din România” în volumul Tradiție, istorie, armată. Lucrările Sesiunii Internaționale de Comunicări Științifice „Tradiție, Istorie, Armată”, Ediția a II-a, Constanța, 4-5 iunie 2015, coordonat de Olimpiu Manuel Glodarenco, Editura Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”, Editura SITECH, Craiova, pp. 323-335.

Silveșan Marius, „Incursiune în istoria Bisericilor Creștine Baptiste din România anilor '80” în : „Studii de Istorie Eclesiastică”, vol. II, coord: Marius Oanță, , Ed. Sitech, Craiova 2020, pp.259-286.

Silveșan Marius, Bisericile Creștine Baptiste din România: între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012;

Stoica Daniel, „Earl Hester Truța” în Revista Arhiva Baptistă, Anul II, Nr. 1, aprilie 2020.

Prof. Dr. Marius Silveșan

C. N. M. George Enescu București

C. T. „Gheorghe Asachi” București

 

 

---

[1] Eugen Matei, „J. H. Rushbrooke și libertatea religioasă a baptiștilor români” disponibil online la adresa https://chibzuieli.wordpress.com/2013/09/01/j-h-rushbrooke-si-libertatea-religioasa-a-baptistilor-romani/, (31.07.2020).

[2] Teodor-Ioan Colda, „Baptiștii din România, victime ale discursului naționalist după Marea Unire de la 1918 și susținătorii discursului naționalist un secol mai târziu” în Jurnalul Libertății de Conștiință, Vol. 6, Nr. 1/2018, p. 479.

[3] Teodor-Ioan Colda, „Proselytism and other isms in the Contextof Social Security in Present Day Romania” în Jurnalul Libertății de Conștiință – supliment – 2016, p. 22.

[4] Parte din informațiile publicate în cadrul acestui articol se regăsesc în Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România: între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012; Marius Silveșan „Istoria unei instituții evanghelice: Seminarul Teologic Baptist din România” în volumul Tradiție, istorie, armată. Lucrările Sesiunii Internaționale de Comunicări Științifice „Tradiție, Istorie, Armată”, Ediția a II-a, Constanța, 4-5 iunie 2015, coordonat de Olimpiu Manuel Glodarenco, Editura Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”, Editura SITECH, Craiova, pp. 323-335.

[5] Teodor-Ioan Colda, „Contribuția pastorului Constantin Adorian în obținerea libertății religioase pentru baptiștii din România după Marea Unire de la 1918” în Libertatea religioasă mereu în actualitate, volum coordonat de Dr. Nelu Burcea, Dr. Ioan-Gheorghe Rotaru, Lect. univ. dr. Ieremia Rusu, Editura Uniersitară, București, 2012, p. 189.

[6] Despre relația lui Constantin Adorian cu Seminarul Baptist vezi volumul: Daniel Marius Mariș, Teodor - Ioan Colda,  Constantin Adorian: un lider baptist vizionar, Editura Carmel Print, Arad, 2015, pp. 53-64.

[7] Home and Foreign Fields, Nr. 5, mai 1922, p. 8.

[8] Alexa Popovici, Istoria Baptiştilor din România, 1856–1989, 3 vol., ed. rev., Editura Făclia, Oradea, 2007, p. 325.

[9] Pentru mai multe detalii despre Ioan Rose Socaciu a se vedea numărul 5 (2)/ 2020 al Revistei Arhiva Baptistă, editată de Centrul de Istorie, Genealogie și Statistică Baptistă din Arad, având ca titlu generic: Ioan R. Socaciu cel mai longeviv conducător baptist.

[10] Alexa Popovici, Istoria Baptiştilor din România, 1856–1989, p. 126. Cursurile au început cu nouă tineri: Dumitru Baban, Ioan Cristea, Nicolae Iancu, Ilie Mârza, Loghin Motrescu, Gheorghe Olteanu, Teodor Pușcaș, A. Roșca și Florian Tenț, Ibidem.

[11] Bordul de Misiune American al Convenției Baptiste de Sud din Statele Unite ale Americii.

[12] Alexa Popovici, Istoria baptiștilor din România 1856-1989, p. 332.

[13] Ibidem.

[14] Pentru mai multe detalii despre Școala de fete a se vedea Revista Arhiva Baptistă Nr 1 (4) – 2020 ce a avut ca temă „Femeia creștină baptistă din România interbelică”.

[15] Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România : între persecuție, acomodare și rezistență : 1948-1965, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2002, pp. 200-206.

[16] Alexa Popovici, Istoria baptiștilor din România 1856-1989, p. 331.

[17] Mihai Ciucă spune că numele școlii a fost „dat în memoria credincioasei baptiste americane, W. C. James” cf. Mihai Ciucă, „James Memorial Training School” în Revista Arhiva Baptistă, Anul I, Nr. 1/2019, p. 26.

[18] Mihai Ciucă, „James Memorial Training School” în loc. cit., p. 26; Mark Edworthy, The wall that remains, International Mission Board of the Southern Baptist Convention, Ricmond, Virginia, 2012, p. 17. 

[19] Mark Edworthy, The wall that remains, p. 17.

[20] Earl Hester (1902-1993)

[21] Home and Foreign Fields, The Missionary Journal of the Southern Baptist Convention, Nr. 10, October 1929, p. 30; Daniel Stoica, „Earl Hester Truța” în Revista Arhiva Baptistă, Anul II, Nr. 1, aprilie 2020.

[22] Teodor-Ioan Colda, „Credincioșii baptiști și Holocautul din România, sau cum li s-a negat pocăiților și evreilor demnitatea umană în România anilor 1940-1944” în Jurnalul Libertății de Conștiință, Vol. 7, Nr. 2/2019, p. 68.

[23] Dintre normele legale referitoare la învățământul teologic în vigoare pe parcursul anilor ’80 menționăm: 1. Constituția R.S.R. din anul 1965, 2. Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase care stipula în articolele 44-54 dreptul cultelor religioase de a organiza învățământ eclesial sub controlul statului, 3. Decretul nr. 334/1970 privind organizarea și funcționarea Departamentului Cultelor, 4. Statutul de organizare și funcționare al Cultului Creștin Baptist, 5. Decretul nr.141/1975 privind retribuirea personalului din unitățile de cult, 6. Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, Cf. ASSC Învățământul teologic. Anexa 2: Norme legale referitoare la învățământul teologic”, 26 noiembrie 1976.

[24]  S-a avut în vedere şi limitarea acţiunilor cultelor vizând educaţia religioasă a copiilor şi tineretului.

[25] Pastorul Hușan, fost președinte al Cultului baptist în anii ’80, consideră că pe parcursul perioadei comuniste a existat o discriminare din partea statului cu privire la școlile teologice. În timp ce ortodocșilor li se permitea înscrierea unui număr mai mare de cursanți și o școală de nivel universitar, baptiștii erau supuși constrângerilor de tot felul. Vezi interviul cu pastorul Mihai Hușan în Denisa Bodeanu, Neoprotestanții din Transilvania în timpul regimului comunist. Studiu de caz: baptiștii din județul Cluj: mărturii și documente, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2007, pp. 179-197.

[26] Marius Silveșan, „Incursiune în istoria Bisericilor Creștine Baptiste din România anilor '80” în : „Studii de Istorie Eclesiastică”, vol. II, coord: Marius Oanță, , Ed. Sitech, Craiova 2020, pp.259-286.

[27] Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România între anii 1994-1990, Editura Universității din București, București, 2002, p. 215.

[28] http://www.itb.ro/?q=noutati/confdr-daniel-maris-noul-rector-itb (accesat 19.09.2012).

[29] Marius Silveșan „Istoria unei instituții evanghelice: Seminarul Teologic Baptist din România” în volumul Tradiție, istorie, armată. Lucrările Sesiunii Internaționale de Comunicări Științifice „Tradiție, Istorie, Armată”, Ediția a II-a, Constanța, 4-5 iunie 2015, coordonat de Olimpiu Manuel Glodarenco, Editura Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”, Editura SITECH, Craiova, pp. 323-335.

Truța Petru 1910 – 1987 din Curtici

 

S-a născut în 15 iunie 1910 în localitatea Curtici, județul Arad. Părinții se numeau Gheorghe și Floare, de confesiune baptistă si naționalitate română. Din cauza că părinții erau baptiști, a avut mult de suferit, dar Domnul l-a ajutat să meargă înainte, să studieze și să fie foarte activ în lucrarea Domnului.

În anul 1934 a fost licențiat la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București. După terminarea Academiei se implică activ în Asociația Studenților Baptiști din România. În data de 28-29 septembrie 1935 a organizat și a condus al VIII-lea congres al ASB din România.

În anul 1937 pleacă în America, unde se căsătorește în 23 mai, cu sora Earl Hester, iar in 15 septembrie, același an, este ordinat ca pastor la First Baptist Church din Holdenville, Oklahoma.

În anul 1939 se reîntoarce în ţară cu sora Earl și activează ca profesori la Seminar, respectiv la Școala de fete. Între anii 1939-1940 fratele Truța este directorul Seminarului. În paralel cu slujirea de profesor, fratele Truța a fost și pastor al Bisericii Baptiste din București, alături de fratele Constantin Adorian.

În anul 1941 emigrează din țară și își continuă studiile teologice în America, după cum urmează: Studiile de licenţă la „Southern Baptist Theological Seminary” (1944); studiile de masterat la „Chicago University” și Doctoratul în Filosofie.

După stabilirea fratelui Truța în America, ajunge profesor la Northern Baptist Theological Seminary, între anii 1956-1967, iar din anul 1967 este profesor de sociologie la Wheaton College.

La începutul anului 1968 Dr. Truţa a înfiinţat Societatea Misionară Română, el fiind preşedinte, iar Alexa şi Pitt Popovici, membri în comitetul organizaţiei. Pentru programele la radio, fiecare dintre ei, să contribuie cu predici.

3 martie 1987 Domnul își cheamă slujitorul său acasă.

A fost un bun vestitor al Evangheliei și a avut o inimă de a ajuta poporul român care a fost subjugat de comuniști.

Earl Hester Truţa 1902-1993

Una dintre femeile de frunte care au slujit în România, a fost sora Earl Hester Truța. S-a născut pe 16 mai 1902 în localitatea Canadian din Oklahoma, USA, în familia lui Simon și Alice Hester. Fiindcă avea pe inimă lucrarea de slujire, încă de tânără se înscrie, împreună cu surorile sale la „The Southern Baptist Theological Seminary”, pentru a deveni misionară. După terminarea cursurilor în 16 iulie 1929, vine ca misionară în România.

Principala slujire a surorii Earl a fost aceea de a fi profesoară și directoare a Școlii de fete din București, care și-a început existenţa în primăvara anului 1930. Sora s-a acomodat destul de ușor, învăţând foarte repede limba româna. Un lucru care trebuie menţionat este faptul că în 23 mai 1937 se căsătorește cu fratele Petru Truţa, care la rândul său era un slujitor devotat. Actul cununiei lor a avut loc în America, datorită faptului că fratele Truţa era student acolo în acea vreme. Reîntorcându-se amândoi în ţară, sora Earl a fost în continuare directoarea Școlii de fete, iar fratele a fost directorul Seminarului Teologic Baptist din București.

Printre surorile cu care a colaborat sora Earl, amintim pe următoarele: Emma Gill, Ruth Hurley, Păuna Indreica și Margareta Iacob.

Implicarea surorii Earl, nu s-a limitat doar la a fi directoarea Școlii de fete din București, ci a luat parte la orice lucrare cu surorile. Printre acestea, amintim că a fost membră, făcând parte și din conducerea Uniunii femeilor baptiste din România. De asemenea, între cei 25 de delegaţi ai Uniunii Baptiste din România, la Congresul Alianţei Baptiste de la Berlin, în anul 1934, apare și numele surorii Earl Hester. Amintim slujirea surorii la leprozeria din Tichilești, pentru care, între anii 1937-1938, a ocupat funcţia de casier.

În nenumărate rânduri, revistele din acele vremuri, amintesc de faptul că sora Earl, era prezentă la întâlniri cu surorile și avea mesaje din Biblie, încurajând surorile. Printre alte slujiri pe care sora Earl le-a avut, s-a numărat și aceea de a scrie și a traduce cărţi. Printre cele pe care le-a scris le amintim pe următoarele: „Femeia în slujba regească” (1934), „Femeile Noului Testament” (1935), „Femeile Vechiului Testament” (1938), „Florile primăverii” (1940).

După o lungă perioadă de slujire în mai multe țări și continente, sora Earl Truța a fost chemată acasă, pe 4 octombrie 1993, serviciul de înmormântare având loc în orașul Hollywood, Florida, USA.

Surse:

Daniel Stoica

Emanuel Jurcoi

Pitt Popovici

Vasile Bel

Buzdugan Vasile 1893 - ? din Mădei

 

Fratele Vasile Buzdugan s-a născut în ziua de 12 martie 1893 în localitatea Mădei, județul Neamț, ținutul Prut. Părinții se numeau Grigore și Ioana, de confesiune baptistă și etnie română.

Studiază școala primară de patru clase și patru luni Școala Biblică la Iași.

Este contigentul 1915, recrutat de Centrul de recrutare Fălticeni și încorporat la Regimentul 16 Infanterie, rămâne la vatră cu gradul de soldat.

Aude Cuvântul Domnului și îl primește în inimă cu bucurie și în anul 1932 este botezat. Pentru că era un frate activ în lucrare, Biserica Creștină Baptistă din Mădei și Buhalnița, județul Neamț, îl ordinează în ziua de 27 decembrie 1937. Serviciul Divin de ordinare se ține în Biserica Creștină Baptistă din localitatea Toplița, județul Neamț, iar comisia de ordinare a fost compusă din următorii frați păstori: Grigore Braicu, Petru Cosma și Petru Braicu.

În ziua de 17 iulie 1938, bătrânul bisericii din Mădei, Vasile Buzdugan, participă în Biserica Creștină Baptistă din Bicazu Ardelean, județul Neamț, la ordinarea fratelui Alexandru Pop, ca păstor al bisericii. Au mai participat urmărorii predicatori: Teodor Patacă din loc și Gr. Tărălău din București.

În cercul de lucru, în anul 1939 erau 21 de membri și 23 de aparținători. Locuiește în localitatea Mădei, județul Neamț.  

A fost un bun organizator și a căutat să rezolve toate nevoile, a trimis contribuțiile către Uniune chiar în anii grei, dar și către misiunile de ajutorare din țară și străinătate.

Surse:

Arhive

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Ghigeanu Gheorghe 1960 – 1996 din Anina

 

Fratele Gheorghe Ghigeanu s-a născut în ziua 8 ianuarie 1960 în localitatea Anina, județul Caraș-Severin. Pe când avea doi ani, tatăl său a murit și mama sa Lidia, s-a luptat ca familia rămasă să nu simptă lipsa tatălui.

A făcut școala generală de opt clase în localitatea natală, îi plăcea să citească, iar pentru a-și cumpăra o carte, economisea fiecare bănuț ce-l avea. I-a plăcut pedagogia și s-a înscris la Liceul Pedagogic din Timișoara. Acolo avea un unchi care l-a susținut. Când a fost întrebat de religie, spunea că este pocăit, iar conducerea școlii i-a spus: „cât timp ești la școală să nu mai mergi la biserică”. După primul trimestru i-au dat dosarul și l-au exmatriculat. Cu mare durere a plecat din Timișoara la Anina, dar nu i-a spus mamei sale ca să nu o împovăreze de durere. A mers la Reșița la o școală profesională, pe care a terminat-o, fiind muncitor calificat în meseria de prelucrare prin așchiere.

Pe când avea 18 ani și era la Reșița, l-a primit pe Domnul Isus în viața sa ca Domn și Mântuitor, după care în ziua de 13 august 1978 a fost botezat în Biserica Creștină Baptistă din Anina de către fratele păstor Ilie Bâtea, păstorul bisericii. A fost implicat în slujire, mergea în misiune cu tineretul, era un bun și devotat lider.

În anul 1981, în luna februarie este recrutat în armată, pe care o face la Brăila și Galați. În ziua de 21 august 1982 este lăsat la vatră.

Pe când era în Galați se cunoaște cu o tânără care nu după multă vreme îi devine soție. În ziua de 10 octombrie 1982 fratele  Gheorghe Ghigeanu se căsătorește cu sora Luminița Bedea din Galați. La nuntă au predicat frații păstori: Bâtea Ilie, Amfilofie Liubimirescu și Pavel Vuc din Socolari.  

Dumnezeu le-a dăruit șapte copii:

    Emanuel, născut în ziua de 13 august 1983, i se spunea Manu, face școala generală, face Liceul Teologic Baptit la Reșița, urmează doi ani cursuri de instruire biblică și termină Institutul Teologic Baptist din București în anul 2007. Intră în lucrarea de păstorire la Rovinari și apoi la Biserica Creștină Baptistă din Anina. Este căsătorit cu Alina și Domnul l-ea dat doi copii: Iacob și Sarai.

    Ghiță și Daniel, sunt gemeni, născuți în ziua de 17 august 1984. Ghiță a continuat școala la Anina și Rovinari, este căsătorit cu Ema și Domnul le-a dat trei fete: Hadasa, Mical și Rut. Fratele Ghiță slujește cu credincioșie Domnului cu întreaga sa familie la Biserica Creștină Baptistă din Rovinari.

    Daniel a studiat la Anina și Rovinari, făcându-se mare a pleact în Italia și se întoarce după un timp și se căsătorește cu Ana. Pleacă la Londra, acolo Domnul le-a dat patru copii: Darius, Lidia, Naomis și David. Acuma sunt stabiliți la Petroșani.

     Estera, născută în ziua de 9 septembrie 1985, face școală la Anina și Rovinari, face Liceul Teologic Baptist din Arad și a continuat studiile în orașul Craiova la Facultatea de Științe. A plecat în Italia unde și-a cunoscut soțul ei Dumitru Cîrdei, din Vicov. Acum sunt la Vicov și Domnul i-a bibecuvântat cu opt copii: Natan, Lois, Pavel, Rut, Ioan, Beniamin, Iosua și Elisabeta.

    Liviu, s-a născut în ziua de 26 iunie 1988 și pe când era în clasa întâi, tatăl său a fost chemat acasă în veșnicie. Termină liceul economic, apoi se înscrie la Institutul Teologic Baptist din București și pe când era anul trei, pleacă în Statele Unite. Se căsătorește în ziua de de 21 septembrie 2013 cu Chelsea din Chenoșa, statul Wisconsin. Se întorc în România și slujesc în Biserica Harvest din Arad. Primește cetățenie americană, dar se stabilește la Târgu Mureș, fiind păstor la Biserica Harvest. Domnul le-a dat doi copii: Abella-Estera și Brian-Seth.

    Lidia-Camelia s-a născut în ziua de 29 iulie 1993. Avea doi ani și jumătate când a rămas orfană de tată. Face școala la Rovinari, absolvă Liceul Teologc Baptist din Reșița și studiază medicina la Universitatea „Victor Babeș”. După absolvire primește post la spitalul Bega, la secția de Neonatologie – terapie intensivă. Este căsătorită cu Iosif Badea, medic stomatolog în Timișoara și au un copil, Marcus și unul este în călătorie spre această lume.

    Damaris- Georgiana s-a născut în ziua de 21 septembrie 1996, dar tatăl ei era plecat în cer la Dumnezeu și dacă nu a aștepta-o aici, o așteaptă în cer. Face școala la Rovinari și liceul de chimie și continuă studiile la Facultatea de medicină „Victor Babeș”, acum studiază masteratul.

Fratele Gheorghe Ghigeanu a lucrat 10 ani cu copiii din Biserica Baptistă din Anina, după care a fost chemat să lucreze ca misionar în Oltenia, lucrare pe care a început-o în 4 martie 1994 la Rovinari, județul Gorj. În prima misiune a mers cu un grup de tineri din Anina, corul bărbătesc și fanfara de la Biserica Creștină Baptistă Arad Șega, împreună cu fratele păstor Gongola Mihai, în colaborare cu Biserica Creștină Baptistă din Târgu Jiu. Întâlnirea s-a ținut în casa de cultură și a ținut trei zile. Dumnezeu a dat un belșug de har și mulți oameni au ascultat Cuvântul Domnului (peste 250).

Fratele Ghigeanu Gheorghe cu familia s-a mutat la Rovinari în luna iunie 1994, a lucrat cu râvnă și dăruire, a început de la zero și prin harul lui Dumnezeu Tatăl, în doi ani a luat ființă o biserică baptistă care a ajuns la 22 de membri, cei mai mulți fiind tineri. A fost ordinat ca păstor.

Din mulți ascultători care frecventau în mod regulat biserica s-a format în anul 1995 o biserică baptistă misiune în localitatea Bâlteni.

În urma unui accident de mașină, fratele Gheorghe Ghigeanu este chemat de Dumnezeu acasă în ziua de 10 aprilie 1996. Vestea a căzut ca un trăznet în viața surorii Luminița, dar a ridicat ochii spre cer și a spus „Doamne Tu știi de ce ai îngăduit să vină peste mine această încercare grea, dă-mi putere să fiu alături de copiii aceștia și mamă și tată, iar copilul ce-l port în pântec să fie o mângâiere pentru mine”.

Viața sa scurtă a fost pe deplin predată în slujba Domnului și a lăsat în urma sa o lucrare binecuvântată prin înființarea a două biserici baptiste la Rovinari și Bălteni, județul Gorj.

Serviciul divin de înmormântare a avut loc în localitatea Socolari, județul Caraș-Severin, localitatea de origine a mamei sale. O mare mulțime de credincioși baptiști, dar și prieteni, oameni din zonă, au venit să-l conducă pe drumul veșniciei. Au paticipat mai mulți frați păstori din zonă și a cântat corul Bisericii Creștine Baptiste din Anina, Socolari și fanfara de la Biserica Creștină Baptistă Arad-Șega.

În aceste condiții, sora Luminița se tot gândea ce să facă, încotro să meargă, dar un îndemn lăuntric îi spunea să rămână la Rovirani. Dumnezeu a fost prezent în familia rămasă, nu s-a depărtat și sora a văzut cum Dumnezeu s-a îngrijit de dânsa și copiii ei. Multe necazuri și încercări au trecut peste familie, dar sora a rămas credincioasă și nu a abandonat lupta, a luat Cuvântul și a studiat să vădă ce spune Dumnezeu despre văduve și orfani și a găsit în Biblie izvoare nesecate de mângâiere și a mulțumit Domnului pentru ajutor.

Surse:

Luminița Ghigeanu, soția

Mihai Gongola

Farul Creștin