Duhul Sfânt, râul de apă vie ce curge din inima celui credincios

37. În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.
38. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”
39. Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.
(Ioan 7:37-39, VDCC)

Dumnezeu ne-a dat Duhul Sfânt, ca să ne pregătească, să ne instruiască în vederea trăirii după voia Lui, dar ne este dat și înspre folosul și ajutorul altora. „ Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. ”(1 Corinteni 12:7) Noi, credincioșii de azi am uitat această învățătură a Domnului și de aceea ne supărăm când ni se spune că nu facem bine ceva. Suntem creștini normali care ne bazăm doar pe confortul propriu și nu pe a da înspre folosul altora. Mergem la programele din biserică doar să primim nu să dăm și noi ceva înapoi comunității de credincioși din care facem parte, d-apoi tuturor oamenilor din jurul nostru.

 I.          Domnul Isus ne vorbește de o nevoie a omului care este setea.

Setea este o nevoie fiziologică pe care o au oamenii, animalele, toate viețuitoarele atunci când simt nevoia să bea apă. La sensul figurat setea este văzută ca și o poftă, o dorință arzătoare;  mai înseamnă și un apetit de nestăpânit de a face ceva, de aceea Biblia vorbește despre sete în mai multe feluri:

1.    Oameni însetați de sânge, cum spunem noi azi, care doar să se afirme calcă pe cadavre, nu le pasă, nu îi interesează, nu le vine greu să distrugă pe alcineva ca să se ridice. 

23. Şi Tu, Dumnezeule, îi vei coborî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sânge şi de înşelăciune nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine! (Psalmii 55:23)

2.    Oameni însetați de a înșela. A înșela pe cineva este un păcat și o mare urâciune înaintea Domnului și mulți folosesc această ,,îndeletnicire”  neprincipială.

3.    Oameni însetați după dreptate.

6. Fericiţi sunt cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, căci ei vor fi săturaţi. (Matei 5:6)

4.    Oameni însetați după Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu. Oameni dornici după adevăr, după binele suprem, după a căuta voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută și desăvârșită. Romani 12:2.

11. Iată, vin zile”, zice Domnul Dumnezeu, „când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului. (Amos 8:11)

Ce fel de sete ne stăpânește viața? Ce pofte însetate căutăm să le astâmpărăm din valorile mortale ale lumi? Știm că unele izvoare nu sunt aducătoare de satisfacție, ci de moarte?

II.          Domnul Isus ne îndeamnă să ne astâmpărăm setea la unicul izvor tămăduitor și care este la El însuși. Ioan 4: 7- 15.

1.    Apa pe care ne o dă Domnul Isus este dătătoare de viață.

2.    Această apă dătătoare de viață odată servită setea încetează pentru totdeauna.

3.    Această apă transformă omul într-un izvor al cărui apă ajunge în veșnicie.

 

III.           Credința în Domnul Isus transformă omul însetat într-o abundență de apă vie, dintr-un veșnic însetat într-un izvor care stinge setea altora.

Omul nenăscut din nou, omul firesc din punctul de vedere al Bibliei are mereu o sete, o neîmplinire, este nemulțumit și totuși vrea mai mult și nu are, pentru că niciun izvor al lumi nu îi poate aduce satisfacția deplină. Domnul Isus a venit și prin exemplul Lui de dăruire și prin Duhul Sfânt, ne face să fim asemenea cu Învățătorul care dăruiește și satisface setea celor din jur.

1.    Domnul Isus nu a venit să fie slujit, ci El să slujească.

45. Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!” (Marcu 10:45)

2.    Domnul Isus ne-a dat o pildă despre cum să ne comportăm pe acest pământ cu semenii noștri cu care venim în contact.

15. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu. (Ioan 13:15)

3.    Trupul Domnului Isus este hrana și băutura adevărată care astâmpără orice nevoie omenească.

55. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.
(Ioan 6:55)

IV.           Direcția în care ar trebui să se reverse râurile din inima credinciosului?

Domnul Isus vorbește despre „Râuri” care vor stinge nevoile multor oameni aflați în mari nevoi și strâmtorări. Râurile ce curg din inima celui credincios sunt îndreptate spre următoarele locuri:

34. Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. (Matei 25:34)

1.     Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat;

2.     Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut;

3.     am fost străin şi M-aţi primit;

4.     am fost gol şi M-aţi îmbrăcat;

5.     am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi;

6.     am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine.

 Atunci, cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?
38. Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39. Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?’
40. Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut. (Matei 25:35-40)

 

A înflăcăra darul Duhului Sfânt este și dorința arzătoare de a lăsa ca din ființa mea, din inima mea să curgă spre cei în nevoie lucruri care să completeze nevoia mare din viața lor. Duhul Sfânt este râul care prin inima mea dăruită contribuie la alinarea setei celor însetați. A fi doar însetat după programe fastuoase, muzică ce-ți satisface trupul și altele de același fel, înseamnă a fi un credincios care ai stins Duhul. De aceea nu plac programele, predicile, bisericile și înființăm altele, ce iar nu ne plac pentru că nu dăm.

17. Cei nenorociţi şi cei lipsiţi caută apă şi nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.
18. Voi face să izvorască râuri pe dealuri şi izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia în iaz şi pământul uscat în şuvoaie de ape;
(Isaia 41:17-18)