Cine sunt?

duminică, 28 noiembrie 2021

Cipău Gavril 1913 - ? din Tinăud

 


Fratele Gavril Cipău s-a născut în ziua de 24 noiembrie 1913 în localitatea Tinăud, județul Bihor. Părinții dânsului se numeau Florian și Ioana, Domnul binecuvântându-i cu patru copii: Florian, Ioan, Petru și Gavril.

A absolvit școala primară în anul 1927 la vârsta de 14 ani.

Din cauza lipsurilor materiale ale familiei s-a angajat ca servitor la o familie de unguri în orașul Alești, unde a lucrat până în anul 1931 atunci când a plecat la București. În capitală se angajează la fabrica de „Lână”, mai târziu a fost denumită „Safim” iar la venirea comuniștilor fiind naționalizată a primit numele de „Ilie Pintilie”. La această fabrică lucrează din anul 1931 până în anul 1936.

În anul 1936 este încorporat în serviciul militar la Regimentul 1 artilerie Grăniceri. După terminarea stagiului militar s-a reîntors la fabrică și a lucrat din nou.

Se căsătorește cu Florica din Tinăud iar Domnul le dăruiește doi copii: Mircea născut în anul 1938 și Lidia născută în anul 1944.

În anul 1942 fabrica își românizează capitalul și ajunge în funcția de director general un acționar, generalul Gheorghiu. Acest director auzind că fratele Gavril Cipău este pocăit nu l-a mai putut suferi. El spunea: „Toți pocăiții sunt comuniști, nu fac deosebire de naționalitate și sunt periculoși regimului. Directorul îi căuta fratelului defecte ca să-l poată da afară. Le-a tăiat porția zilnică de lapte care era prevăzută la cei ce lucrau în mediul toxic iar atunci când fratele a anunțat Inspectoratul Muncii, directorul a căutat și mai mult să se răzbune pe el. Într-una din zile directorul i-a spus fratelui Gavril: „Comunistule” și l-a ponegrit în toate felurile, purtându-se cu dispreț și amenițându-l că-l va învăța minte. Și așa s-a întâmplat, pentru că fratele a primit o înștiințare în urma căreia i s-a anulat ordinul de mobilizare pentru muncă și a primit ordin mobilizare pe front.

După câteva luni fratele a fost lăsat la vatră și s-a prezentat la fabrică, dar directorul nu a vrut să-i mărescă salariul în funcție de inflație și scumpiri, după cum a fost mărit la ceilalți muncitori. Când a fost în audiență la directorul Gheorghiu acesta l-a înfruntat din nou, l-a amenințat dar salariul i l-a mărit.

Fratele Gavril Cipău văzând la ce tratament este supus s-a hotărât să plece la altă inteprindere, dar oriunde pleca i se cereau informații de la locul de muncă anterior și directorul nu i-a dat o bună recomandare așa că fratele nu putea fi angajat nicăieri. Au urmat lipsuri în familie și necazuri din ce în ce mai mari. În anul 1943 a fost sfătuit de unii colegi - care au înțeles ura directorului - să lucreze în particular și ei îi vor trimite cele necesare pentru a avea de lucru. Așadar fratele și-a cumpărat cele necesare iar colegii lui și-au ținut promisiunea până în anul 1948.

După naționalizarea fabricii de către comuniști lucrurile mergeau din ce în ce mai prost și este chemat la propunerea foștilor săi colegi de către Centrala Mătăsii directorul Goganc care îi arată situația grea. I s-a cerut să facă o expertiză și să arate cum se poate remedia ca fabrica să meargă mai bine. Fratele Gavril Cipău după câteva zile dă dovadă de înțelepciune și pricepere în meseria sa iar conducerea îi cere să revină la fabrică pe postul de maistru unde a rămas până în anul 1961.

 În  toate aceste greutăți, dar și după ce au venit zile bune fratele a dat dovadă de credincioșie în trăirea sa de zi cu zi. Aceasta o dovedește și prin faptul că în anul 1946 trimite suma de 10.000 lei pentru sprijinirea revistei cultului ,,Îndrumătorul”.

Gavril Cipău a fost cooptat la data de 27 aprilie 1961 în Comitetul Uniunii în locul fratelui Ilie Mârza care a ieșit la pensie. Deține această investire până la Congresul Cultului Creștin Baptist din România, ținut la București între 28 – 30 mai 1965. Fratele primește recunoaștere de la departementul de culte. A fost încadrat cu un salariu de 400 lei, 1/3 normă.

Rog pe oricine știe ceva mai multe informații sau cunoaște pe cineva din familie să-mi dea o mână de ajutor.

Surse:

Arhive

Îndrumătorul Creștin Baptist.

2 comentarii:


  1. L-am cunoscut în 1974 când am ajuns în București. Era o familie primitoare de oaspeți iar ulterior casa familiei din str. Orzari 84 a devenit sediul central al Radioului Vocea Evangheliei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru comentariu. Vă rog frumos dacă cunoașteți un membru al familiei Gavril Cipău, să mă puneți în legătură, pentru mai multe informații.

      Ștergere