Nichifor Crainic și atitudinea lui față de Baptiști

În zilele de 31 iulie – 2 august1937 a avut loc la București „Congresul Regional Baptist.” La acest congres au participat printre alte personalități baptiste și Dr. G. Truett, președintele Alianței Baptiste Mondiale, Dr. Rushbrooke, secretarul Alianței Baptiste Mondiale, Dr. E. Gill, Dr. Lipphard,  ziarist, reprezentantul Convenției Baptiste din nord etc. La acest congres au participat și ziariști români de la ziarul  „Adevărul” și „Dimineața”,  care au relatat despre acest mare eveniment din sânul poporului baptist.

Despre congresul acesta o să scriu mai în vară, pentru că se împlinesc 80 de ani de la organizarea lui.

Acest congres a fost o manifestație de forță a credinței baptiste pentru slava lui Dumnezeu.

Lucrurile erau de necrezut pentru locuitorii Bucureștilor, pentru că baptiștii erau marginalizați, denigrați, într-o parte a presei românești.

Cu această ocazie și marele nostru filozof român Nichifor Crainic nu a rămar pasiv și de aceea vreau să vă prezint articolul scris de dânsul în ziarul „Universul”  și preluat de către publicația „Biserica și Școala” de la Arad și de revista „Revista Teologică”,  de unde am luat articolul.

„Cine cunoaşte numai teoretic adevărul evangheliei poate fi un savant, dar nu un creştin.”[1]

Mai jos articolul în întregime:

”BAPTISMUL ŞI CELELALTE SECTE

De Nichifor Crainic

Zilele trecute s’a ţinut în Bucureşti congresul secţiei baptiştilor din România. Momentul a fost foarte bine ales: vacanţa de vară goleşte Capitala, iar vigilenţa şi atenţia, faţă de problemele şi mişcările ce ating direct marile interese româneşti, scad. Astfel congresul s’a ţinut cu largul concurs de totdeauna al presei iudaice şi fără nicio atitudine din partea celor datori să vegheze la apărarea patrimoniului spiritual al acestei ţări.

Poate mulţi dintre noi nu ştiu că mişcarea baptistă din România se bucură de o situaţie specială. Mulţumită propagandei presei evreeşti şi intervenţiei anumitor factori români ai democraţiei, dar mai ales presiunii metodice şi permanente a forurilor baptiste anglo-americane asupra guvernelor noastre, această mişcare nu mai e considerată ca o sectă şi se bucură de libertatea cultelor recunoscute, cu singura deosebire că nu e încă introdusă în bugetul statului. Poate nu va trece mult şi vom vedea săvârşindu-se şi această crimă împotriva intereselor româneşti. Mai ales că eu cunosc demagogi, cari, în perioada electorală, şi-au luat angajamentul faţă de baptişti, în schimbul voturilor, bine înţeles, de a-i trece în rândul cultelor subvenţionate. Ministerul educaţiei naţionale a mers şi mai departe, admiţând printr’o decizie de acum câţiva ani ca elevii baptişti să frecventeze şcoalele noastre normale şi să între astfel în rândurile învăţătorimii, - pentru a deveni propagandişti direcţi ai acestei rătăciri printre copiii neamului nostru!

Şi totuşi, baptismul e o sectă nu mai puţin primejdioasă decât oricare alta. Ne-o spune arhicunoscutul domn J. H. Rushbrooke, secretarul alianţei baptiste mondiale, care a participat la recentul congres din Bucureşti, împreună cu o întreagă listă internaţională de englezi, americani, francezi (Dr. Lewis, mă rog!), elveţieni, unguri, bulgari, etc., şi a făcut declaraţii ziariştilor galiţieni din Capitală. Cum aceşti galiţieni de la „Adevărul“ şi „Dimineaţa“ au o pasiune arzătoare pentru anumite mişcări din sânul creştinismului, l-au întrebat pe dl Rushbrooke care e deosebirea dintre ortodoxie şi baptism. Răspunsul, publicat foarte pe larg în „Dimineaţa“, e categoric:

Baptismul nu admite sfânta tradiţie, adică nu admite Biserica, nu admite ierarhia ei harică, nu admite Sfintele Taine, nu admite dogmele şi disciplina formulate de sinoadele ecumenice şi nici interpretarea învăţăturii Domnului, dată în unanimă concordanţă de cugetarea părinţilor bisericeşti.

Baptismul nu admite Crucea ca simbol al mânturii şi ca semn distinctiv al creştinismului autentic.

Baptismul nu admite cultul sfinţilor cari, pentru creştinii adevăraţi şi pentru Biserică, sunt realizatorii desăvârşirii morale după modelul Mântuitorului.

Baptismul nu admite decât Biblia, pe care fiecare ins o interpretează cum i se pare lui.

Dar toate aceste puncte negative, care constituie credinţa baptistă, după însuşi secretarul general al alianţei mondiale, sunt comune tuturor sectelor, iar principiul interpretării individuale a Bibliei, de asemenea comun tuturor sectarilor, e tot ce poate fi mai contrar rânduielii consacrate a Bisericii noastre. El e însăşi sursa anarhiei din care s’au născut aceste denaturări şi contrafaceri ale creştinismului, care sunt sectele.

Ne este, deci, cu totul indiferent că baptismul are aderenţi sus puşi în Anglia sau America. În domeniul religios, noi ortodocşii, cari facem parte din Biserica autentică, întemeiată de Mântuitorul lumii, nu putem primi îndrumări de credinţă de la rătăciţii cari vin cu prestigiul occidental pe meleagurile noastre. Pentru noi nu există alt prestigiu decât acela al dogmelor sinodale şi al aşezămintelor date de Mântuitorul prin Biserica Sa. Creştinismul poporului românesc e de origine apostolică şi nu aventurierii din Occident pot fi îndrumătorii crdinţei noastre.

Autenticitatea ortodoxiei exclude astfel orice fel de propagandă de altă confesiune printre români şi îndeosebi orice fel de propagandă sectară. Învăţătura oricărei secte este anarhie individualistă faţă de rânduiala apostolică şi sinodală a ortodoxiei. Poporul român, născut în creştinism cu mult înaintea tuturor popoarelor Occidentului, posedă tezaurul infinit de bogat al adevăratei credinţe încât n’are nevoie de nicio idee religioasă venită de acolo. Dimpotrivă, acest Occident are nevoie de luminile ortodoxiei pentru a ajunge la înţelegerea justă a Mântuitorului, de care s’a depărtat prin anarhia răstălmăcirilor individualiste.

 Iată o dovadă: Anglia are o singură biserică de stat, care nu e cea baptistă, dar cea anglicană. Şi totuşi această biserică, prin care se consacră regii marelui imperiu, vine la noi ortodocşii, pentru a cere certificat de dreaptă credinţă! Iar în acelaş timp, conducătorii londonezi ai baptismului au îndrăsneala să se plângă, - cum au făcut-o în impertinenta moţiune a congresului dela Bucureşti, - că n’ar avea libertatea deplină de acţiune în România. Ce însemnează această libertate într’o ţară ca a noastră decât deslănţuirea acţiunii anarhice de distrugere a aceleeaşi ortodoxii, după certificatele căreia umblă anglicanii, cari sunt tot englezi ca dl Rushbrooke?

Oamenii noştri politici, atât de timoraţi în faţa presiunii exercitate de puterile străine, ar putea trage din această situaţie argumente difinitive pentru suprimarea libertăţii de propagandă în România atât a baptismului cât şi a tuturor celorlalte secte. Nu există nicio putere în lume să oprească un popor de a-şi apăra patrimoniul credinţei strămoşeşti. Cu atât mai puţin când e vorba de ortodoxie, pe care însăşi biserica oficială a Angliei o recunoaşte ca formă autentică a învăţăturii Mântuitorului.

Orice propagandă baptistă, sectară sau de orice altă confesiune printre membrii naţiunii noastre, atinge deopotrivă Biserica strămoşească şi interesele permanente ale statului naţional.

Atinge Biserica, fiindcă implicit şi explicit orice confesiune sau sectă e împotriva acestei Biserici din moment ce propaganda de conruperere se face printre românii ortodocşi. Constituţia declară Biserica ortodoxă Biserică dominantă a neamului românesc. În consecinţă, statul e obligat să conlucreze cu organele ei, dar cu mijloacele lui, la apărarea patrimoniului spiritual pe care îl reprezintă această Biserică.

În Italia, catolicismul fiind recunoscut ca Biserică de stat prin tratatul încheiat la Lateran, statul se obligă formal să apere catolicismul împotriva oricărei alte confesiuni sau secte. Aceeaşi obligaţie e dată prin constituţie statului român faţă de Biserica sa dominantă.

Aceasta cu atât mai mult cu cât înseşi interesele statului naţional sunt lezate prin propaganda sectelor şi a confesiunilor eterodoxe. Căci temelia acestui stat e sufletul românesc, unitar şi omogen prin puterea spirituală a ortodoxiei. Cuceririle sectare printre români nu fac altceva decât fărâmiţează unitatea spirituală a neamului şi anarhizează baza sufletească a statului naţional.

Slăbiciunea noastră în toate e desbinarea dintre noi. Străinii ne domină desbinându-ne.

Acesta e, de fapt, scopul oricărei propaganda sectare în România în această privinţă. Alianţa baptistă mondială merge mână în mână cu Alianţa israelită universală. Ce dovadă mai clară vreţi decât aceea că ziarele „Adevărul“ şi „Dimineaţa“sunt organele de susţinere ale baptismului şi ale tuturor sectelor? Urmăresc de aproape două decenii această chestiune. Acest domn Rushbrooke e unul din cei mai înverşunaţi duşmani ai statului nostru prin denunţurile otrăvite, pe care le face împotriva noastră în presa baptistă din Anglia. Ei bine, nu e un singur articol şi o singură notiţă publicată de el acolo să nu fie reprodusă şi comentată în defavoarea noastră de presa din Sărindar!

 Baptismul şi toate sectele merg mână în mână cu iudaismul în România, înfrăţite prin instituţia ocultă a francmasoneriei. Ce interes pot să aibă talmudiştii noştri faţă de aceste forme degenerate de creştinism, pe care ei totuşi nu le îmbrăţişează ci numai le suţin, ce interes altul decât acela de a sfărâma unitatea spirituală a acestui neam ortodox, pentru a ne anarhiza, pentru a ne desbina ca să ne poată domina mai uşor şi mai sigur?”

---

[1] Citat celebru din Nichifor Crainic