Cine sunt?

sâmbătă, 27 octombrie 2018

Mihai Cornea 1844 – 1917, din Salonta



Biografia mea pentru Mihai Cornea este una scurtă, deoarece avem multe informații și o carte despre acest frate, pionier al credinței baptiste.
Noutatea constă în prezentarea  mesajului scris de Heinrich Meyer, cel care l-a botezat și ordinat pe Mihai Cornea.
Fr. Mihai Cornea a fost un baptist cu mare dar de la Dumnezeu și a slujit atât între maghiari, cât și între români. Scopul dumnealui era să aducă oameni la mântuire, prin credința în Domnul Isus Cristos și nu s-a uitat la fața omului sau limba lui.
Pe vremea fratelui Cornea, comunele cu populație mixtă sărbătoreau în comun sărbătorile religioase, iar la înmormântare toți l-au plâns deopotrivă, maghiari și români.


Cartea se numește: „Viața misionarului Mihály Kornya, de Bertalan A. Kirner. Se poate procura de AICI. Este o carte de mare valoare pentru Istoria baptistă.

AICI se poate citi un articol de  Radu Oprea, Phoenix, Arizona.

Se mai poate citi pe RoEvanghelica AICI, „Cine a fost Mihai Cornea?”

Fr. Alexa Popovici scrie în „Istoria baptiștilor din România 1856-1989”, editată de editura „Făclia” din Oradea 2007, despre fr. Mihai Cornea și viața lui de la pag. 33 – 36. Cartea oferă mai multe informații despre fr. Mihai Cornea în cuprinsul ei.
Fr. Ioan Bunaciu scrie despre fr. Cornea Mihai în:
1. Propovăduirea în Bisericile Creștine Baptiste 1976, de la pag. 233- 237.
2 Istoria Răspândirii Credinței Baptiste în România 1981, de la pag. 90 – 93.
3. Istoria Bisericilor Baptiste din România 2006. Aici scrie despre bisericile baptiste în care a lucrat și înființat fr. Mihai Cornea.
4. Crâmpeie de istorie 2011, de la pag 11- 14.
S-a născut pe data de 22 februarie 1844, la Salonta,  din părinți reformați.
La data de 23 mai 1866 se căsătorește cu Maria Pataki  Zsigo  și Dumnezeu i-a binecuvântat cu o familie numeroasă.
 În data de 26 august 1875 este botezat după ce ajunge la cunoștința împlinirii acestui act cerut de Domnul Isus. A fost botezat de fr. Heinrich Meyer, care a văzut iscusința  fr. Mihai.
În toamna anului 1877  este ordinat ca predicator, tot de fr. Heinrich Meyer.
Fr. Cornea Mihai a fost harnic pe ogorul Evangheliei.
În data  de 3 ianuarie, ora 2 dimineața 1917, fratele Cornea Mihai este chemat la Tatăl, în veșnicie.
Mai jos redau articolul scris de fr. Heinrich Meyer, prezentat de revista „Solul Păcii”:

„ Mihai Cornea (Mihaiu Kornya)[1]
În 3 ianuarie, dimineaţa la ora 2, părintele nostru iubit, Kornya M. predicator a adormit. Domnul a chemat pe servul său acasă. Din vremea cea de mai mult ca 12 luni ce zăcea el bolnav, erau cele două din urmă cele mai grele pentru el însăşi şi pentru slujitoarea sa credincioasă, soţia sa. El suferi multe dureri, şi deoarece membrele lui erau în parte ca moarte, nu se mai putea mişca. El simţi mai mult ca şi când ar zăcea în foc. Dar, când am trecut mai în urmă în Diószeg, din seara zilei de 31 până în 2 noiembrie dimineaţa, nu-l văzurăm mai mult şi nici n-am căpătat ştire despre starea lui. Noi doream încă însănătoşiea şi conlucrarea lui. Când căpătai telegrama cu vestea despre moartea lui, tocmai mă rugai Domnului să-l facă sănătos şi capabil la lucru. Moartea sa e pentru el o mare izbândă (Filip. 1, 21), iar pentru lucrul Domnului între iubiţii noştri maghiari români este mergerea lui la Domnul său – după cunoştinţa omenească – o pierdere foarte mare, prin oameni neînlocuibilă.
Nu este nimic aşa de lipsă în lume, ca mântuirea lui Dumnezeu în Cristos Isus. Şi deoarece aceea, fără a fi cu credincioşie şi adevăr şi lămurit vestită, nu-şi ajunge marele şi sfântul scop, nu poate exista în lumea aceasta mai mare şi mai valoros şi mai de lipsă serviciu, ca serviciul servilor credincioşi şi capabili ai lui Cristos.
Numărul  şi aşa a fost până acuma în Ungaria foarte mic. Şi acum s-a dus de la noi conlucrătorul meu cel mai dintâiu, mai credincios, mai sârguincios, mai devotat, mai jertfitor de sine şi mai rezultator, care a lucrat mai mult decât mulţi alţii laolaltă, şi a cărui lucru în valoare a întrecut lucrul multora. Aceasta-i o pierdere mare, dureroasă, care nu uşor, de oameni nicidecum şi numai de Domnul se poate înlocui.
Dar, tocami aceasta ne obligă, a mulţumi Domnului, Dumnezeului celui credincios, că El ni l-a dat. Că El l-a făcut ca acela, ce el era (I Cor. 15,10) şi a făcut aşa mare lucru cu el, în el şi prin ele, l-a binecuvântat şi l-a pus multora spre binecuvântare şi i-a binecuvântat prin el. Dar şi aceea va fi datorinţa noastră a tuturor,  - a tuturor, care au ştiut să preţuiască serviciul său credincios, devotat, cărora le-a fost el un conlucrător credincios, dorit, lipsit, rezultator şi pentru aceea preţios – sau şi exemplu şi înainte lucrător; şi tuturor, pentru care Dumnezeu l-a pus de binecuvântare şi pe care i-a binecuvântat prin el, - ca să ţinem amintirea lui în onoare şi să ne amintim de el totdeauna cu iubire mulţumitoare. Mai ales însă, ca noi toţi, fiecare în deosebita sa parte, după toată putinţa şi starea, cu cea mai credincioasă folosire a tuturor darurilor, capabilităţilor şi puterilor ce ni le-a dat Dumnezeu, acela lucru, care El l-a lăsat, să-l luăm sus şi să-l împlinim, spre mărirea lui Dumnezeu şi spre mântuirea lumii.
Fr. M. Kornya fu născut în 28 februarie 1844. Cu aceasta ajunse el aproape 73 de ani. Botezat fu el la mărturisirea credinţei sale în 26 august 1875. Totodată şi femeia sa, fr. I. Lajos şi femeia, fiul şi fiica, şi sora Bordas cu fiica ei, măritată Kiss. Aceşti 8 au fost pârga din naţiunea maghiară.
Fr. Kornya se arătă curând ca conducătorul cel pregătit de Dumnezeu a cetei celei mici, şi după puţini ani păşi el stabil în serviciul misiunii, - până la sfârşitul vieţii sale.
În toamna anului 1877 ordinai eu pe fr. Kornay şi fr. Tóth spre serviciul de diaconie şi în 16 iunie 1881 pe amândoi ca împreună bătrâni.
                                            H. Meyer.”









[1] Solul păcii, 1917, p. 15-16.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu