Teodor Sida 1857- 1935, pastor și primar

Dumnezeu a ridicat în poporul baptist oameni de bună calitate, cu ținută morală înaltă.

Iată ce scriu cei de la „Farul Creștin” din 1935: „A fost un om foarte citit și foarte inteligent”, avea și o bibliotecă bogată.  „A fost unul dintre cei mai sfinți oameni de pe pământ. El a trăit o viață de rugăciune și legătură continuă cu Dumnezeu. Expresia lui obișnuită era: „Eu și Domnul”.

Echipa regală când a trecut prin localitatea Buteni a sesizat o gospodărie mai aparte, o casă mai curată, lucrurile așezate într-o mare ordine, era casa pocăitului Sida.

      În anul 1900 a stârnit un val de certuri între mai marii Bisericii Ortodoxe. Vasile Goldiş a venit în Buteni să studieze fenomenul pocăinței și de aici se naște o furtună în presă. „Tribuna Poporului” scrie pe prima pagină articolul: „Haita” despre aceia care au mers la Sida și era o mare înjosire. Despre această vizită scrie prima dată „Telegraful Român” din Sibiu. 

S-a născut în anul 1857 în comuna Buteni, într-o familie  de țărani fruntași ai satului.

Părinţii, oameni destul de înstăriţi, l-au dat să în­veţe carte la şcoala primară din comună. Încă de mic i-a plăcut cartea și a fost printre cei mai buni şcolari.

     In anul 1877 a plecat în armată,  în Austro-Ungaria, unde a satisfăcut serviciul militar de trei ani. Aici a învăţat limbile germană şi maghiară.  Întors din armată s-a căsătorit și a fost considerat printre fruntaşii din comună.

Fiind om religios, a fost ales, la scurtă vreme după căsătorie, epitrop al Bisericii Ortodoxe din comună. Această slujire i-a dat ocazii să citească Biblia bisericii scrisă cu litere chirilice. Cu cât citea mai mult, cu atât îşi dădea seama de valoarea citirii Bibliei, şi Biblia a devenit pentru el un izvor de for­ţă spirituală, de vitalitate în credinţă.

       In  anul 1894, într-o călătorie a întâlnit pe tren un colportor de Biblii.     Imediat a cumpărat două Biblii, una în limba română şi una în limba maghiară. De acum, el avea Biblia în casa lui, şi o putea citi în orice timp.

        În anul 1896 îl aude pe fr. Gheorghe Ginga, lucrător baptist în zonă și fr. Sida rămâne străpuns în inimă de Cuvântul Domnului, primește pe Domnul Isus în viața lui.

        In 1897, Teodor Sida a fost botezat împreună cu alţii, de predicatorul Gheorghe Crişan din co­muna Macea, judeţul Arad.

        Din 1897 până în 191o, prin lucrarea lui Teodor Sida şi a conlucrătorilor săi, s-au înfiinţat peste 6o de biserici baptiste  în această regiune.

        Între anii 1898-99 este ales ca primar al comunei Buteni.

        În 1899  a fost ordinat ca păstor al Bisericii Baptiste din Buteni.

        La conferinţa din 3-4 Decembrie 19o3 din Curtici,   el a fost învestit în chip oficial predicator cercual, acel care îndeplinea şi botezul noilor convertiţi.  

        In 1913, împreună cu Gheorghe Slav, face   o călătorie misionară în România Veche, la Bucureşti, unde îl ordinează pe Constantin Adorian în slujirea de păstor al Bisericii Baptiste din Bucureşti.

        Izbucnirea războiului din 1914 aduce lui Teodor Sida sarcini mai grele. Cei mai mulţi predicatori au fost mobilizaţi şi duşi la război. El a trebuit să facă toată lucrarea. Acum, el a dat dovadă de o rară pu­tere de muncă şi de conştiinciozitate, fiindcă nu s-a sustras de la nimic din tot ceea ce trebuia făcut.

       După război, la primul Congres al tuturor baptiştilor români din România unită, ce s-a ţinut la Buteni între 13-16 Februarie 192o, el   a fost ales preşedintele Congresului. La acest Congres s-a oficializat for­marea Uniunii, şi i s-a propus să fie ales preşedintele Uniunii, dar    a refuzat categoric, simţindu-se nevrednic pentru onoarea aceasta. A primit, la multe stăruinţe, funcţia de casier al Uniunii. In timpul vieţii,    a luat parte la toate întrunirile Uniunii şi a contribuit la toate hotărârile luate în legătură cu lucrarea baptistă din tară.

      Ca predicator, Teodor Sida a fost un exeget, cu o interpretare a textului biblic folosit la serviciul divin. Era adânc şi cald în expunere. Vorbea rar, clar, simplu, şi uneori întreba dacă este înţeles. N-a fost teolog, nici nu s-a pretins orator, dar în el s-au înnodat rosturile ma­ri şi mici ale misionarismului în vremea de infiltrare şi consolidare a bisericilor baptiste. Era calculat şi avea o demnitate de conducător. Fo­losea în orice problemă metoda cea mai simplă şi potrivită. El a fost omul, care a îmbinat părerile teoretice cu acţiunile practice. Casa, cur­tea şi via grăiau despre spiritul său gospodăresc. Avea o casă simplă, mobilier simplu. In biroul lui era o masă albă, pe care stătea o călima­ră de cerneală şi Biblia. In faţa mesei o bancă lungă cu spetează şi   în spate un scaun şi un dulăpior cu cărţi. Aici studia, contempla şi chibzuia Teodor Sida.  Curtea, grajdul şi coteţele erau ţinute într-o curăţenie exemplară. Sculele gospodăriei erau aşezate fiecare la locul ei.

        Ca înfăţişare, Teodor Sida era un bărbat frumos, înalt, cu ochii blânzi şi vii, părul scurt şi fără pieptănătură, sprâncenele bogate, mus­taţa stufoasă şi puţin răsucită. A rămas toată viaţa în portul său ţără­nesc butincean, cu cămaşa brodată, laibărul albastru cu nasturi albi ca de argint, şuba de lână albă, cizme lustruite şi pălărie sau căciulă ţără­nească. Era senin şi deschis la suflet. A fost un făcător de pace întot­deauna, când se ivea câte o neînţelegere în cadrul Uniunii şi trebuia   trimisă o comisie de împăciuire, Teodor Sida era aşezat în frunte.

       Teodor Sida a fost unul din cei câțiva predicatori care au  cerut înfiinţarea Seminarului Teologic Baptist şi el a cerut ca Seminarul  să fie la Buteni.

        In anii săi de slujire, a adunat documente pentru istorie, pe care le-a predat lui Ioan R. Socaciu, de la care într-o prigoană  au fost confiscate şi arse de autorităţi.

        După 1923 s-a retras lent din preocupările generale şi s-a dedi­cat mai mult lucrărilor locale şi cercuale. Iubea mult comuna Buteni pe care a condus-o ca primar. Adesea povestea despre construirea ca­sei de rugăciune din Buteni: "Am supravegheat lucrarea zi de zi.   Une­ori, noaptea, după miezul nopţii, la lumina lunii, mă plimbam pe lângă zidurile ce se înălţau şi plângeam de bucurie... "   In biserica din Bute­ni a lucrat cu devotament sacru toată viaţa.

 La începutul anului 1935 a căzut bolnav, iar în ziua de 7 Martie acelaşi an, a trecut în veşnicie. La înmormântarea sa au luat parte credincioşi baptişti din bisericile de pe Valea Crişului Alb şi de la mari depărtări.

        Mulțumim Domnului pentru așa un bun model. Domnul să ne ajute să îi urmăm credința lui.

Surse:

Alexa Popovici.

Ioan Bunaciu.

Farul, Creștin prin Daniel Stoica.

Pacea, prin Daniel Stoica.

Marius Silveșan.