Cine sunt?

vineri, 22 decembrie 2017

Ce au scris înaintașii noștri de Crăciun, acum 84 și respectiv 104 de ani




Peste două zile se va vesti prin biserici, la case, în familii, despre Nașterea Domnului Isus, în ieslea din Betleem. Prilej de mare bucurie pentru că acest Dar al lui Dumnezeu, nu are echivalent cu alte daruri.

Acest Dar este unic și trebuie primit cu respect, responsabilitate, atenție mărită, pentru că trebuie păstrat într-o inimă curată.
Vă redau mai jos ce au scris frații noștri de credință la vremea lor, despre modul cum trebuie sărbătorită o sărbătoare în cinstea Domnului. Este actual mesajul lor și acum.
De trei ori pe an, să prăznuieşti sărbători în cinstea Mea. (Exodul 23:14, VDCC)

Din „Farul Creștin” 1933, redau următorul mesaj:

Gânduri de Crăciun...
„Nu trebue sărbătorit Crăciunul cu un stomac supraîncărcat, cu un cap gol şi cu o inimă rece.
Inima trebue să fie atât de încăl­zită de dragostea Celui din iesle, de recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru trimiterea Fiului Său, încât nu numai să cânte slavă în locurile preaînalte, ci, îmboldită de Cel născut în iesle, să se pogoare în mijlocul celor săraci şi uitaţi de lume pentru a'i ajuta.
Căci la urma urmii, ce e Crăciunul? E sărbătoarea pogorârii Iui Isus în mij­locul unei lumi pierdută, ca s‘o ridice la fericire. Câţi oameni sunt la acest Crăciun fără pâine, câţi copilaşi săraci fără haine, câţi oameni săraci fără adăpost? Credeţi că noi sărbătorim Cră­ciunul în spiritul adevărat când şedem mulţumiţi la mesele noastre încărcate cu bunătăţi, fără să facem nimic pentru cei flămânzi, goi şi pe uliți? Dacă Isus ar fi fost condus de acest spirit, El ar fi putut şedea liniştit în cer fără să-i pese de durerile noastre.
Ce educaţie greşită se dă copiilor când li se dă daruri de Crăciun,  în loc să se dezvolte în ei spiritul lui Isus din iesle, spiritul de a da şi a se jertfi, se dezvoltă egoismul. Nu credeţi c‘ar fi mai bine dacă ar fi învăţaţi copiii ca ei să dăruiască celor de seama lor din familiile sărace ? S‘ar dezvolta în ei de mici mila şi iubirea faţă de cei nenorociţi de pe pământ.
Sărmanul stomac! Multe mai pă­ţeşte şi el de Crăciun.  Unii oameni mănâncă în două zile Ia Crăciun mân­cări cu cari, altă dată, ar putea trăi o săptămână. Astfel, nu numai că nu pot în această stare, să se gândească la însemnătatea măreaţă, a Crăciunului, dar ruinează stomacul, organul cel mai necesar pentru sănătate şi viaţă lungă. Unii merg şi mai departe. Beau al­cool până devin mai rău ca animalele. Cum pătează şi profanează omul da­rurile măreţe ale lui Dumnezeu!     I-a dat Dumnezeu o sărbătoare, i-a dat pe Fiul Său iubit şi în amintirea ace­stui dar, aşa numiţii creştini beau al­cool! Sărmană lume! Oare n'ar fi mai bine să mâncăm cât mai puţin la Crăciun, ba chiar să postim, ca să avem o minte mai limpede pentru a în­ţelege marea minune: coborârea lui Isus în vieaţa omenească?”



Prin amabilitatea fr. păstor Daniel Stoica. pot pune la dispoziția dumneavoastră o predică din revista „Creștinul” 1913.

„Imnul de Crăciun

„Nu vă temeți” Luca 2:10.

Scriptura ne arată ca teme­rea de Dumnezeu este de două felu­ri.

1. Frică Filială.

Frica care D-zeu o numeşte “frica Mea,” aceasta frică, însuşi Dumnezeu o pune în inima omului ca să nu se abată de la Creatorul său. (Ier. 32.40). Astfel de frică, sau temere, de este în inima omului atunci el poate împlini cea mai mare poruncă a Lui Iehova. (Facerea, 22.12). Omul este dator ca să fie plin cu ast­fel de temere, (Eccl. 12.13). de doreşte ca răul să nu aibă stă­pânire peste el. (Neemia, 5.15). “Temerea de Iehova este a urî răul.” (Prov. 8.13).

2. Frică Robească.

 Astfel de frică umple inima după ce cu bună voie şi cu ştiinţă, omul strică şi calcă ordinele Lui Dumnezeu. (Face. 3.9). Felix s’a înfricoşat; dar frica lui nu l-a dus pe el ca primească cuvintele Iui Pavel şi să întrebe “ce trebuie să fac eu ca să fiu mântuit?” (Fapte. 16.30). Felix fiind robul păcatului, a lui  înfricoşare  fost demonească, (Iacob, 2.19). pentru aceasta zise către apostol, „pentru ac­um du-te.” ( Fapte, 24.25).

Diferenţa este aceasta: că cel ce se teme cu curata frică de Iehova, care mane în etern, (Ps. 10.10) acela zice, “Voiu asculta cele ce va cuvînta Dumnezeu Iehova.” (Ps. 85.9)  Cei "ce nu se tem de Dumnezeu,” “cuvîntul Lui Iehova nu este întrânşii.” (Ps. 55.20; Ier. 5.13).

Câte zile mai sunt până la Crăciun ? Mulţi pot răspunde la această întrebare. Ce înseamnă Crăciunul? “Ce între­bare! Toată lumea ştie că Cră­ciunul este spre amintirea naşterei Domnului Isus Christos. ’ ’

Da, “TOATĂ LUMEA ŞTIE” că în luna Decemvrie se serbează Naşterea Domnului. Dar cu seriozitate iarăşi între­băm: Pentru tine, Cetitorule, ce înţăles are Crăciunul?

Vei răspunde că e o sărbătoare mare și trebuie să te speli curat şi să te îmbraci frumos, şi să mergi la biserică. Dar acestea sunt bune numai de ai fost SPĂLAT faţa de D-zeu în fiecare zi din an, (Apoc. 1.5);  ai de gând că în fiecare zi să fii îmbrăcat “cu toată armă­tura Lui Dumnezeu,” (Efes. 6. 11) şi de eşti pregătit să ţii curat templul  în care      Spiritul Lui Dumnezeu trebuie să locuiască. (1Cor. 3.16). De ai împlinit aceste lucruri care sunt cele mai importante pentru omul interior, atunci ai drept să spui că ai serbat Crăciunul, altfel NU.

De nu se află în inima ta cu­rata frică de Iehova, atunci fri­ca ta este ca acea a lui Felix, și Imnul de Crăciun, cu care oastea cerească a lăudat pe Dumnezeu, devine pentru tine un Marş de înmormântare, căci eşti mort în păcate. Dar de serveşti Lui lehova cu frică, (Ps. 2.11) atunci ziua de Crăci­un nu va fi o zi de pompă lu­mească şi deşartă, ci într-ade­văr o zi de “bucurie mare” care îţi va servi ca o cunună de pus pe monumentul tău, zidit de zile consacrate spre “Mări­re între cele de sus Lui Dumne­zeu” şi ca un altar ridicat pen­tru o jertfă vie Cunoscutului Dumnezeu. De eşti conlucrător cu El ca să fie „pe pămînt pace, între oameni bună-nvoire” „bucură-te cu cutremur, „ căci pentru TINE  “fu născut Mântuitor, Care este Christos Dom­nul” şi fii sigur că te numeri între acei către care şi astăzi îngerul Lui Dumnezeu le zice; “NU VĂ temeti”.






3. „La ce ne foloseşte să postim” – zic ei – „dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?” – Pentru că, zice Domnul, în ziua postului vostru, vă lăsaţi în voia pornirilor voastre şi asupriţi pe simbriaşii voştri.
4. Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus.
5. Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?
6. Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug;
7. împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.
8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi.
9. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară,

(Isaia 58:3-9, VDCC)










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu