Cine sunt?

luni, 4 iulie 2022

Popa Pavel 1915 - ? din Bălaia

 


Fratele Pavel Popa s-a născut în ziua de 26 septembrie 1915 în localitatea Bălaia, județul Bihor. Părinții se numeau Teodor și Floarea, agricultori de naționalitate română.

A studiat șase clase primare și a absolvit cursurile Seminarului Teologic Baptist din București în anul 1954.[1]

Face stagiul militar la Regimentul 37 Infanterie, Oradea și rămâne la vatră cu gradul de soldat.

 Cercetat fiind de Cuvântul Domnului în ziua de 23 septembrie 1934 este botezat de către predicatorul Vicaș Mihai făcând parte din Biserica Creștin Baptistă din Bălaia.

Frații din Comunitatea de Buteni văzând darul de predicare al fratelui Pavel Popa, acesta este ordinat în anul 1945 ca și pastor misionar până în anul 1947, atunci când se duce ca predicator la Biserica Creștină Baptistă din Macea, județul Arad acolo unde a și locuit. Comisia de ordinare a fost compusă din următorii frați lucrători: Belc Vasile, Doncea Teodor, Jurcuță Vasile, Cristea Moise, BorleaTeodor, Vanciu Vasile și Bâlcu Ioan.

Fratele Pavel Popa a fost arestat și eliberat în perioada anilor 1950.[2]

A fost chemat în multe biserici să predice la diferite evenimente.

 

Redau mai jos fragmentul scris de Dr. Ioan Bunaciu despre Popa Pavel

”Post-scriptum

Fratele Molnar a menţionat că a păstorit şi biserica din Bălaia.

Faptul acesta m-a făcut să-mi amintesc că probabil cu 30 de ani în urmă am predicat şi eu într-o duminică după-masa în biserica baptistă din Bălaia. Dar  mi-a amintit şi de colegul pe care l-am avut la Seminar şi care se numea fratele Popa Pavel. El era printre primii misionari voluntari ce au apărut în bisericile noastre după 1944, adică după ce au căzut lacătele puse pe ele în 1944 de Generalul Antonescu, conducătorul Statului Roman din acea vreme. Dar fratele Popa Pavel din Bălaia, cum îl numea poporul, avea o metodă ingenioasă de a se prezenta ca misionar în biserică. Ca pregătire nu avea decât şcoala elementară, iar cunoştinţe nu avea decât Biblia, exact ca primii pionieri ai   


credinţei  noastre. Când a început să misioneze avea în jur de 38 de ani. Avea părul capului lung, ca un călugăr, o barbă stufoasă pe măsură/era îmbrăcat în haine negre şi o vestă închisă cu nasturi până la gât, ca a preoţilor greco-catolici, numai reverenda îi lipsea din îmbrăcămintea preoţească. În această ţinută, mesajul lui mişca pe mulţi ascultători care credeau că Popa era preot şi se pocăiau. În 1946 s-a înscris la Seminarul Baptist, care în anul acela a funcţionat în Biserica Baptistă din Buteni, o biserică mare. Comuna e situată pe Valea Crişului Alb. Sâmbăta după-masa veneau căruţele cu alimente pentru seminarişti, pentru

că erau 40 de tineri veniţi să înveţe să predice Evanghelia. Printre ei era şi Popa Pavel din Bălaia. După ce lăsau alimentele, căruţele se intorceau acasă cu câte doi seminarişti pentru a predica în bisericile de pe valea Crişului Alb, şi cel mai cerut pentru evanghelizare era fratele Popa, nu atât pentru mesajul său, care era la nivelul celorlalţi seminarişti, ci pentru îmbrăcămintea lui şi barba lui care

îl asemănau cu un popă. În comuna Almaş, o bătrană bisericoasă care a venit la evanghelizare l-a intrebat: „Dumneata ai fost preot sau eşti preot?" Fratele i-a răspuns „Popă sunt, Popa mă cheamă, popă sunt de bună seamă."

În toamna anului 1947 eram coleg cu el, el era în anul II, iar eu

în anul I. Într-o duminică seara ne-am dus în Biserica din Ferentari  înştiinţându-l pe fratele Popa. Era serbarea societăţii fetelor ,,Tabita” şi subiectul era despre fata lui Iefta. Dintre noi, seminariştii, a predicat fratele Popa cu barba lui şi cu tunsoarea şi hainele lui care îl făceau să semene a popă. Predica lui a avut un deosebit efect asupra ascultătorilor.

Altă dată, o grupă de seminarişti ne-am dus la o biserică din Colentina păstorită de Ordeanu Ioan. Noi am sosit după ce a început serviciul divin. La amvon era Popa Pavel din Bălaia. După ce a terminat anul III la Seminar s-a angajat ca păstor practicant la biserica din Lupeni. După doi ani s-a întors şi a urmat anul IV şi astfel a absolvit Seminarul în iunie 1955, dar s-a dus păstor la Pâncota. În Valea Jiului, la Lupeni, autorităţile nu l-au aprobat pentru că spuneau că e prea mistic, dar misticismul lui consta în faptul că semăna prin îmbrăcămintea lui cu un preot. A mai lucrat câţiva ani ca misionar la Comunitatea Arad, dar între timp s-a căsătorit cu o fostă membră din biserica baptistă care avea un trecut dubios, iar frăţietatea a aflat şi cu această căsătorie s-a încheiat lucrarea pastorală a fratelui Popa Pavel din Bălaia.

Am scris, aceste rânduri pentru ca ai săi colegi care mai trăiesc

să îşi amintească şi de evanghelistul Popa Pavel din Bălaia, căruia

poporul, după înfăţişarea lui cu păr lung, barbă mare şi haine preoţeşti

îi spunea „Popa din Bălaia" şi de vorba lui, „popă sunt de bună

seamă", care din anul 1945 şi până în 1960 a fost un evanghelist de

succes în bisericile de la ţară.”[3]

Orice informație, cât de mică, despre fratele Pavel Popa este binevenită.

Adaos la Popa Pavel



Fratele Pavel Popa s-a căsătorit cu Fibia Popovici, fiica fratelui Ioan Popovici din Petriș, vezi AICI, la o vârstă destul de înaintată către 40 de ani având amândoi. Nu au avut copii ci au înfiat un copil din județul Maramureș pe nume Crăciunescu Marian, care era cel mai mic dintre zece frați. Mama copilului nu a vrut să-l dea doar că sora Fibia a spus mamei că Domnul i-a descoperit în vis și a venit direct acasă la copil fără să întrebe pe nimeni. I-a mai făcut promisiunea că se va ocupa foarte bine de copil și astfel mama a fost înduplecată. Acum Marian este în America și Domnul i-a dat doi copii.

Din cauză că fratele Pavel era atractiv în vorbire și atrăgea oamenii la mântuirea prin Domnul Isus, comuniștii, nu numai că l-au dus la pușcărie, l-au dus și la Canalul Dunăre - Marea Neagră, acolo unde s-a îmbolnăvit de plămâni. S-a mutat cu familia în Lipova, județul Arad ca să se trateze de T.B.C. În tot acest timp fratele Pavel era invitat la bisericile din jur atât la cele baptiste, dar și la penticostali și creștini după Evanghelie. Boala veche s-a reactivat și a generat cancer pulmonar în cele din urmă,  așa că din nefericire, în jurul anului 1970 fratele Pavel Popa a fost chemat de Dumnezeu în veșnicie. Biserica Creștină Baptistă din Lipova s-a ocupat de înmormântare și l-au condus pe ultimul drum așa cum se cuvine.

Familia dânsului nu a beneficiat de niciun venit, tocmai pentru  că fratele a fost arestat din cauza predicării Evangheliei și a influenței pe care mesajul lui îl avea asupra oamenilor, dus la canal iar după eliberare nimeni nu i-a mai oferit vreo șansă de reangajare. Sora Fibia a lucrat la poștă dar a fost dată afară din cauza credinței ei. Nu a putut fi angajat de comunitate după anii 1961 deoarece pasiunea dumnealui era să predice Evanghelia la toate bisericile menționate mai sus în toată zona: Mureșului, Banatului și a Crișanei.








[1] Vasile Bel, Daniel Stoica, Seminarul Baptist, 1921 – 2021 Un secol de învățământ teologic baptist românesc, Editura „Risoprint” Cluj-Napoca 2021, p.223.

[3] Crâmpeie de istorie din propovăduirea Evangheliei în Bisericile Baptiste din România 1874 – 1984, Făclia Oradea 2011, pp. 566 – 568.

 

2 comentarii:

  1. Pace! Cum s-a numit soția lui? Fibia Popovici?

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc frate anonim! Mi-ar plăcea foarte mult să știu cine sunteți, iar cele două întrebări, ele au dat naștere la o cercetare și găsirea răspunsului precum și alte informații. Am sunat la Timișoara pe sora Camelia Stica de la care am primit multe informații încă din 2018 și mi-a descâlcit misterul.

    RăspundețiȘtergere