Pastorul Iosif Ştefănuţi s-a născut la 29 noiembrie
1948 în localitatea Goleţ, jud. Caraş Severin, în familia unor oameni
credincioşi. A urmat cursurile şcolii din satul natal, simţind de timpuriu
chemarea pentru slujire, iniţiind un grup de studiu pentru tineri, lucru care
n-a fost pe placul Securităţii.
Într-un mod de-a dreptul miraculos, în 1970 a fost
acceptat să studieze la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti, deşi din cauza
activităţii sale, pastorul bisericii a refuzat să-i dea recomandarea necesară.
Au urmat patru ani de studiu, în care a învăţat de
la oameni dedicaţi, cum ar fi profesorii Vasile Taloş sau Dr. Petre Belicov,
ori de la colegii de cameră: Vereş, Harold şi Dugulescu.
A predicat întâia dată la Brăila cu ocazia
serviciului de Înviere, din ultimul an de seminar şi, după terminarea slujbei,
comitetul l-a invitat să vină ca păstor. A început imediat să lucreze în
biserică şi, în timpul scurs până la ordinarea care a avut loc în septembrie
1974, Domnul a chemat la mântuire 31 de persoane. I-a botezat pe toţi, deşi inspectorul de culte
i-a dat aprobare doar pentru 18 persoane, fiind chemat apoi să dea socoteală la
securitate şi la Departamentul Cultelor din Bucureşti.
În perioada septembrie 1974 – septembrie 1989, a
păstorit şi Biserica Baptistă din Galaţi, slujind oriunde era chemat.
Bisericile au crescut şi noi puncte de misiune s-au înfiinţat în zona din jur.
În perioada aceea a fost activ în cadrul Comunităţii
de Bucureşti, slujind pentru o vreme ca secretar al acesteia, colaborând
îndeaproape cu pastorii Sărac Iosif, Geabou Pascu, Vasile Brânzei şi Vasile
Taloş, alături de care şi împreună cu Petru Dugulescu a iniţiat celebra
scrisoare deschisă adresată lui Nicolae Ceauşescu, document semnat de 66 de
pastori baptişti.
S-a implicat în organizarea cursurilor BEE, văzând
nevoia acută de lucrători pe ogorul Evangheliei, începând instruirea în
subterană a unui număr de 14 persoane, oameni care sunt implicaţi astăzi în
lucrarea activă din diferite biserici ale ţării.
Răspândirea Evangheliei şi deţinerea de literatură
religioasă era un delict pe vremea comunistă dar Dumnezeu i-a oferit protecţie
şi oameni de încredere cu care să conlucreze, cum ar fi: Mircu Cocar, Silviu
Cioată, Elena, Silvia şi Genoveva Terniceru, David Troyer, etc.
A colaborat cu Mia şi Costel Oglice pentru a
introduce în România metoda Studiului Biblic Inductiv, folosind materialele de
la Precept Ministries.
A fost perchiziţionat, acuzat de distribuire ilegală
de literatură creştină, anchetat, apoi i s-a intentat un proces şi, după
presiuni interne şi internaţionale, a scăpat doar cu o amendă penală.
Odată cu Revoluţia din Decembrie 1989 Dumnezeu i-a
dăruit o viziune clară legată de implicarea în domeniul spiritual, social,
educaţional şi cultural. Noua clădire a bisericii, modernul Centru Medical
Diaconia, precum şi Căminul Speranţei reprezintă doar câteva dintre proiectele
izvorâte din viziunea lui. A fost adeptul unei prezenţe de impact a evanghelicilor
în societate, Revista de Cultură şi Informare Creştină MESAJ, două festivale
naţionale de poezie creştină organizate împreună cu Ioan Alexandru şi Petrică
Dugulescu, aducerea corului Madrigal la Brăila pentru un concert de Crăciun sau
numeroase conferinţe pastorale au izvorât din dorinţa lui de a sluji
intereselor comunităţii evanghelice locale.
A găsit resurse să slujească şi la nivel naţional,
activând ca Secretar General Adjunct, atât în Cadrul Alianţei Evanghelice din
România, cât şi în cadrul Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste. A fost
fondator şi primul preşedinte al Comunităţii Bisericilor Baptiste de Brăila,
înfiinţată în anul 1990. A susţinut, consiliat şi mentorat mulţi slujitori mai
tineri din diferite biserici ale ţării, precum şi din Moldova de peste Prut,
ajutându-i să-şi dezvolte lucrarea.
A avut-o alături în mod constant pe soţia sa Mia şi
pe cei trei copii: Ovidiu, Beniamin şi Iulia.
Toate aceste realizări au avut şi un preţ. În
ianuarie 1994 a avut un infarct major iar în martie 2005 a suferit un atac
cerebral dar Dumnezeu şi-a arătat puterea şi l-a vindecat.
„Numai Dumnezeul istoriei în înţelepciunea Sa poate
să ne arate în viitor că lucrurile pe care nu le-am înţeles pot avea finaluri
binecuvântate” mărturisea pastorul Ştefănuţi, chiar înainte de a fi
diagnosticat cu cancer.
Pe patul de spital, a dovedit tărie de caracter şi o
credinţă nestrămutată în Dumnezeu, în mâinile căruia îşi încredinţase deja
soarta. A avut puterea să îi îmbărbăteze pe toţi cei care l-au vizitat sau l-au
sunat. Şi în acest context Dumnezeu i-a vorbit şi l-a întărit prin cuvintele
profetului Isaia, de la capitolul 57:18-19 „I-am vazut căile şi totuşi Îl voi
tămădui; Îl voi călăuzi şi-l voi mângâia, pe el şi pe cei ce plâng împreună cu
el. Voi pune lauda pe buze: „Pace, pace celui de departe şi celui de aproape! –
zice Domnul – Da, Eu îl voi tămădui!”
În anul 2010 Dumnezeu l-a chemat acasă, mai devreme
decât poate ne-am fi dorit noi, să-l tămăduiască în mod plenar, aşa cum el
înţelesese deja, dar Lui îi mulţumim pentru harul şi binecuvântarea ce ne-a
oferit-o, de a trăi la umbra unui slujitor atât de fidel cauzei Împărăţiei!
AICI poți vedea mai multe materiale postate de Mihai
Ciucă.
Surse
Mihai Ciucă
Creștinul Azi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu