Cine sunt?

joi, 11 noiembrie 2021

Cuvântul tineretului baptist de Vasile Berbecar – 1925



Poporul baptist este un popor viu, pus la dispoziția lui Dumnezeu să predice Evanghelia, să facă ucenici, să-i boteze și să-i învețe. Aceasta este ceea ce ne-a lăsat ca poruncă Domnul nostru Isus Hristos, înainte de înălțare. Dea lungul istoriei sale, poporul baptist a căutat să slujească cât mai bine Domnului și această lucrare să nu fie viciată de cursul firesc al condițiilor din jur. De multe ori acest popor nu a fost la înălțimea unor așteptări venite din interiorul lui sau din afară, dar a căutat soluții și a căutat să fie eficient.

Dacă azi se vorbește despre „REVITALIZAREA BISERICII”, acțiune ce am prezentat-o în articolul de ieri, azi, vin să prezint că în istoria noastră baptistă aceste acțiuni erau de dorit și se căutau soluții. Soluția este la Dumnezeu și de aceea poporul trebuie să se întoarcă cu fața spre Dumnezeu și semeni.

O astfel de soluție de revitalizare, revigorare, a însufleți din nou, o propune și fratele Vasile Berbecar, care a fost frământat aproape 20 de ani, adică din 1905 și care s-a finalizat în anul 1925. Fratele vedea în organizarea tineretului baptist un potențial „al cărui glas se poate auzi departe”.

Prezint mai jos articolul scris de Vasile Berbecar în anul 1925 pentru nou înființata revistă: „Glasul Tineretului Baptist”, care de la naștere a devenit „Organ oficios al Uniunei Tineretului Baptist Român din România”. Revista era oficiosul Uniunii de la prima apariție, ianuarie-februarie 1925, iar primul Congres  al tineretului baptist s-a ținut în zilele de 20 – 22 septembrie 1925 la Buteni, județul Arad.

Lectură plăcută!

      Cuvântul tineretului baptist  de Vasile BERBECARU – 1925

„Cugetând la acest cuvânt al tineretului nostru, care vrea să ne fie modesta noastră revistă, mă gândesc la propriul zis tineret, la care m-am gândit cu mai bine de două zeci de ani înainte. Pe atunci mă gândeam, că bine ar fi dacă tineretul nostru s-ar grupa într-un mănunchi și ar face o uniune țărească bine organizată, în care ar lucra cu toții într-o înțelegere cu scop știut, ca în felul acesta, comunitățile noastre să poată crește și progresa. Dar au trecut de atunci două zeci de ani, tinerii de atunci, între care și eu mă puteam număra, au îmbătrânit de-a binelea, ba unii nici nu mai sunt printre cei vii, și abia azi mi s-a împlinit dorința de a vedea o revistă aranjată, și o uniune închegată a tineretului baptist.

Acest cuvânt se pare a fi fost înăbușit de unii ce-l apăsau cam greu și nu-l lăsau să străbată văzduhul. Ce mult ar fi putut face acest cuvânt al tineretului cu voia lui Dumnezeu și bunăvoința oamenilor pe terenul misiunii. Poate nici nu cugetă unii dintre aceia, care nici azi nu-l pot privi cu încredere. Să nu gândească cineva că am spus prea mult, dar am spus ceva... Din experiență știu că tinerii pot face ceva, și cuvântul lor se aude departe. Unde acest cuvânt are loc larg se pot vedea și progrese. Glasul tineretului, fie în vorbire, fie în cântare, ori în muzică sfântă, ne este frumos, dacă-și are scopul de a lăuda pe Dumnezeu și ținta de a mântui pe semenii săi. Las la o parte că nici un Ghedeon nu cu trei sute de moșnegi, ci cu bărbați tineri și sprinteni, putură alunga pe Madianiți. Aceia puteau da în trâmbiți alarma și strigau cu vitejie: ,,Sabia Domnului și a lui Ghedeon!”, iar apoi să urmărească pe dușmani. Firește, nici moșnegii nu trebuiau să stea fără de lucru, și bătrânii noștri de azi nu trebuie să aibă frică de ceva, căci pentru ei rămâne destul de lucrat. Ei pot sta pe genunchi ca să ceară binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lucrului tineretului, îl poate ajuta cu sfaturi și îndemnuri izvorâte din spiritul iubirii. –

,,Cuvîntul tineretului baptist” vrea să fie o revistă, care să vorbească în numele tineretului din întreaga țară. Acest cuvânt vrea să facă o legătură cât mai strânsă între tineretul nostru în prima linie și apoi între comunitățile noastre și tineret al cărui mamă sunt ele. Vrea acest cuvânt, să aducă vești despre lucrul misionar al tineretului, fie ca uniune de cântăreți, sau ca uniune de tineri, ori de fecioare, ori de bărbați, ori de femei, sau de școală duminicală care este leagănul tineretului. Vrea să facă prietenie între tânăr și bătrân și nicidecum nu vrea să semene ură.

Dar această revistă, pentru care și-au adus unii frați câte o jertfă frumoasă, nu dorește să fie ,,un glas în pustiu”, pe care să nu-l audă și de care să nu se intereseze nimenea.

Deci ,,Cuvântul tineretului baptist” plecând pe calea sa dorită de mulți se speră că va avea bun succes și va fi bine primit de tânăr ți bătrân. Nici să nu o lăsați din mână până nu o veți citi cu atenție, spre a vedea ce vrea această revistă a voastră!

Dea bunul Dumnezeu bogata Sa binecuvântare peste mica noastră revistă ca să fie cu adevărat spre bucuria tuturor și un adevărat cuvânt puternic al tineretului nostru din întreaga țară.”

 


 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu