Ce ar fi, dacă brad n-ar fi?

Spiritul zis al Crăciunului, ni-l dă splendoarea bradului împodobit cu mii de steluțe, beculețe,  mii și mii din casele noastre, parcurile, mallurile, geamurile și vitrinele, dar și în bisericile creștine de tot felul.

Ce s-ar întâmpla dacă bradul n-ar fi în case și biserici?

1.     Cum să nu fie, pentru că el aduce bucurie copiilor și se citesc povești lângă el.

 Adevărat, dar dacă am citi sau spune povești despre Domnul Isus, ținându-i pe genunchi sau cu capul plecat în poala mamei. Oare nu ar fi mai corect să îi facem pe copii să se bucure de venirea Domnului Isus ca un prunc culcat într-o iesle?

2.     Cum să nu fie, el este simbolul vieții veșnice, el veșnic verde. Dar și Dumnezeu a folosit un simbol pentru Duhul Sfânt, porumbelul. Oare Dumnezeu a zis că bradul este simbol al veșniciei? Dar dacă noi l-am ales, este lucrarea minții noastre și nu a lui Dumnezeu.

3.     Cum să nu fie, pentru că dă o atmosferă de sărbătoare, de frumos. Și în adevăr toată

împodobeala de dinaintea Crăciunului dă o atmosferă mirifică, ce  pătrunde până la inimă și te înviorează lăuntric.

Și totuși, dacă brad n-ar fi, mai bine ar fi.

1.     Pentru că bucuria ar fi stârnită de Cel ce s-a născut ca un Prunc, pe câmpia din Betleem. Isus Cristos ar fi bucuria  și pacea noastră.

2.     Pentru că am înțelege că viața veșnică este numai în Isus Cristos Domnul cel sfânt și minunat.

3.     Pentru că toată frumusețea sărbătorii ar izvorî  din El, cel care este cel mai frumos dintre oameni.

Tu eşti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale, de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie. (Psalmii 45:2)

Și dacă brad n-ar fi, Cristos ar fi.

1.      El ar fi atracția noastră.

2.      El ar fi frumusețea sărbătorii noastre.

3.      El ar fi nădejdea mântuirii noastre.

Atunci, am avea o sărbătoare, sută la sută după voia sfâtă a unui Dumnezeu sfânt, care merită toată slava, cinstea și închinarea.

Și să nu uităm zicerea Domnului Isus, ce are omul în inimă, acea dă afară. Dacă Domnul este în inima noastră, putem da din prisos, din ce este a Lui și nu din ce este a lumii.

1. Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
2. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.
(Romani 12:1-2)