Nicolae Miclăuș 1897 – 1981, un bun gospodar

Dumnezeu, acum 120 de ani, a trimis în lume un om ca să-i fie credincios și să asculte de Cuvântul Domnului. Numele lui este Nicolae Miclăuș și a ascultat întru totul ce i-a spus Dumnezeu să facă. Citind biografia fr. Nicolae, ne vom îmbogăți și vom înțelege mai bine voia lui Dumnezeu pentru noi.
Miclăuș Nicolae, un caracter ce strălucește peste împărății, stăpâniri și puteri, pentru că se naște în 27.11.1897, în localitatea Borlești, localitate din Imperiul Austro-ungar. Trăiește căderea acestui imperiu, trăiește într-o țară liberă care începe să prospere, dar apoi un alt război se abate peste țară și un alt imperiu, mai ostil, va stăpâni peste ținutul unde Nicolae Miclăuș a fost pus de Domnul să trăiască.
Părinții săi se numesc Simion și Palaghia, de religie greco-catolică, oameni cu frică de Dumnezeu, dar și cu o mare deschidere pentru copilul lor Nicolae, căruia îi oferă șansa de a învăța . Șapte clase primare le face în Borlești, pe care le termină în 1911.
În anul 1912 pleacă la Budapesta ca ucenic, la o fabrică de utilaje pentru agricultură și industrie agro-alimentară. În anul 1916 primește calificare de mecanic mașini și utilaje agro-alimentare și tot în același an este trimis la specializare în Germania timp de doi ani. În anul 1918 primește calificarea: meșter mecanic mașini și utilaje pentru agricultură și industrie agro-alimentară.
În anul 1918 revine în țară ca și reprezentant al fabricii din Budapesta, acordând asistență tehnică la montaj și punere în funcțiune a utilajelor și mașinilor livrate clienților din România, mai ales în Ardeal.
Având vârsta de 20 de ani împliniți, în țară este chemat să își satisfacă serviciul militar, iar după aproximativ un an de instrucție este trimis pe front în primul Război Mondial. Era cunoscător a trei limbi: română, maghiară și germană.
În anul 1919, după o luptă corp la corp, este rănit și cade prizonier la ruși, apoi este spitalizat cu diagnosticul tifos exantematic. În spital aude pentru prima dată despre credința baptistă. A fost îndemnat să se roage, pentru că era foarte grav bolnav și a fost convins că dacă se va ruga lui Dumnezeu, El îl poate vindeca de boala gravă. În rugăciune a făcut promisiunea că dacă se va vindeca și dacă va ajunge înapoi acasă, el își va preda viața în mâna lui Dumnezeu și va lucra pentru El. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea și în 1924 a fost eliberat și a venit acasă.
După vindecare este dus în lagăr, în Siberia, la Petru Pavlovsc pentru o perioadă de cinci ani, timp în care învață și limba rusă. Din lagăr este scos la muncă, fiind calificat, este solicitat în special la mașini și utilaje pentru agricultură. Cunoscând și având practică în repararea și exploatarea locomotivelor cu aburi, este solicitat de anumiți fermieri ruși, ajungând astfel și în familii de credincioși evanghelici baptiști. În aceste familii este inițiat în învățăturile biblice.
Vreme de cinci ani de prizonierat lucrează în multe părți, chiar și la tunelele care străbăteau munții, în vederea construirii căilor ferate ruse. În aceste locuri ia contact cu prizonierii francezi, italieni, polonezi și alte naționalități, între care erau și credincioși evanghelici. În contact cu aceștia cunoaște multe lucruri despre mântuire, adevărata închinare, învățături din Sfânta Scriptură, ca sursă de cunoaștere a lui Dumnezeu, Creatorul, Susținătorul și Mântuitorul, prin Domnul Isus Hristos.
În anul 1924 este eliberat din prizonierat și revine în țară, dar în satul lui nu mai găsește decât o singură soră de corp, părinții și doi frați fiind decedați. Tot în anul 1924 reia legătura cu fabrica din Budapesta, care îl reinvestește ca reprezentant pentru România.
Consecvent promisiunii făcute a căutat să întâlnească frați sau biserici baptiste și l-a găsit pe fratele Bălănean Ioan, la Jibou. El încă nu era botezat și nu știa prea multe, dar fr. Bălănean  l-a întrebat de unde este și, după ce i-a ascultat povestea, l-a îndemnat pe calea credinței.
A fost botezat în 1924, în localitatea Ardusat, de către fr. Ioan Bălănean. Păstrând legătura cu biserica din Jibou și cu fratele Bălănean, în special, acesta îi propune să se pregătească pentru lucrarea în câmpul Evangheliei, îi spune că în țară funcționează un Seminar Teologic Baptist și îi recomandă să se înscrie la seminar. Acesta considera că fratele Miclăuș, fiind cunoscător a mai multor limbi, ar fi util în lucrarea Domnului, dat fiind faptul că în cadrul Cultului eram vizitați de frați din Germania, Ungaria, chiar și Rusia.
Legătura și relația cu biserica și fratele Bălănean Ioan este una bine întărită, aceasta finalizându-se prin faptul că în anul 1926 fratele Miclauș Nicolae se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București, iar în 1930 îl absolvă.
Chiar din primul an de Seminar revine periodic în județul Satu Mare și lucrează în cadrul grupurilor de credincioși care erau foarte rar vizitați de frații din Comunitățile limitrofe județului Satu Mare, Oradea și Cluj.
Fratele Covaci Teodor din Comunitatea Oradea și Bălănean Ioan din Comunitatea Cluj, veneau și oficiau acte de cult sau organizau serbări cu ocazia întrunirilor grupurilor de credincioși din mai multe localități. Chiar din primul an de Seminar a fost îndrumat și a colaborat bine cu fratele Bălănean, cu fratele Dan Ioan, fratele Covaci și alți lucrători din Comunitățile învecinate.

În anul 1930, când termină Seminarul, este ordinat, încredințându-i-se lucrarea de pastor predicator itinerant, ajungând să fie solicitat pe întreg teritoriul județului Satu Mare, care cuprindea: Țara Oașului, Sătmarului, Maramureșului și Țara Lăpușului. Pe întreg teritoriul județului erau credincioși baptiști grupați pe lângă cei care se convertiseră la credință, în prizonieratul Primului Război Mondial sau cei care se reîntorceau acasă din S.U.A, unde lucraseră la sondele petroliere și uzine industriale, de exemplu uzinele Ford.
Câteva localități unde erau grupuri de credincioși baptiști, prin anii 1910 erau: Corni, Oarța, Săliște de Băsești, Băsești, Săliștea de sus. Între anii 1910-1920 au venit mulți fondatori de grupuri de credincioși baptiști în întreg județul Satu Mare. De asemenea, aceeași lucrare au făcut-o și cei convertiți în prizonieratele Primului Război Mondial și reîntorși în țară. Aceste grupuri nu erau toate organizate în biserici locale.
Misionarii care mai veneau în județul Satu Mare cu cele patru ținuturi aferente nu puteau acoperi toate zonele. Din Comunitățile Bisericilor Creștine Baptiste Oradea Mare și Cluj, tot mai greu puteau să revină în lucrarea din județul Satu Mare.
Fratele Miclăuș Nicolae a trebuit să acopere toată activitatea, în special ocupându-se de organizarea grupurilor, ca biserici locale de credincioși. Această introducere în lucrare s-a făcut încă din anul trei de studii, respectiv anul 1928-1929.
Pentru că grupurile de credincioși maghiari erau mai avansate și mai organizate, iar în cadrul lor existau și primii români convertiți sau simpatizanți la credința creștină baptistă, fratele Miclăuș, cunoscând limba maghiară, a colaborat bine cu aceste grupuri majoritar maghiare, reușind ca în scurt timp să organizeze biserici creștine baptiste cu credincioși români. Semnificative sunt grupurile din Satu Mare, Baia Mare, Seini, Orașul Nou etc.
Frații Covaci, Dan Ioan, Bălănean, au intuit corect pregătind un cunoscător al limbii maghiare, care a fost acceptat ușor de grupurile și bisericile maghiare în sânul cărora existau și români și care apoi s-au separat în biserici creștine baptiste române. În județul Satu Mare care cuprindea și cele patru zone, pe lângă români și maghiari mai existau și ucraineni, grupuri mici de credincioși evanghelici vorbitori de limbă rusă, care și ei au fost organizați în biserici creștine baptiste.
După ce „a intrat în pâine”, pe ogorul Evangheliei, nu printre motoare cu aburi cum învățase și la o vârstă parcă nu prea obișnuită, dar rezonabilă, adică 34 de ani, în 1931 la data de 13 Martie, fratele Miclăuș se căsătorește cu sora Gherzan Matilda, din Biserica Baptistă Ardusat, județul Satu Mare. Noua familie se stabilește în comuna Apa, din același județ.
Pentru câștigarea existenței, fratele Miclăuș continuă sa lucreze ca mecanic, însă concomitent face și lucrarea de vestire a Evangheliei. Familia fratelui Miclăuș Nicolae și Matilda este binecuvântată cu copii: Maria și Valentina născute în Octombrie 1933, Iosif în 1935, Matilda născută în 1937, Veronica Zorica născută în 1938, Nicolae născut în anul 1940, Olga născută în 1942, Andrei născut în anul 1944,Ioan născut în anul 1948. Putem spune fără să greșim: „O moștenire plăcută mi-a căzut la sorți, o frumoasă moșie mi-a fost dată.” (Psalmul 16:6, VDCC). Domnul, în adevăr, i-a binecuvântat până în ziua de azi.
Fratele producea mare bucurie când mergea prin biserici, dar punea și rânduială, așa cum făcea și Apostolul Pavel, după cum găsim multe articole în revistele noastre de cult: Farul Creștin nr. 5 din 05.03.1938 „Frații din comuna Mediaș Râturi au avut o mare bucurie având în mijlocul lor pe fr. Miclăuș la 01 ianuarie, s-a făcut darea de seamă a bisericii și alegerea fruntașilor ei, iar în 2 Ianuarie fr. Miclăuș a ținut înmormântarea unei fetițe.” Tot pe această pagină mai citim:
„În comuna Drăgoșeni am avut o mare bucurie cu ocazia vizitei unui grup de frați. S-a tăiat gheața și s-a ținut botezul unui suflet. După serbare s-a ținut ședința anuală a bisericii și apoi câteva zile de evanghelizare.” Mai citim tot aici: „În biserica din Ferneziu a avut loc o frumoasă serbare cu ocazia binecuvântării unei fetițe. După serbare a urmat Cina Domnului, după care frații s-au hotărât că vor citi Biblia zilnic. Fr. Miclăuș a vorbit despre marea importanță a citirii zilnice a Bibliei și a luptei contra alcoolului.”
Farul Creștin nr. 27 din 09.07.1938: „În biserica din Râturi, jud. Satu Mare, cu ocazia serbării de 8 Iunie, s-a ținut un frumos serviciu și Cina Domnului de către fr. N. Miclăuș.
Fratele a mai vizitat, la Rusalii, biserica din Cămârzana, unde a vorbit despre lucrarea Duhului Sfânt și a ținut Cina Domnului. Apoi a vizitat biserica din Turț, unde a împărțit Cina Domnului și a ținut binecuvântarea unei fetițe. A mai ținut serviciu de evanghelizare și Cina Domnului în Ferneziu și Baia Mare.”
Farul Creștin nr. 38-39 din 24.09-01.10.1938: „Fr. N. Miclăuș a ținut serviciu de evanghelizare, Cina Domnului și binecuvântarea unui copilaș la Satu Mare. Au luat parte frații din Ardud și mulți prieteni din Satu Mare”.
Alte anunțuri:
„BISERICA BAPTISTĂ din Ardud, jud. Satu-Mare, a avut o mare bucurie la 17 Dec. având în mijlocul ei pe frații N. Miclăuș și Zdrânc, din Alba-Iulia, care au oficiat un botez de 3 persoane. Fr. Zdrânclea împărțit Cina Domnului. Sunt multe și nu le putem publica din lipsă de spațiu.” Farul Creștin, 1939.
După ce a organizat bisericile le-a adunat în cadrul unei Comunități. În anul 1940, la 1 Mai, era constituită Comunitatea Bisericească Baptistă din Satu Mare, condusă de fr. Miclăuș, iar secretar era fr. Galic Coloman. După reorganizarea teritorială, comunitatea se mută la Baia Mare și Biserica găzduiește adunările ce aveau loc. Nu știm când s-a desființat comunitatea, dar știm din Îndrumătorul Creștin Baptist, mai-iunie 1951, lista comunităților din țară unde este specificată și Comunitatea de Baia Mare, condusă de fr. N. Miclăuș. De aici, nu am găsit nimic despre ea.
Satu Mare avea și o Comunitate Baptistă Maghiară. Monitorul Baptist – 1933 pag. 8. Îndrumătorul Creștin, anul I. nr. 15-16 1946 scrie că Biserica a fost invitată să participe la Congresul Regional ținut la Tulca, jud. Bihor, în data de 26-27octombrie 1946.
Într-un tabel din 1948 cu Comunitățile din R. P. R. scrie de Comunitatea Satu Mare, la poziția 28.
Nr. Localitatea Membri Aparținători Total Adresa respectivă
28 Satu Mare 395 229 624 Galic Coloman Baia Mare,Lenin, 11.
Fr. Nicolae avea o voce foarte puternica si împuternicitul l-a întrebat de ce predica așa de tare, la care fratele a răspuns: „Pentru ca eu sunt un predicator al surzilor!”
„Cum adică?” „Păi eu predic tare și dumneata m-ai auzit de atâtea ori si nu te-ai predat Domnului.” L-au dus la Securitate si fratele le-a spus ca el trebuie să asculte de Dumnezeu, dar nu i-au făcut nimic,deoarece avea 9 copii. A fost pârât că botează în mod clandestin pe oamenii care nu puteau aduce adeverință de la preot.
În anul 1981, fratele Miclăuș Nicolae, în cel de-al 84-lea an al vieții sale, a fost chemat în veșnicie. Soția fratelui, a plecat acasă la Tatăl în anul 1996. De-a lungul vieții sale, fratele Miclăuș Nicolae a lucrat fără întrerupere ca pastor itinerant, din anul 1928 când a fost ordinat și până în anul 1980. A fost un om cu o mare demnitate, școlit și cu prestanță, era hotărât și pretindea celor pe care îi boteza, zicându-le: „Să nu se spună despre voi: «Și acesta a fost pocăit…».” A tradus materiale pentru Calendarul Creștin, a scris poezii, a fost consecvent în lucrarea pe care a îndrăgit-o, a trăit frumos și a fost chemat de Dumnezeu în slavă. Slăvit să fie Domnul pentru un astfel de om devotat în slujba Lui!