A plecat un model dintre noi

Episcopul Iustinian Chira Maramureșanul

Eram așa de mic, că mama Voichița mă ținea în brațe în fața altarului când predica părintele stareț Iustinian Chira. Era cam prin anul 1959. Am crescut cu predicile acestui om pe care     l-am iubit mult și de aceea scriu acest articol.

Starețul Iustinian Chira era un om al faptelor.

1950-1970 au fost ani grei pentru țară, pentru oamenii care îndurau multe lipsuri și nevoi, iar starețul Iustinian era supus unor mari presiuni comuniste, dar totuși nu a uitat de văduvele și orfanii, (printer care era și familia noastră) din satul Rohia și din puținul ce-l avea făcea parte și celor nevoiași. De mai mute ori a trimis vorbă la mama care era și ea o văduvă cu doi copii, să meargă înainte de sărbători să-I dea făină sau alte bunuri. Într-o iarnă, înainte de Crăcin am mers cu fratele meu cu o sanie și venind în jos de mai multe ori ne-am răsturnat cu sacul plin de făină prin zăpadă; credeam că vom primi bătai acasă, dar mama nu a observant că sacul era cam ud. În aceea vreme încălțarea noastră era opinca, iar dumnealui m-a chemat și mi-a dat o pereche de cizme frumoase din cauciuc. Era ceva uimitor pentru mine.

Într-o duminică am mers singur la mânăstire și starețul și alți călugări stăteau pe bancă în fața Bisericii și cînd m-a văzut m-a chemat, m-a luat în brațe intrebîndu-mă:

-          Cum te cheamă?

-           Vasile, i-am răspuns.

-          Al cui ești?  A lui Voichița.

-          Cine te-a tus așa de frumos? (eram tuns zero) Badea Valer.

Tot  mă intreba, mi-a  dat ceva și am plecat.

Starețul Iustinian Chira era un om prietenos cu toți oamenii.

În 1975 m-am mutat la Baia Mare, iar starețul nostru este avansat la rang de episcope, dar și atunci cînd venea la Rohia intreba pe mama, ce-ti fac copiii? Într-un an am plecat la Cluj și i-am făcut o vizită. A fost încîntat, m-a întrebat multe lucruri, avea cuvinte de laudă la adresa baptiștilor. Unchiul Pop Ioan (baptist) era cu ciurda de vaci pe la vârful Ursoiului și a trecut Preasfințitul Iustinian, a oprit mașina, s-a  dat jos și a dat mâna cu unchiul zicând: Ce faci frate Pop?

Era mare în funcție, dar  era om dintre oameni, de o mare simplitate. 

Starețul Iustinian Chira era un predicator pregătit.

Era un om deosebit, ce avea un farmec aparte. Vorbirea lui era dulce și pătrunzătoare și îți doreai să vorbești cu dânsul și să-l auzi vorbind pe simplitatea țăranului ce venea de departe să-i audă mesajul. Predicile erau pe înțelesul tuturor, dar tăioase pentru orice abatere de la normele creștinătății. Vorbea din Biblie, exemplele le lua și din viața unor mari predicatori precum Moody sau Spurgeon  și nu avea cuvinte de înjosire la adresa pocăiților.

 

Îți voi păstra cu dragoste memoria și caracterul deosebit în inima mea.