Isus Cristos Domnul, Cel Viu

Patimile și Învierea Domnului Isus trebuie sărbătorite cu sfințenie, curăție de inimă, într-o profundă smerenie, o aplecare spre Persoana care a suferit pentru noi. Trebuie să I ne închinam solemn și sincer, trebuie să îl lăudăm prin cântări de laudă și duhovnicești, trebuie să vorbim despre El ca persoană, despre faptele Lui, despre învățătura Lui, despre ce i-am făcut noi ca omenire, ura ce i-am arătat-o, dar El vrea să ne ierte dacă ne pocăim de faptele noastre firești și păcătoase.  

Semnalăm că sărbătorile legate de anumite evenimente din viața Domnului Isus, au fost direcționate într-o direcție greșită. În Biblie ni se poruncește cum să sărbătorim o astfel de zi. Iată porunca lui Dumnezeu de la care nu trebuie să ne abatem și care ne ajută să sărbătorim corect, ca să fie primită de  Domnul.  „Şi pomenirea acestei zile s-o păstraţi şi s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare în cinstea Domnului; s-o prăznuiţi ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri. (Exodul 12:14)”

Dumnezeu nu primește rugăciunea sau postul, nici dărnicia, numai dacă sunt făcute după standardul Lui.

Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.
Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi şi, oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!
(Isaia 1:13-15)

I. Isus Cristos Domnul, Cel Viu a fost mort, pentru că a fost Om

1. Domnul Isus este fiul omului. Fiind așa cum este prezentat în Evanghelii: „Fiul lui David” și „Fiul lui Adam”.

2. Domnul Isus este om, pentru că s-a întrupat ca om, care a căpătat trup, care a luat ființă asemenea cu noi.

3. Domnul Isus este om, pentru că a plâns, a fost ispitit, a fost ostenit, la fel ca noi oamenii.

Dumnezeu nu obosește. „Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. (Isaia 40:28,)”

 „Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând.
(Isaia 55:7)”

 

II. Isus Cristos Domnul, Cel Viu,  viu pentru că este Dumnezeu

Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.

Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare; moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. Fiindcă, prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. (Romani 6:8-10, VDCC)

1. Domnul Isus nu a murit ca să învieze, nu  acesta a fost scopul, ci a murit pentru păcat.

2. Domnul Isus când și-a dat duhul, a trecut în lumea Lui veșnică, care este vie.

„Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, (1 Petru 3:18-19, VDCC)”.

3. Domnul Isus întotdeauna a fost viu, pentru că este din veșnicie.

„Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.” (Mica 5:2, VDCC)

III. Isus Cristos Domnul, Cel Viu, pentru că El e Viața

Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. (Ioan 5:26, VDCC)

1. Domnul Isus ca viață,  conține în esența Lui doar ce este viu, ce trăiește și nu are opusul ei, moartea.

2. Domnul Isus ca viață, oferă viață celor morți și nu poate fi răpus de moarte.

Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa . Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. (Ioan 11:25, VDCC)

3. Domnul Isus ca viață, ne-a fost arătată într-o persoană, ca om.

„Pentru că viaţa a fost arătată şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată –, (1 Ioan 1:2, VDCC)”.

Fie ca Domnul Isus să domnească în inima noastră în veci de veci.

Amin.