În aceste zile, când sărbătorim ziua națională a
României, vă fac recomandarea unei cărți, ce ne poartă cu sufletul și spiritul în
anii aceia grei de lupte, bucurii,
năzuințe ale poporului Român, implicit
resimțite și de către baptiști.
Prezint aici postfața scrisă de istoricul dr. Marius
Silveșan.
Vei constata citind, că sunt lucruri interesante,
deosebit de importante pentru istoria poporului român baptist și nu numai,
poate, de care nici nu știai înainte,
realizate de către baptiștii români din Transilvania, în primă fază sub
regim maghiar, iar mai apoi din România Mare reîntregită.
Baptiștii
și Marea Unire din 1918
Adevăruri
și implicații
Dr. Marius
Silveșan
Anul 2018 este unul special pentru poporul român dat fiind
faptul că se împlinesc o sută de ani de la terminarea Primului Război Mondial
(1914-1918) și realizarea unirii
Regatului Român cu provinciile istorice. Atunci Basarabia, Bucovina și
Transilvania s-au unit cu Țara Mamă cunoscută sub numele de Vechiul Regat.
Marea Adunarea Națională de la 1 Decembrie 2018 de la Alba-Iulia a fost una
deosebită și pentru poporul baptist. Baptiștii au suferit și s-au bucurat
alături de ceilalți români de greutățile și bucuriile prin care a trecut țara
la acest început de secol XX. Baptiștii au fost pe front și au dorit realizarea
Unirii, astfel că acuzațiile referitoare la neimplicarea și neparticiparea lor
la realizarea acestui deziderat de secole sunt nefondate. Vom reveni asupra
acestui aspect, iar acum vom prezenta unele informații succinte referitoare la
prezența și evoluția baptiștilor în spațiul românesc.
Baptiștii sunt prezenți în Vechiul Regat încă de la mijlocul
secolului al XIX -lea (1856) o dată cu stabilirea unei familii de baptiști
germani în București. Ulterior prin acțiunea misionară a lui Karl Johann și
Augusta Scharsmidt, beneficiind și de o oarecare libertate religioasă,
comunitatea de credincioși s-a dezvoltat, astfel că în anul 1865 prin faptul că
magistratul orașului București acordă comunității baptiste germane dreptul de a
ține registre de stare civilă considerăm acest moment ca dată a recunoașterii
de către autorități a bisericii baptiste germane din București, prima biserică
baptistă din Vechiul Regat.
În Transilvania, Anton Novak, credincios baptist a ajuns în
primăvara anului 1871 la Salonta Mare unde a găsit un grup de cercetători ai
Bibliei. Anterior avem informații despre un colportor de Biblii care a ajuns până
la Cluj. La 6 august 1875, Heinrich Mayer, predicator baptist, a botezat la
Salonta Mare un grup de opt persoane între care se regăsea și Mihai Cornea
(Mihaly Kornya), care va fi unul dintre cei mai activi și eficienți predicatori
în Transilvania, lucrând atât printre maghiari, cât și printre români. Ca
urmare, anul 1875 este cel în care avem informații despre înființarea primei
biserici baptiste (maghiare) în Transilvania. Prima biserică baptistă (germană)
în Vechiul Regat poate fi considerată ca fiind înființată, zece ani mai
devreme, astfel că influența germană a fost proeminentă și benefică în același
timp. La începutul secolului XX, cu un an înainte de primul război balcanic,
respectiv în anul 1912 avem și prima biserică baptistă română în Vechiul Regat
prin efortul pastorului Constantin Adorian care va deveni și pastorul acesteia[1].
Biserica baptistă care l-a momentul respectiv se afla la marginea orașului a
ajuns să se situeze astăzi în centru, pe Șoseaua Nicolae Titulescu[2] la
zece minute de Piața Victoriei și sediul guvernului României.
În perioada de până la izbucnirea Primului Război Mondial
(1914-1918) baptiștii au avut o oarecare libertate religioasă, însă situația
acestora a fost diferită în România față de provinciile istorice. În Vechiul
Regat avem o scrisoare interesantă și unică pentru contextul istoric și politic
al mijlocului secolului al XIX –lea. Ea a fost adresată de Karl Johann
Scahrmidt lui Gerhard Oncken, lider baptist german cu un rol deosebit în
impulsionarea misionarismului pe continentul european. În cadrul scrisorii se
menționa că „aici[3]
există libertate de credință. Noi am folosit această libertate și am înființat
o asociație pentru răspândirea de tractate. Opt familii ajută cu bani. S-au
tipărit și s-au răspândit până acum 3.000 de exemplare de tractate. Aici sunt
vreo două zeci de mii de germani și nu este nimeni cine să-i îndrume la
Hristos”.[4]
În Transilvania baptiștii vor primi recunoașterea statutului
de cult religios în anul 1905 în baza Legi XLIII din 1895.
La izbucnirea
Primului Război Mondial în anul 1914[5], românii din Imperiul Austro-Ungar
vor lupta în armata imperială. Printre ei au fost și baptiști, astfel că unii
din soldați se vor converti la confesiunea baptistă și vor spune și altora
Vestea Bună pe care ei au aflat-o pe front. Astfel că la terminarea războiului
vom avea în România Mareo serie de noi comunității baptiste. Este de menționat
aici faptul că Războiul cel Mare a oferit un context favorabil răspândirii noii
credințe, fiind în acest fel unul din factorii care au influențat creșterea
comunităților baptiste în primii ani de după război. Un exemplu concludent în
acest sens ne este oferit în carte care oferă argumente în favoarea celor
afirmate mai sus. Astfel, numai din Biserica Creștină Baptistă din Curtici au
fost 51 de recruți împreună cu prezbiterul Ilie Mariș[6].
După anul
1916 avem recruți baptiști și din Vechiul Regat o dată cu intrarea României în
război.
[1] Pentru mai multe detalii despre viața acestui lider înzestrat cu
viziune de Dumnezeu a se vedea Daniel Mariș, Teodor-Ioan Colda, Constantin Adorian : un lider baptist român
vizionar, Carmel Print, Arad, 2015.
[2] Biserica Creștină Baptistă Golgota din București este una dintre cele
mai mari biserici baptiste din București.
[3] Referire la București.
[4] Alexa Popovici, Istoria
baptiștilor din România : 1856-1989, Ediție revizuită, Editura Făclia,
Editura Universității Emanuel din Oradea, Oradea, 2007, p. 19.
[5] România s-a declarat neutră și va rămâne astfel până în anul 1916 când
va intra în război de partea Antantei deși avea semnat un tratat de alianță cu
Puterile Centrale.
[6] Ilie Mariș este străbunicul pastorului Daniel Mariș de la Biserica
Creștină Baptistă Golgota din București, acesta având gradul științific de
conferențiar universitar, fiind rectorul în exercițiu al Institutului Teologic
Baptist din București. Institutul Teologic Baptist din București este
continuatorul Seminarului Teologic Baptist din București înființat în anul
1920.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu