Gligoriu Ardelean din Jupăneşti

Dumnezeu mi-a pus la îndemână acest articol scris în anul 1915. Fratele Gligoriu Ardelean a murit în spitalul din Lugoj. Cinci culte care aveau cimitir nu au dat voie la părinții fratelui ca să-l îngroape. Dumnezeu însă lucrează minunat pentru a i se vesti Evanghelia.

Recomand acest articol de mai jos  la toți cititorii mei, deși este un mesaj dur totuși ne va folosi pentru creșterea noastră spirituală. Acest articol poate schimba și istoria Bisericii Baptiste din Jupănești.

„Un frate tânăr de 19 ani, a ruculit (a fost încorporat)  la Lugoj, cu numele Gligoriu Ardelean, din comuna Jupăneşti lângă Făget. Aici îmbolnăvindu-se  a trecut la vecinicie. Iar îngrijitorii spitalului văzându-l  în slăbeţe (slăbit) au înştiinţat pre un preot, că este un ostaş greu bol­nav, şi preotul a venit îndată la pa­tul fratelui bolnav şi fu respins,  dovedind că el e pocăit, şi medicul militar văzând că fr. nu primește pe preot, a știut că mai are în spital pe un pocăit, s-a dus el  îndată și l-a îndemnat să meargă la fratele lui, care are să treacă curând de aici și să șadă acolo până vin părinții lui. Fratele îndemnat a fost din Rădmănești și a vorbit puțin cu el. Fratele i-a spus ce i s-a întâmplat cu preotul și după aceea a trecut.

Părinții lui voind a-l cerceta sâmbătă dimineața ca bolnav, au sosit și l-au găsit mort. După ce au sosit ei  dând în știre că e fiul lor, îndată fură întrebați, cu care popă voiesc să-l înmormânteze. Ei ziseseră că cu frații. Dară au primit răspuns că nu-l primesc nici unii din preoți în mormintele lor. Dară deși sunt aici în Lugoj 5 religii: Ortodocși, Uniți, Romano Catolici, Reformați și Evrei, s-au rugat părinții, fiind și ei frați ca să-l primească barem iudeii, dară și ei îl respinseră.

Nefiind primit nici de unii, s-a împlinit cu el ca și cu Domnul Isus;  că nici în hotarul Lugojului nu fu primit, nici a merge prin oraș cu el decât au ieșit frații cu el afară la câmp și la hotar, între Lugoj și Jabăr a fost înmormântat în mormânt nou.

Părinții lui au înștiințat  în jur pe frați, fiind frați soldați în Lugoj și surorile, din Gladna, Furdia,  Păgânești și din Caransebeș la înmormântare.

Actul înmormântării a fost în cea mai mare liniște. De față era și un preot catolic și o mulțime de popor, care asculta cu bucurie Cuvântul Domnului care s-a mărturisit în curtea spitalului de fratele Milente Eva  din Utvin, ca ostaș în Lugoj. Auzind mulți din popor Cuvântul s-au pătruns la inimă încât au mers până la mormânt deși era o cale de un ceas, dar nu s-au cruțat, fiind curioși să vadă sfârșitul. La groapă au vorbit mai mulți frați.

Să dea Domnul Isus binecuvântarea Sa peste ei, ca să nu le fie călătoria spre condamnare, decât să le fie spre mântuire, Domnul să le ajute lor și tuturor fraților, ca în fapte și iubire să depună bună mărturie înaintea tuturor oamenilor,  lăudând și mărind pe Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos aici și în vecie.

Scris de Ignat Arsenie, oraș Lugoj.

Surse:                                                                                                                                                                                           

Adevărul revistă baptistă 1915

Daniel Stoica