Istorie Baptistă: Prima carte baptistă 110 ani

Evanghelia şi Focul, Gheorghe Slăv

Exact la 50 de ani de existență baptiștii mai fac un pas important în consolidarea credinței lor și apare de sub lumina tiparului prima carte de învățătură baptistă scrisă de un baptist român. Această carte mai are incă o importantă notă simbolică: in acest an implinește vârsta de 110 ani. Cartea, proprietatea fr. Ioan Dan, este acum in biblioteca Comunității Creștine Baptiste de Cluj și o carte se găsește la biblioteca Institulului Teologic Baptist București.

În 50 de ani, la început a fost Cuvântul Scripturi, care a nascut un popor, poporul a început să laude pe Dumnezeu și a tipărit prima carte de cântări, a inceput să se organizeze și au tipărit prima revistă și pentru a consolida credința a tipărit prima carte. De atunci și pâna azi, 160 de ani acest popor continuă să se dezvolte și să fie mulțumitor lui Dumnezeu.

Primele cărţi de literatură pentru baptiştii români, au fost acelea tipărite de Gheorghe Slăv. Om plin de zel sfânt, bun cunoscător al Bibliei, cu îndemînare la scris, Gheorghe Slăv a scris cartea „Evanghelia şi Focul” pe care o publică în anul 1906. Cartea a fost tipărită la Arad, în tipografia lui L. Rethy, în acelaşi format ca revistele, 24/16 cm. Materialul cuprins în cele 80 de pagini e împărţit în 17 capitole sau subiecte diferite. Are un conţinut al crezului baptist susţinut de texte biblice, în unele locuri prea mare, expus în mod polemic.[1]

Pentru ca este prima carte scrisă de un baptist român redăm in continuare Precuvântarea în intregime.

Precuvîntare.[2]

De vor tăcea acestea, petrile vor striga. Ev.Luca. 19,40.

Ca fost dascăl în sânul neamului meu român, carele însumi preleg (propun) sau că învăţ ceea ce în şcoala (elementară) se aude: a nu-ţi face ţie chip cioplit sau vreo asămănare, nici a citi cărţi eretice; pentru asta, între valurile furioase a timpului de astăzi (când evanghelia se vesteşte: ev. Mat. 24,14), redau această carte spre îndelăturarea a orice alte cărţi eretice (greşite), şi care vor fi aflându-se spre dauna şi vătămarea religiunei adevărat creştine. Fap. Apos. 19,19.

Înainte însă, însumi amintindu-mi, că: Dumnezeu întotdeauna mai înainte de a face ceva şi pe acest pământ, taina-şi descoperă, precum şi zice, că: „Da, Iehova Domnul nimica nu face, fără să descopere taina sa servilor săi, profeţilor.” Amos 3,7. Isa. 60,22. Ev. Luc. 1,20. Apoc. Sf. Ioan. 10,7. Isaia 46,10.

Iar aceasta, pentru că s-a zis: Cele ascunse sunt pentru Iehova, Domnul; iar cele descoperite sunt pentru noi şi pentru fiii noştri şi etern a se împlini la timp.V. Moisi. 29,29; 31,13; 32,35. şi astăzi ca în trecut. Ev. Mat. 26,54; 2,5. ev. Ioan. 5,47, Iacob. 5,4. măcar de şi mulţi nu ţin cele scrise: II. Cronice. 34, 21. din cauza împietririi de inimă: Efes. 4,18. Ebr. 3,15. Salm. 17,10. ev. Marc. 3,5. Rom. 11,7. Fap. 19,9. Zacharia. 7,12. Dumnezeu şi aceasta preschimbă (inima*[3]). Ezechiel. 11,19-20. I.Ioan. 3,20. pentru a se împlini cuvântul: „Zic vouă, de vor tăcea acestea, petrile vor striga.” Ezechiel.. 36, 26-27. II. Petr. 1,21. ev. Luc. 3,8.

Şi e de ştiut, bărbaţii sfinţi (apostolii cei credincioşi cătră popor) acestea au şi tăcut: Ebr. 11, 36-40. ev. Luc. 11. 49-51. Dar astăzi, numai cei care cred strigă: II. Corin. 4,13. Pentru că tot cel ce poate crede: ev. Marc. 9,23. peatra vie este spre zidirea bisericii sfinte a lui Christos. Ev. Mat. 16,18. I. Petr. 2,5; 9, 10. Efes. 2,22. Zacharia. 6,15 după cum însumi, iată, spre exemplu v-o spun : Aproape patru (4) ani, din 1901-1905, lipsit eram din catedra (scaunul de dascăl, numai şi numai pentru adevărul evangheliei pe carele a-l tăcea nu puteam. Ev. Ioan. 7,38-39.

Da, cu adevăr, nu puteam tăcea (cuvântul), şi totuşi ce să vezi!? Întâmplarea şi ea şi-a avut locul; Vezi ce poate omul!

Spre finea anului sus numit. (1905), hotărându-mă întru părerile mele omeneşti, m-am reîntors iarăşi la post (scaunul) de dascăl, mărturisind (verbal şi în scris) înaintea autorităţilor bisericeşti şcolare gt. ort. rom., că: de aci înainte nu voi mai fi combătând din sfânta scriptură (evangelie).

Cu totul deci eram să tac cuvântul lui Dumnezeu, fără a-mi aminti de cele zise: Cine poate opri cuvântul? Iovu. 4,2. II. Tim. 2,9, sau ca să-şi îndrepte de sine-şi paşii săi? Ieremia. 10, 2. Salm. 37,23-24.

Dar, iată şi aceasta numai spre amăgire-mi era, căci trebuia a fi părtaş întâmplărei profetului de odinioară carele încă a zis: „Nu voiu mai aminti de Dumnezeu”, nici nu voiu mai vorbi de numele lui; dară cuvântul său era în inima mea ca un foc aprins, închis în oasele mele; Ostenitu-m-am purtându-le şi nu mai pot, Doamne, amăgitu-m-ai şi m-am amăgit; Tu ai fost mai tare decât mine şi ai biruit. Ieremia. 20, 7.9.

Spre a înţelege acum de aci, şi puţina abatere a profetului numai înrăutăţirea omenimei de pe timpul de atunci să o fi cauzat când pentru adevăr să maltratau (chinuiau): Ieremia. 26,8. întocmai precum aproape să vede acelaşi timp, când pentru adevărul evangeliei deja mulţi se defaimă. Ev. Mat. 5,10. Luc. 13, 34-35.

Şi vom trebui să ştim, aceasta altcum nici nu se poate: ev. Ioan. 7,7.; 15,18.20. pentru că cei îmbrăcaţi de Duh sfânt precum şi Zacharia, fiul lui Iehoiada, preotul; chiar ucişi cu petri de vor fi, ei strigă: „Pentru ce călcaţi ordinele lui Dumnezeu”, căci nu veţi prospera. II. Cronice. 247, 20-21.

Cu adevăr, aşa strigă unii ca acestea, şi încă fără a să sfii de împotrivitorii lumei: Filipeni. 1,28. ev. Ioan. 15, 18-21. Epis.I. Ioan. 4,4; ştiind, desbinarea din trecut: ev. Ioan. 7,12.43. Fapte. 13,10; 14,4 aceasta e şi până astăzi (spre îndeplinirea scripturei): Apocalips. 11,18. Aflându-se încă de aceeaşi, care şi până astăzi adevărurile dintr-u aceasta carte le vor zice de rele: Rom. 3,8. Înţeles, cei fireşti: I. Corin. 2,14. până se vor convinge înşişi: I. Corin. 3,19. că: Dumnezeu prin toţi împotrivitorii săi, numai puterea mărirei şi-arată: II. Moisi. 9,16-17. Prov. Lui Sol. 16,4. Salm. 59,8. aşa, că unii ca acestea precum şi Faraon (de odinioară) II. Moisi. 10. Rom. 9,17. Apost. Iuda. 19. v. Titu. 1,16. I. Samuil. 2,25. să pot cunoaşte, nici măcar frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor nu vor să aibă. Rom. 2,5.8; 3,18. Salm. 14,1; 54,3; 37, 12-13; 35-36.

Şi vom şti, şi până astăzi toţi care aparţin acestora (împotrivitori fiind), şi acestea numai păgâni şi nelegiuiţi vor fi, despre care profetul spunea deja: „Nelegiuitul pândeşte pe cel drept, şi caută a-l omorî.” Salm. 37,14.32. Gala. 4,29.

Noi însă cei care credem Efes. 1,12. Isaia. 9, 9-10. Salm. 31, 23. ev. Ioan. 6,64. vom trebui să ştim, de astfel de împotrivitori nu se cuvine a ne sfii. Ezechiel. 2,6-7. Filipeni. 1,28. I. Thesa. 2,16. chiar de ne-ar ucide. Salm. 34,22. ev. Luca. 12, 4-9. Ioan. 16.33. Rom. 8,36. I. Petr. 3,14. Fap. 23,3. nu nouă, lui Dumnezeu să opun (împotrivindu-se: I. Samuil. 8,7. Lu. 10,16) şi ca despre atari cetim: împotrivitorii lui Dumenezeu se vor sfărâma în bucăţi; din ceriu va tuna asupra lor: I. Samuil. 2,10. Isaia. 3,11; 29,20; 1,24. Salm. 1, 4-6; 7, 16; 9,5; 10, 16; 37, 10; 46, 8. II. Petr. 2,6. Salm. 21, 8-9; 59,5; 68,21; 78, 65-66; 91.8. ev. Mat. 13,30. 41-42. Luc. 19,27. Zefania. 3,11.

După cum voi să ştiu însumi, căci redând această carte plină de adevăruri sfinte, şi eu, numai de cătră unii ca aceşti împotrivitori pot a fi persecutaţi: I. Thesa. 2, 15-16, au că doar şi alungat sau gonit (din nou) din actedra (scaunul de dascăl); dar nu mă ocup de aceasta: Fap. 20,24. precum nici de sfinţii apostoli: Fap. 4,1; 17, 5; 5, 41; 4, 19; 13, 41. I. Petr. 2,19. Ştiind , s-a zis: Dumnezeu născoceşte mijloace, ca cel gonit să nu rămână gonit de la dânsul: II. Samuil. 14,14. Ieremia. 1,8. Salm. 37,39-40. ev. Marc. 8,34-35. I. Ioan. 2,23. ev. Mat. 10,22-23. 26. Luc. 12,51-53.

De aici, spre a înţelege: numai purtând adevărata cruce (suferind), aşa putem urma Mântuitorului pentru a nu-i fi neamici crucii lui: Filipeni. 1,29; 3, 9-11. 17-19. I. Petr. 2,21. II. Tim. 1,8. ev. Mat. 10,37-39. II. Corin. 1,7. Ebr. 12,3. Precum şi eu, carele chiar alungat sau gonit fiind de neamul meu sufăr, întru toate pentru dânsul. Colos. 1,24. Ezechiel. 33,1-4. ştiind că este scris: numai aşa-l pot iubi. Epis. I. Ioan. 3,16. I. Thesa. 2, 14. Rom. 11,14.

Şi iubirea, aceasta este numai, iubirea de neam (Rom. 11,14.) care mă îndeamnă a rămânea în sânul său ( de vor fi însă ne cerând semn. Ev. Mat. 16,14. Marc. 8,12. ev. Ioan. 10,41. I. Corin. 1, 22. Prov. lui Sol. 30,12) căci eu pe toţi am de a iubi: ev. Mat. 12, 50. Ebr. 2,11. Salm. 82,4. Prov. lui Sol. 24, 11-12, spind adevărul. Sămânţa ce-i va servi, socoti-se –vor drept neam Domnului. Salm. 22,30, 24,6; 14,5. Epis. I. Ioan. 3,9.

Iar de vor fi neluând aminte la acestea, atunci şi eu ce voi să pot alta? Decât a grăi cu profetul: Doamne, au nu voi urî pe cei ce te urăsc!? Şi să nu mă dezgust de cei ce să scoală asupra-ţi. Salm. 139,21, 89, 50-51. Zefania. 3,6. Apocalips. 11,18. Fap. 5,29.

Cu adevăr, într-acesta şi caz şi eu numai asta o aş mai putea grăi; când ştiu, chemarea mea nu e alta: Fap. Ap. 26,17-18. Iar de nu voi fi primit, şi atunci adevărul Mântuitorului rămâne: „într-ale sale au venit, şi ai săi nu l-au primit.” Ev. Ioan. 1,11, Salm. 109, 4-5.

Fericit este însă cel ce citeşte şi cei ce aud cuvintele acestei profeţii, şi păzesc cele scrise într-însa; Căci timpul este aproape. Apocalips. Sf. Ioan. 1,3. Ebr. 10,37.

Dat, Aciaţa, comitatul Arad (Ungaria), la anul 1906, de la Isus Christos.

Prin: Georgiu Slăvu, dascăl român diplomat.