Sorescu Mihail 1898 - 1965 din Sichevița

 

Fratele Mihail Sorescu s-a născut în ziua de 17 ianuarie 1898 în localitatea Sichevița, județul Caraș. Părinții s-au numit Ștefan și Cristina, de confesiune greco-ortodoxă și etnie română.

Face patru clase în localitatea sa natală.

Este contigentul militar 1920, fiind încorporat de Cercul de Recrutare Caransebeș la Regimentul 4 grăniceri, rămânând la vatră cu gradul de soldat.

Auzind Evanghelia Domnului Isus Cristos predicată de fratele Constantin Buriman din Moldova Nouă, se hotărăște să-L urmeze și în 14 iulie 1924 este botezat, făcând parte din Biserica Creștin Baptistă din Sichevița.

În ziua de 10 octombrie 1926 fratele Mihail Sorescu se căsătorește în localitatea Sichevița, județul Caraș, cu Maria, născută Radovan. Cununia religioasă a fost oficiată de către frații predicatori: Ilie Craiovean și Constantin Buriman.  Domnul le-a dat doi copii: un băiat și o fată.

Dovedind o viață de trăire cu Dumnezeu și dar de a predica din Cuvânt, frații din plasa Moldova Nouă se hotărăsc să fie promovat în lucrare și este ordinat în ziua 13 octombrie 1929, ca predicator. Cercul de activitate avea 199 de frați și 85 aparținători. Fratele Mihail Sorescu locuia în localitatea Sichevița numărul 12, județul Caraș.

Fratele Mihail Sorescu a ajutat și Biserica Creștină Baptistă din Coronini.

Activitatea devotată și dragostea pentru răspândirea adevărului l-a caracterizat pe fratele Mihail Sorescu. Încă nu era ordinat, dar era foarte activ în viața comunității baptiste din zonă. Trimite anunț la revista baptistă „Farul Mântuirii”, referitor la inaugurarea localului de rugăciune al Bisericii Creștine Baptiste din Liupcova de Sus, în ziua de 8 noiembrie 1925. Era abonat la această revistă. În 1930 trimite bani pentru a-și cumpăra cartea: „Istoria Creștinismului, de Ioan Ungureanu.

Surse:

Ioan Bunaciu

Ilie Milutin

Sandi Budimir

Farul Creștin

Farul Mântuirii

Glasul Adevărului

Mai jos este portretul făcut de fratele păstor Sandi Budimir, scrisă în teza de licență din 1994, „Istoria baptiștilor din Clisura Dunării”.

 

Meilă Sorescu , 1898 - 1965

S-a născut la 12 aprilie 1898 și aude vestea bună a Evangheliei la 26 de ani, în toamna lui 1923, de la fratele C. Buriman, în casa lui Iova Sorescu, unchiul său. Fiind un om inteligent, pătrunde semnificația planului de mântuire și este botezat în vara lui 1924.

Meilă Sorescu a fost un bun autodidact, cu vaste cunoștințe intelectuale. Cu o sete rar întâlnită, studiază Cuvântul lui Dumnezeu și, cu ajutorul Domnului, devine un neobosit lucrător în Sichevița, și apoi în întreaga Clisură a Dunării. A lucrat cu mult devotament și dăruire de sine, făcând tot posibilul ca Evanghelia să fie adusă în fiecare casă. Pentru a facilita întâlnirea oamenilor cu mesajul răscumpărării, organiza întruniri în propriile lor case. Toți cei însetați după adevăr, umpleau adesea până la refuz colibele, care se dovedeau neîncăpătoare.

Acest fapt a atras furia preotului ortodox Ilie Jurescu, care-l blestema atât pe Sorescu, cât și pe toți cei care erau gata să lase totul și să se dedice Domnului. În 1926, datorită deselor misiuni prin casele oamenilor din Sichevița sau Gornea, fratele Meilă Sorescu este denunțat și dat în judecată. Plutonierul major Radu Coșară, șeful secției de poliție din Moldova Nouă, alături de șeful de post din Sichevița, pe nume Șerban, motivează trimiterea în judecată spunând că este stare de asediu și nu este admisă niciun fel de întrunire după lăsarea serii.

În septembrie/octombrie 1926 este ridicat și dus înaintea autorităților spre a da socoteală de nădejdea care este în el. Plin de îndrăzneală și echipat de Dumnezeu în acest sens, fratele Meilă depune o puternică mărturie care încremenește pe ascultători și-i determină să-l elibereze. Nimeni și nimic nu l-au putut opri în a misiona prin casele oamenilor din satele vecine.

În 1928, văzând nevoia unui loc de închinare, dă tonul ideii unei construcții de casă de rugăciune pentru biserica baptistă din Sichevița. Familia Sorescu a vândut un lanț de pământ, pentru suma de 25.000 de lei. Banii s-au folosit pentru cumpărarea locului de biserică. Suma donată era mai mult de jumătate din prețul total de cumpărare al acelui loc.

În 1929, membrii bisericii baptiste din Sichevița îl aleg pe Meilă Sorescu ca pastor și pe 13 august fratele este ordinat pentru bisericile din Sichevița, Gornea, Liubcova, Berzasca, Cozla – Sirina. Meilă Sorescu a fost un om corect, activ și devotat lucrării Domnului, care a demonstrat că este un foarte talentat predicator. El a făcut cursuri de pregătire în vederea predicării cu fratele I. R. Socaciu la Moldova Nouă, Cornin și Pojejena. Având o statură impunătoare, fiind prezentabil și cald în mesajul prezentat mulțimilor, Dumnezeu s-a folosit de el spre a aduce mulți la pocăință și mântuire. El a fost supranumit ,,botezătorul” din Clisura Dunării, pentru că a oficiat majoritatea botezurilor în acea perioadă.

Fratele Sorescu a avut mult de suferit din pricina credinței sale și a lucrării Domnului. Astfel, în 1951, chiar în ziua de Rusalii, este deportat în Bărăgan, împreună cu toată familia sa. Prigonitorii Evangheliei au fost foarte satisfăcuți de această măsură, exprimându-se astfel: ,,Nu-i vom mai auzi glasul lui Meilă...” Familia Sorescu a fost învinuită că ar fi fost chiabură, dar lucrurile nu au stat chiar așa. În sat au fost și alte familii, mult mai înstărite, ostile Evangheliei, dar puse bine cu autoritățile. Toți aceștia au complotat în deportarea fratelui și familiei Sorescu, pentru a scăpa de el. În acest fel, credeau că vor stopa înaintarea Evangheliei biruitoare. Familia Sorescu a fost o familie foarte bine organizată. Preocuparea de bază a lui Meilă Sorescu a fost creșterea albinelor. Acesta ar fi constituit și motivul principal al deportării: numărul prea mare de stupi.

Învățând de la albine, fratele Meilă a știut să-și organizeze familia și biserica. Deși în Bărăgan i s-a impus domiciliu forțat, el nu a stat în loc, ci a misionat în satele din jur, ducând cu el vestea bună a Dumnezeului Atotputernic. A colaborat în lucrare cu fratele Drăgănici de la Vrani, un foarte bun cântăreț, cu care a deschis un loc de închinare la Roșet, lângă Călărași. Tot timpul cât a stat în Bărăgan, a vizitat toate bisericile din apropiere și a mărturisit cu tărie Cuvântul lui Dumnezeu.

Timp de 5 ani și 7 luni a fost util lucrării lui Dumnezeu din Bărăgan, unde a experimentat dragostea și grija Domnului față de familia sa, așa cum altădată a experimentat fratele Ilie. În toată această perioadă au fost ajutați cu bani și pachete de frații din Banat sau din țară, mulți dintre ei fiindu-le necunoscuți.

În anul 1957 se reîntoarce acasă, unde își continuă activitatea ca pastor, până în 1965 când este chemat acasă la Domnul. În memoria afectivă a clisurenilor, figura lui rămâne vie. Urmele pe care le-a întipărit în marea lucrare a Domnului vor rămâne neșterse.