Perioada paşoptistă, situată între 1830 – 1860, cu
rezultatele ei, a dat un avânt puternic unui curent nou și modern. Presa de
toate felurile înflorește și, viu colorat, se răspândește cu viteză mică, dar
destul de rapid, pe la toți frați noștri de limbă și neam românesc. Presa de
satiră și umor nu se mai teme să publice caricaturi, picturi care nu prea erau
sfioase pentru credință și neam. În această vreme înflorește și presa cultică
cu apartenențele ei, care începe să fie un fel de dictator mai guraliv, dar se
pare că nu a intimidat destul de mult cealaltă parte a presei. Poate nu s-a
speriat presa laică de cea de cult, pentru că și breasla cultică se războia în
interiorul ei, de exemplu ziarul, Biserica și Școala de la Arad nu înghițea tot
ce spuneau cei de la Telegraful Român de la Sibiu. Se înfierbântau cei de la
Arad, dar se pare că cei de la Sibiu nu aveau
nicio remușcare. Poate că depindea de episcopul care patrona revista
respectivă.
Cele două biserici surori românești Ortodoxă și cea Unită cu
Roma, numai surori nu erau pentru că se acuzau reciproc și acuzele erau dure, lipsite de căldura spirituală și
sufletească care trebuia să însoțească aceste biserici. Printre certurile și
acuzele lor aveau ceva în comun: „lupta împotriva sectarilor”. Nu era nici un
român baptist în această perioadă dar focul împotriva lor a început.
Ce este de remarcat că ambele biserici ne acuzau de grave
erori. Biserica ortodoxă ne acuza că ne unim cu biserica unită cu Roma, ca să
maghiarizăm neamul nostru românesc și să-l înstrăinăm de valorile strămoșești.
Biserica unită ne acuza că ne unim cu ortodocșii, ca să-l discredităm pe papa
de la roma.
Amândouă ne acuzau că am pactizat cu socialiști europeni.
Doamne, ce creștinătate plină de abureli năstrușnice, dar
care au dăinuit până în zilele noastre.
Într-un așa spațiu
românesc a venit primul baptist la București în anul 1856. A venit dar poate nu
știa că valul împotriva lui era ridicat și gata să se rostogolească peste el și
peste învățătura lui, să-l înghită, să-l
ducă în adâncuri. Valul s-a spart și dulgherul
baptist Karl Johann Scharschmidt cu soţia au rămas ca un far
care strălucește până azi.
Va urma
Foarte interesant și important. Continuați cu râvnă. Va fi o răsplată.
RăspundețiȘtergereFrate Daniel, va multumesc frumos de apreciere. Răsplata este și în plăcerea mea de a citi acele reviste vechi și greoaie la citit.
Ștergere