Scheușan Aurel 1894- 1922 din Utvin

Citind revista Cultului Baptist „Farul Mântuirei” nr. 10, din 1922, am dat peste un articol ce mi-a atras atenția. Se vorbea de viața unui tânăr care  a murit la vârsta de 28 de ani și ce mi-a atras atenția, au fost următoarele fapte:

1. Deși grav bolnav, a lucrat peste puteri în Lucrarea Domnului.

2. Bisericile ce le deservea erau în număr de 28.

3. Fiind de la țară avea o bibliotecă și memorii scrise.

Iată-i viața pe scurt:

„S-a născut în 1894 comuna Utvin.

Din copilărie și-a arătat o adevărată pietate și frică de Dumnezeu, iubea și spunea adevărul fără frică.

La vârsta de 11 ani (1905) a fost luat din  școala greco-ortodoxă și dat la școala elementară în Timișoara. După cinci ani (1910) de studiu, părinții săi fiind săraci și neputând suporta spesele pentru școală, a părăsit școala și venind acasă lucra la mica sa economie, a început mereu a studia Biblia.

La scurt timp s-a convertit și în septembrie 1913 s-a botezat în Hristos.

În 1914 s-a început marele război și el fiind la vârsta de 20 de ani a fost luat în armată. După un timp de șase luni a căpătat un morb de inimă și fiind constatat de medici, a fost trimis acasă.

Sosind acasă a văzut lipsa în lucrul Evangheliei, și-a pus toate puterile și a început a lucra întâi ca voluntar și a doua ca colportor în lucrul Domnului.

În vara anului 1918 a fost ordinat ca evanghelist de Conferința cercului din Curtici, punându-și toată silința ca să țină în bună rânduială aproape 28 de adunări, până vor veni frații lucrători acasă din război.

În anul 1920 morbul de inimă a început tot mai rău a se face și tot mai slab deveni în corp din zi în zi.

În 20 Ianuarie 1922 a încetat din viață. Domnul l-a chemat la Sine. A rămas de el o mică bibliotecă, dar de mare preț și multe alte învățături scrise de mâna lui, prin care se mângâie  părinții și două surori ale sale în întristarea lor.”

La înmormântare a cântat corul din Curtici și au predicat fr. Timotei Pascu din Parța și Fery din Zebel. Înmormântarea nu s-a putut desfășura în condiții bune pentru că preotul din sat a venit cu câțiva oameni ca să facă serviciul de înmormântare, lucru cu care familia nu a fost de acord și cel ce murise avea certificat de trecere la Cultul Baptist. Familia și mulțimea adunată de pe mai multe sate, văzând înverșunarea preotului au luat mortul și au plecat la groapă unde s-a desfășurat serviciul de înmormântare.

La urmă preotul a dat în judecată pe tatăl lui Aurel, dar acesta a câștigat procesul fiindcă avea acte doveditoare că cel ce murise a fost credincios baptist cu acte în regulă.