Mihai Brumar, pioner al crediței și erou al neamului românesc

Mihai Brumar 1868-1916

Mihai Brumar este un om simplu, dar dedicat total lui Dumnezeu. Investește în cultura baptistă, om de creație, deschizător de drumuri, se odihnește intre eroii neamului românesc căzut pe câmpul de luptă, dar se odihnește și între sfinții lui Dumnezeu în cer.

„Unul  dintre cei dintâi predicatori baptiști români a fost Mihai Brumar (căzut pe câmpul de luptă în războiul mondial), de meserie pantofar.”[1]

 

A contribuit și la scrierea și tipărirea cărții pe note: „Harfa Coriștilor”[2]

A lucrat împreună cu Vasile Berbecar la cartea de cântări pe note „Cântările Evangheliei” care apare în anul 1913 la Budapesta. Această carte se mai gasește pe la frații dirijori mai în vârstă.

A înființat primul cor în poporul baptist: „Acum 30 de ani a luat ființă primul cor vocal în Curtici, prin lucrarea neuitatului nostru frate M. Brumar, care a căzut pe câmpul de luptă în marele războiu mondial, luptând pentru patrie. Acest prim cor românesc a cântat acum 30 de ani (dec. 1899) la inaugurarea bisericii baptiste din Buteni, unde a fost mult admirat.”[3]

Mihai Brumar a înființat Școala Duminecală în biserica din Curtici în jurul anului 1900.

Istoricul baptist Ion Ungureanu scrie următoarele: „Mihai Brumar, de meserie pantofar, a fost un bărbat înzestrat de Dumnezeu cu calități spirituale. El a reușit să-și creeze un mic fond, din modesta lui ocupațiune, cumpărându-și câteva litere de tipar cu ajutorul cărora a putut să tipărească în limba română o modestă foae religioasă.”[4]

Alexa Popovici a scris de asemenea despre Mihai Brumar, de aceea va rog sa cumpărați cartea dumnealui Istoria Baptiștilor din România 1856-1989 care se găsește la editura „Făclia” din Oradea.

Este evocat și în revista „Îndrumătorul Creștin Baptist”, Nr. 7-8  1977 din timpul regimului comunist.

Biserica din Curtici unde a lucrat fratele,  a cinstit memoria celor căzuți in primul război Mondial și a facut din aceasta o mare sărbătoare. Această festivitate a urmat mulți ani și a fost consemnată în revistele noastre baptiste.

Poate vom folosi și noi multele ocazii ce le avem să facem serbări la care să invităm să vină oamenii  să asculte Cuvântul lui Dumnezeu.

„Serbarea zilei eroilor și botez la Curtici. În ziua de 13 Maiu 1926 biserica baptistă din Curtici a sărbătorit cu un deosebit fast ziua eroilor și un botez cu 25 suflete. Bucuria din această zi va rămânea neuitată celor ce au luat parte la ea…La ora 10 și 30 (dimineața) am plecat cu toții la cimitirul baptist , formându-se următorul cortegiu: În frunte păstorul bisericii și drapelul național, dus de caporalul Petrean Moise și soldatul Don Gheorghe, muzica bisericii sub conducerea fr. Șerb Gligor; tineretul cântăreț al bisericii și în urmă publicul. La cimitir, în prezența a circa 2-3000 suflete s-a oficiat de către păstorul bisericii un serviciu divin, după care a rostit o cuvântare referitor la însemnătatea zilei, - cuvântare care a stors lacrimi din ochii tuturora. – S-a vorbit de eroii neamului nostru, dintre care nu lipsesc frații noștri baptiști.” [5]

În anul 1927 s-a repetat cu același fast și s-a predicat mulțimii adunate.[6]

În anul 1929: „În fine am ajuns la Cimitir. Aici este liniste. Și avem fericirea de a asculta pe fr. Ioan Dan, președintele U.T.B.R., despre însemnătatea acestei zile. Cu această ocaziune s-a citit din 1 Cronici 12:23-40 Fr. nostru spune între altele: „Am ajuns la ultima stațiune pământească. Aici domnește o adâncă tăcere și o desăvârșită armonie.”[7]

Acesta a fost Mihai Brumar care a învățat să facă încălțări, dar a știut cu prisosință ca el să se incalțe cu ceva ce este de mai mare valoare: „având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii”. (Efeseni 6:15)

---

[1] Farul Mntuirei Anul X, Nr.20-24. Dec. 1929, Număr festif 40 pag. Semicentenar.

[2] Mihai Brumar si Vasile Berbecar, Cântările Evangheliei, Editată de Tipografia Baptiștilor din Ungaria, Budapesta 1913. Pag. Preacuvântare

[3] Farul Mntuirei Anul X, Nr. 11. Iunie 1929, Pg. 5.

[4] Ion Ugureanu Istoria Creștinilor, ediția IV , Editura „Farul Mântuirii”, București 1930, Pag. 246.

[5] Farul Mntuirei Anul VII, Nr. 12. Iunie 1926, Pg. 8.

[6] Farul Mntuirei Anul VIII, Nr. 12. Iunie 1927, Pg. 8.

[7] Farul Mntuirei Anul X, Nr. 12/13. 15 Iunie 1 Iulie 1929, Pg. 14.