Mihai Cornea - Practici bune de urmat citate din Vekás Zoltan

23. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă
(Iacov 1:23)

Dacă nu înplinim ce ne spune Biblia degeaba mergem la biserică, degeaba strigăm „Doamne,  Doamne!” că nu suntem auziţi. Aşa citim, aşa credem, aşa împlinim.

Viaţa pionierului baptist Mihai Cornea aşa a fost. Doar 4 exemple spre simplificare.

Fr. Daniel Stoica, neobositul, care aleargă peste tot şi pe unde trece tot mai află câte ceva interesant şi demn de reţinut. Aşa găseşte o lucrare interesantă scrisă de către fr. Vekás Zoltan,  cu titlul „Viaţa şi activitatea lui Cornea Mihai”, lucrare de diplomă, prof. coordonator A. Paul Bărbătei, din anul 1978.

Am parcurs-o repede şi tot atât de repede am observat câteva întâmplări din viaţa fratelui, care m-au impresionat Mihai Cornea. Sunt întâmplări pe care le-am mai auzit, dar nu ştiam de unde. Sunt frumoase şi de le veţi citi veţi fi informaţi precum spunea cineva deunăzi.

Ce să fac cu hoţul când îl prind la furat? Să-l iau la bătaie şi să meargă spunându-şi că nu-l dau la poliţie? Să sun la poliţie şi autorităţile să aplice legea, dar eu îl iert? Cum e mai bine, mai etic, mai creştineşte?

Ce spune Biblia căci ea este sursa noastră de informare?

21. Împăratul lui Israel, văzându-i, a zis lui Elisei: „Să-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?”
22. „Să nu-i măcelăreşti”, a răspuns Elisei. „Obişnuieşti tu oare să măcelăreşti pe aceia pe care îi iei prinşi cu sabia şi cu arcul tău? Dă-le pâine şi apă, ca să mănânce şi să bea, apoi să se ducă la stăpânul lor.”
(2 Împăraţi 6:21-22)

Aşa a făcut Mihai Cornea.Atunci când l-a prins la furat, în loc să-i facă rău hoţului l-a invitat la cină, tratându-l ca pe un musafir iar pe deasupra i-a dat şi sacul de grâu pe care a vrut să-l fure. Dar pentru a afla mai multe citiţi şi voi.

I

 

„S-a întâmplat [1] odată că familia Kornya (Cornea) a venit târziu acasă de la adunare şi au auzit zgomot în podul casei. Kornya a căutat să vadă cine e şi când s-a uitat sus în pod a zărit pe un om care tocmai încerca să fure un sac cu grâu. Pe observate s-a apropiat de el încercând să-l ajute să ridice sacul. Acesta când a fost prins a început să se scuze şi să lase sacul. Stăpânul l-a încurajat spunând: „Ia-l cu tine prietene că desigur ai nevoie de el, că altfel nu veneai aici şi când o să ai şi tu o să mi-l dai înapoi”. Au dus sacul jos şi Kornya a strigat la bucătărie: „Suntem cu unul mai mult la masă, avem musafiri aşa că pregătiţi masa!”. Musafirul nu a vrut ca să servească masa cu ei, iar Kornya nu l-a lăsat să plece ci s-au rugat, au mâncat şi apoi a dus grâul acasă. Nu peste mult timp hoţul s-a pocăit cu încă un prieten de al lui.

Dragostea familiei Kornya l-a cucerit.”

II

Metode de evanghelizare.

La Biharia când a mers prima dată nu a avut nici un cunoscut, mai bine zis cunoscutul pe care îl avea el era prieten cu preotul. Fiind prieten cu preotul se temea să-l lase pe acel ţăran să predice acolo. Cornea s-a gândit ce ar putea să facă şi negăsind nici o soluţie a plecat spre altă comună, numai că în drum îşi aminti de convertirea lui Saul. La gândul acesta a rămas încremenit şi s-a întors să încerce la marginea cealaltă a satului că poate acolo va fi primit. A intrat într-o casă unde a început să vorbească din Biblie şi să spună cum s-a întors el la Domnul. El roagă pe femeia din casă să-i dea voie să spună şi consătenilor ei cum s-a întors el la Domnul. „Cu plăcere”, răspunse femeia „dar eu nu pot chema pe nimeni.”

Cornea a fost mulţumit cu oferta aceasta şi cere o masă, o faţă de masă. Scoate masa în curte, o acoperă cu faţa albă de masă, aşează pe ea Biblia. Deschide poarta la stradă şi intră apoi în casă aşteptând cele ce se vor întâmpla. Femeia se uită mirată şi-l întreabă de ce a făcut aşa . „ – Pentru că Biblia va face această slujbă de a chema pe oameni”. Într-adevăr Biblia deschisă pe masa din curte a stârnit curiozitatea oamenilor care treceau pe stradă. Copiii duc vestea şi vin cu părinţii lor să vadă ce s-a întâmplat. Când s-au strâns vreo 15 – 20 de oameni, Cornea a ieşit afară, le-a spus pe scurt istoria vieţii lui şi cum s-a pocăit şi le spune că el le va vorbi din Biblie dacă ei vor ca să-l asculte.

Toţi au fost de acord şi le-a plăcut mult. După predică el le-a spus că va rămâne şi seara, dacă ei binevoiesc să asculte. Seara s-a umplut casa de ascultători şi astfel s-a mai deschis un loc unde Cornea venea săptămânal să predice.

III

La Crszentmilkós Cornea  a avut o manifestare puţin ciudată pentru un misionar. A intrat într-o  casă de ţărani pe care nu-i cunoştea. În casă găseşte un grup de oameni care jucau cărţi. Era o după masă de iarnă. Nici nu a terminat salutul şi îi întreabă: „Ce faceţi?” Cu repeziciune le strânge cărţile şi le aruncă în foc. Oamenii rămân şocaţi de gestul musafirului nepoftit. Le spune câteva cuvinte, apoi le citeşte din Biblie, se roagă şi le predică. După ce s-a terminat predica îi întreabă pe ascultători: „Vreţi să mai vin şi altădată?” şi răspund: „Da, vrem!”

Cornea ştia învăţăturile Domnului Isus din Matei 10:16. „Iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. Fiţi înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii.” El în vestirea Evangheliei a folosit multe metode. În fiecare caz aparte a procedat aparte. Alegerea locului unde să predice, timpul când să predice, cât timp să stea într-un loc, când să plece, cum să răspundă la diferite persoane, necesita înţelepciune şi Dumnezeu i-a dat pentru a-l putea folosi în slujba Sa.

 

IV

S-a întâmplat în 1893 la un botez la Kishaza. Pe marginea apei de pregăteau deja corturile pentru candidaţi. Mare bucurie pe feţele tuturor candidaţilor. O mulţime de oameni aşteptau desfăşurarea botezului. În mulţime diferiţi oameni, unii veniţi din curiozitate, alţii prieteni, alţii duşmani. Între candidaţi era şi o femeie care de mult voia să se boteze, dar soţul ei era împotrivă. Femeia era româncă ca şi întreaga ei familie. Pentru că soţia a vrut să se boteze, soţul o bătea de multe ori şi acum venise la botez fără să ştie soţul care a fost plecat la pădure. Unul dintre vecini îl anunţă pe soţul femeii care vrea să se boteze şi când auzise acesta pleacă la râul unde trebuia să se ţină botezul cu toporul în mână ca să omoare pe soţie. Mai bine moartă decât botezată. Soseşte în ultimul moment la locul botezului, unde cu apariţia lui ca un animal turbat, a produs o mare spaimă. Femeile s-au refugiat, bărbaţii se adunară în grupuri spre a ocroti femeile. Toată lumea e agitată, plină de teamă de parcă ar fi zburat veselia din inimile şi de pe feţele lor. Atmosfera a devenit încordată. Cornea observă acest lucru tocmai înainte de începerea botezului. Se apropie de bărbat, îl salută şi îi spuse: „Frate Mandru, bine că ai venit, văd că ai adus şi un topor cu tine ca să ne ajuţi. Ai făcut foarte bine. Te rog ascute acest ţăruş şi bate-l în pământ lângă cort ca să ţină mai bine. Vezi aşa e şi în viaţa cortului pământesc al trupului nostru, dacă este cineva lângă el ca Domnul Isus Hristos, cel care are grijă de noi ca să nu ne răsturnăm în vârtejul lumii acesteia şi să ajungem în adâncimea iadului, a infernului. Rămâi aici şi păzeşte cortul acesta. Vezi, aceia s-au strâns acolo în grămadă şi nu e nimeni să păzească cortul, dar dacă nu vrei să ne ajuţi, spune-ne ca să vorbesc cu altcineva.”

„ – Nu, nu trebuie, rămân eu”, răspunse Mandru.

„ – Eu mă duc şi încep cuvântarea ocazională la botez, după aceea mă întorc.” Spuse Cornea. Totul se liniştise şi Cornea începu predica de botez: „Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor....”

După ce Cornea a terminat predica s-a apropiat din nou de Mandru şi-i spune: „ – Mai rămâi aici sau duci soţia acasă cu tine?”

„ – Rămân aici şi botezaţi-o şi pe ea!”, răspunse Mandru.

Furtuna a trecut, lacrimi de bucurie se observau în ochii multora – Domnul Isus a fost biruitor, prin slujitorul lui credincios. S-a oficiat botezul cu multă reverenţă, nimeni dintre candidaţi nu a rămas afară. La terminare Cornea este invitat în familia lui Mandru. În 1893 s-a mai ţinut un botez în comuna respectivă unde n-a mai alergat nimeni cu toporul ci „fratele Mandru” era acum însoţit de soţia lui pentru că se boteza şi el.    

---

[1] Vekás Zoltan, Viaţa şi activitatea lui Cornea Mihai, lucrare de diplomă, prof. Coordonator  A. Paul Bărbătei,  an 1978, iunie, p. 26