Isus – Om al durerii

Poporul baptist, în prima duminică a fiecărei luni, ia parte la Cina Domnului printr-o pregătire mai deosebită, de post și rugăciune, însoțită de citirea și aprofundarea  Cuvântului lui Dumnezeu.

La acest eveniment important toată atenția se dă Domnului și Mântuitorului Isus Cristos, care ne-a cerut acest lucru: „să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”  O traducere mai modernă spune: „Să vă amintiţi de Mine”.

De la sărbătoarea Cinei Domnului din 2 aprilie și până la sărbătoarea Învierii Domnului Isus sunt două săptămâni întregi, timp în care să medităm mai profund, să ne aducem aminte  ce a făcut Dumnezeu din dragoste pentru mântuirea oamenilor.

Isaia 53 este un tablou prin excelență al dragostei lui Dumnezeu față de om.  Aici vedem profunda smerenie a Mântuitorului Isus Cristos, care a acceptat de bună voie să fie umilit în cel mai crunt și barbar fel de către neamul omenesc.

Astăzi avem atâtea întrebări, printre care: „De ce lasă Dumnezeu atâta suferință” și multe altele de felul acesta. Răspunsul ar fi simplu, noi am vrut de bună voie la îndemnul diavolului să cunoaștem răul și îl cunoaștem, îl simțim din plin și ne revoltăm împotriva lui Dumnezeu care ne-a făcut să cunoaștem numai binele, armonia părtășiei, dar noi am vrut și altceva.

Când ne vom uita atent la Isus – Om al durerii, vom vedea că suferințele noastre sun mici,trecătoare și ușoare.

17. Căci întristările noastre uşoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. (2 Corinteni 4:17, VDCC)

Alte traduceri ale acestui verset:

17. Fiindcă necazul nostru uşor, care este pentru o clipă, lucrează pentru noi, mai presus de orice, o greutate eternă de glorie;(2 Corinteni 4:17, BTF)

17. Necazul nostru uşor (de suportat) şi care este doar temporar, ne pregăteşte o inestimabilă glorie eternă. (2 Corinteni 4:17, BVA)

17. Într-adevăr, dificultăţile noastre uşoare din prezent produc pentru noi o greutate eternă de glorie, cu mult dincolo de orice comparaţie. (2 Corinteni 4:17, CV2013)

17. Căci necazul nostru de acum, uşor şi trecător, ne aduce nouă, mai presus de orice măsură, slavă veşnică covârşitoare, (2 Corinteni 4:17, VBOR)

I. Isus – Om al durerii era dispreţuit şi părăsit de oameni

Isaia revine și ne explică adâncimea disprețului: „era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.”

Durerea Domnului creștea cu fiecare piatră așezată pe rana suferinței: disprețuit, părăsit, nu primea nici o atenție, era nebăgat în seamă.  Noi când trecem printr-o suferință, este atenuată de atenția dată de Dumnezeu, de apropiați, primim încurajări și suntem încurajați și înconjurați cu dragoste de cei din jur.

II. Isus – Om al durerii era obișnuit cu suferința

 

Remediul când trecem prin suferință este „obișnuința”. Diavolul ne răscoală împotriva lui Dumnezeu și strigăm de ce, dar Fiul lui Dumnezeu s-a obișnuit, era obișnuit.

Traseul vieții noastre este străbătut concomitent prin două văi: „valea umbrei morţii” și „valea plângerii”, acceptarea acestui adevăr și trăirea acestei realități ne va face asemenea Domnului Isus care s-a obișnuit cu suferința, dar care în cel mai greu ceas a spus:

„40. Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.”
41. Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage,
42. zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.”
43. Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.
44. A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge care cădeau pe pământ.
45. După ce S-a rugat, S-a sculat şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare
46. şi le-a zis: „Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.”” (Luca 22:40-46, VDCC)

Acceptarea voii lui Dumnezeu este calea cea mai bună de urmat în orice împrejurare pentru că ea este: „bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12:2)

III. Isus – Om al durerii era străpuns pentru păcatele noastre

Se pare că un singur om a apreciat corect de ce suferim și acest om era din lumea de jos, al degradării umane.

40. Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă?
41. Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.” (Luca 23:40-41, VDCC)

Frumoase sunt cuvintele acestui osândit.

1. Isus, pus sub osânda durerii,  deși nu a făcut nimic rău.

2. Trebuie să îmi fie rușine pentru cârtelile împotriva lui Dumnezeu.

3. Este drept să vină suferința, răul asupra mea, pentru că eu am ales.

Vă las să lecturați în tihnă prin Duhul Sfânt mesajul frumos despre Cel mai frumos dintre oameni, dar pe care noi așa l-am primit. Inima să ni se încălzească și Omul durerii să fie modelul nostru de trăire.

Isaia 53

1 Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?

2 El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţă, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.

3 Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.

4 Totuş, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.

5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui Suntem tămăduiţi.

6 Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

7 Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.

8 El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?

9 Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, cu toate că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui.

10 Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă... Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.

11 Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.

12 De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.