De pe drumuri noroioase, pe străzi de aur, de Laurențiu Tuțac

 

Notez cu bucurie apariția unei noi biografii a unui frate care în adevăr a călătorit pe drumuri noroioase. Titlul este de un adevăr care nu se poate tăgădui. „Drumuri noroioase,”este elegant spus pentru ca să nu ne gândim neapărat la faptul că România anilor 1960, nu avea șosele asfaltate, precum nu are acum autostrăzi, în comparație cu vecinii sud-vestici, ci erau drumurile și cărările (poteci) care mergeau mai drept prin pădure, peste dealuri, bătătătorite doar de pasul omului.  Aceste cărări haiducești erau circulate frecvent și de pașii fraților noștri sfinți care au bătătorit aceste cărări cu Biblia Sfântă în traistă, apoi în geanta lor de care nu se despărțeau.

Așa a umblat fratele Laurențiu, care scrie:

„Călătoream mult pe jos, cu căruța sau tractorul. Am mers prin ploaie și vânt, prin zăpadă până la brâu, în zăduful zilei, în sate aflate la distanțe mari unele de altele. Peste dealuri și peste văi, prin păduri și locuri periculoase. Au fost situații când am fost însoțit doar de păsările cerului sau de fiarăle pământului.”

Citind cartea, veți vedea o mare diferență între atunci și acum, dar este important ca Evanghelia să fie dusă până la marginile pământului, chiar dacă mergi pe jos sau cu o mașină confortabilă.

Această carte este ușor și plăcut de lecturat, are și poze inedite din vremurile mai vechi,  vremuri grele, dar fertile pentru Evanghelie.

O recomand cu mare căldură oricui, cu recomandarea că cee ce a făcut pastorul Ionel Tuțac  cu biografia bogată a tatălui său, să facă la fel cu  biografia înaintașilor lor, cei care au avut o astfel de viață.

Se poate lua legătura cu fratele păstor Ionel Tuțac, cei care doriți să citiți ceva ce ne unge la suflet.

https://www.facebook.com/tutac.ionel