Atanasie Pascu 1878-1947 din Parța

S-a născut în  10 august 1878, în localitatea Parța, jud. Timș. Părinții lui erau „Metlari” și Saveta.

În anul 1903 primește pe Domnul Isus în inima lui și în septembrie primește botezul.

În anul 1903 se căsătorește cu Crina, născută Miclan și Domnul le-a dat doi băieți care la rândul lor au slujit Domnului cu credincioșie, precum tatăl lor.

Biserica a considerat că fratele poate sluji și acceptă să fie ordinat ca prezbiter. Este ordinat la data de 21.11.1920 în Biserica Parța, din județul Timiș, care avea un număr de 160 membri și 60 aparținători.

Fratele a fost un slujitor în toata zona Timișoarei, a ținut multe servicii de botez. Exemplu: la Timișoara  s-au botezat 31 de suflete, dintre care 13 erau din oraș, iar ceilalți din satele dimprejur.[1] A oficiat căsătorii. Exemplu: în anul 1926 luna octombrie, a oficiat cununia religioasă a lui Ioan Lepa din America cu sora Ecaterina Bălănel din Banat, ceremonia a avut loc în biserica Baptistă din Timișoara.[2] Tot aici în anul 1927 conduce serviciul de ordinare al viitorului păstor Moise Ciorbă. A ținut multe servicii de Evanghelizare în această zonă. Cu un cuvânt fratele a fost foarte activ și harnic slujitor în lucrarea Domnului.

La conferința anuală a Uniunii Comunităților Baptiste române din România din 12-14 octombrie 1927  ținută la Lupeni, este ales președinte de zi.[3]

La Congresul General al Uniunii Comunităților Baptiste române din România, ținut la Curtici în 1928, este ales membru supleant în comitetul Uniunii.[4]

În 1947 pleacă acasă la Domnul pe care l-a slujit cu credincioșie.

Redau un scurt fragment din ceea ce spunea fratele Constantin Adorean la moartea fr. Atanasie:

„L-am cunoscut acum 3 decenii. Era simplu și nu se rușina să se poarte în costumul său de bănățean; deși era mereu în contact cu orașul și avea tendință orășănească. El ne-a fost tovarăș neprecupețit, sincer și curajos, drept și plin de voință pentru tot ce era bine pentru înaintarea Evangheliei. A fost și un bun sfetnic, din care cauză a fost în multe delegații alese. Totdeauna cu zâmbetul pe buze, plin de voie bună….[5]

---

[1] Farul Mântuirei, Anul VII, Numărul 21, Noiembrie 1926, Pag. 7.

[2] Farul Mântuirei, Anul VII, Numărul 23/24, Decembrie 1926, Pag. 15.

[3] Farul Mântuirei, Anul VIII, Numărul 23, Decembrie 1927, Pag. 5.

[4] Farul Mântuirei, Anul IX, Numărul 23/24, Decembrie 1928, Pag. 12.

[5] Îndrumătorul Creștin, 15.Iulie 1948, Pg 11.