Heinrich Meyer 1842 – 1918

Fratele Istvan Borzasi, printr-o postare pe net, mi-a adus aminte de un mare nume din poporul Baptist, Heinrich Meyer, cel care a botezat pe viitorii lucrători din cadrul poporului baptist. Este cel mai important mădular, omul care a contribuit la nașterea și formarea noastră baptistă.

Fr. Heinrich Meyer, în acest an (2019) are 177 ani de la naștere, 100 de ani de la plecarea  în veșnicie,  a trăit 77 de ani.  Este numit și organizatorul bisericilor baptiste din Transilvania.

 Heinrich Meyer s-a născut într-o familie luterană din Großen-Buseck, Hessen, pe 13 august 1842. Tatăl său era dogar de meserie. Heinrich Meyer a început școala la vârsta de 6 ani și a continuat doar până la 14 ani. În ciuda faptului că era un elev bun, școlarizarea sa s-a încheiat din motive materiale. De la vârsta de 11 ani, el s-a ocupat de grădina familiei, ajutând și la alte treburi gospodărești. După ce a renunțat la școală, și-a continuat pregătirea cu diferiți meșteșugari timp de câțiva ani. În cele din urmă, tatăl lui Heinrich s-a gândit că meseria de tâmplar ar fi cea mai potrivită pentru el. După ce a făcut ucenicie la câțiva tâmplari, a devenit tâmplar.

Înainte de anul 1860, un meșteșugar baptist pe nume Sommerland s-a împrietenit cu tatăl lui Heinrich, iar acesta a început să participe cu regularitate la întâlnirile baptiștilor din Alstsdorf în 1859 sau 1860. Spre sfârșitul anilor ’60, a început să își ia și familia la aceste întâlniri în Fronhausen.

La început, pe Heinrich îl enervau tinerii baptiști, considerându-i niște „fraieri”; însă cu timpul a ajuns să îi respecte pe credincioșii baptiști din Fronhausen ca pe niște „adevărați sfinți”.

Ca toți meșteșugarii din vremea aceea, Meyer s-a mutat de la un meșter la altul, învățând meserie. Aceasta a fost însă o perioadă de singurătate, fiind încercat și de sentimente de vinovăție, pentru că folosea timpul liber din zilele de duminică pentru a meșteri diverse lucruri pentru el.

În această perioadă de frământări spirituale, Heinrich Meyer s-a întors acasă de sărbători. A ajuns acasă în ajunul Crăciunului din anul 1861 și a aflat că, în lipsa sa, familia lui se implicase tot mai mult în viața baptistă. Lui Heinrich nu i-a plăcut lucrul acesta. În ziua de Crăciun, el a fost invitat la serviciul de seară ținut de baptiști in Buseck, însă Heinrich a refuzat să meargă, alegând să iasă cu prietenii săi. În cursul serii, aceștia au ajuns să discute și despre „credincioși” și despre cât de „ipocriți” erau aceștia; s-a menționat, de asemenea, și faptul că surorile lui Meyer participau la serviciile religioase ale baptiștilor. Apoi, puțin mai târziu, cineva a spus chiar despre Meyer: „Și acesta este contaminat.” Și atunci un gând ciudat a trecut prin mintea lui Heinrich: „Oamenii aceștia sunt cu toții vrăjmași ai lui Dumnezeu.” Iar gândul acesta a fost urmat de unul și mai ciudat: „Viața mea arată același lucru!” În cele din urmă, Meyer și-a spus: „Trebuie să te convertești!” Era într-adevăr ciudat, însă el știa ce are de făcut, așa că s-a hotărât: „Vreau să mă convertesc și Dumnezeu mă va ajuta.” Când s-a întors acasă în seara aceea, Heinrich Meyer era convins că viața lui nu va mai fi la fel.

După seara aceea, Heinrich Meyer a intrat într-o perioadă de lupte spirituale și căutări după Dumnezeu. S-a cufundat în Scripturi și s-a luptat cu viața lui de dinainte. În cele din urmă, într-o noapte, după o lună de frământări interioare, către sfârșitul lunii ianuarie, în anul 1862, Meyer s-a gândit: „Dumnezeu îți va ierta orice păcat, dacă vei crede; dar nu știu cum să cred.” Și chiar în acea seară, Dumnezeu a venit la el și i-a dat puterea să creadă. Din experiența aceea, a ieșit sigur de credința pe care și-o pusese în Isus, precum și de mântuirea sa. Tot cam în vremea aceea, și ceilalți membri ai familiei lui Meyer au ajuns la aceeași pace pe care o găsise și el, așa că s-au prezentat cu toții la botez.

Pe 7 martie 1862, Heinrich Meyer și familia lui au fost botezați în râul Lahn de către Jakob Becker. Pe certificatul său de membru al bisericii baptiste se găsește semnătura lui J.G. Onken.

S-a căsătorit pe 25 mai 1870 cu domnișoara Michelsohn, care s-a botezat în Odesa, pe 6 iunie 1870. A fost botezată de tovarășul baptist al lui Meyer, pe nume Pritzkau din Alt-Danzig.

În anul 1873 vine la Budapesta și își începe lucrarea de propovăduire a Cuvântului lui Dumnezeu printre germani, maghiari și apoi români.

În 1-3 august 1904 participă la Conferința din Curtici.

Fr. Heinrich Meyer vede lipsa de lucrători și încurajează frații, dar când făcea selecția era forte consecvent, atent și după o verificare atentă își dădea acordul.

Tot fratelui Heinrich Meyer se datorează ordinea în biserici, ținerea de registre și statistici. La această conferință,  fratele cerea lucătorilor să își pună la punct statisticile în fiecare biserică.

În 8-10 noiembrie 1904 participă la deschiderea de adunare și conferință.

Fr. Heinrich Meyer este tradus de soția dumnealui. Mai participă frații: Mihai Cornea, Gheorghe Florean, Ioan Țirban și Erdoși Imre. Au fost în jur de 500 de personae. La această conferință s-a decis: „toți românii baptiști din țară vor fi una. Totdeauna vor avea conferință comună (laolaltă).”

În zilele de 13 și 14 aprilie 1911 fr. Heinrich Meyer a organizat o conferință de edificare la care participă mai mulți frați din toată Ungaria. Au fost frați și din Germania, dar și frați români. Mesajul a fost: „Predicatorul trebuie să fie todeauna în legătură strânsă cu Dumnezeu, că altfel nu va fi binecuvântată lucrarea lui”.

În anul 1912 în revista „Adevărul”, fratele Heinrich Meyer scrie o predică cu următorul titlu:

„Serviciul Dumnezeiesc în chemarea creștinului.

I.                 În ce stă serviciul Dumnezeiesc în chemare.

Serviciul Dumnezeiesc însemnează după cum se știe,  a servi lui Dumnezeu.

II.               Necesitatea, a privi chemarea ca serviciu Dumnezeiesc.”

În anul 1913 are un mesaj deosebit la conferința școalei duminecale despre scopul, importanța și folosul ei.

„Scopul ei: Pocăința copiilor, a-i aduce pe ei la Isus, ca să fie membri adunării și Bisericii Lui.”

Din anul 1914 fr. Heinrich Meyer are comentariu pe cartea Efeseni și continuă în fiecare număr din 1915.

În timpul Primului Război Mondial, fratele scria articole de încurajare pentru soldații de pe front, dar avea și o interpretare din Biblie a războiului.

În revista „Solul Păcei” din 1916, fr. Heinrich Meyer are un lung articol cu numele: „Scopurile lui Dumnezeu cu războiul universal.” Spune printe altele: „Este un război greu – Dumnezeu are un plan cu popoarele – Războiul nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu – El vrea să-și câștige ascultare – El vrea, ca oamenii să cunoască că El este Domnul”.

În anul 1919 Dumnezeu îl cheamă acasă, în veșnice, pe robul Său cel credincios care și-a isprăvit alergarea pe acest pământ.

Activitatea frateleui Heinrich Meyer este bine punctată de fr. Alexa Popovici și fr. Ioan Bunaciu. De aceea nu scriu ce au scris frații, ci am vrut să prezint ce nu am găsit în sursele noastre românești.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru așa om. care a venit în ajutorul poporului baptist român.

Surse:

Adevărul

Solul Păcei

G. A. Kish