Credeam că
odată cu libertatea obținută în anul 1989, doar prin bunătatea lui Dumnezeu,
vom avea mai multe informații de la
Congresele Mondiale, dar din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat. La momentul
desfășurării Congresului care dă titlul acestui articol, noi, poporul baptist aveam două reviste
importante care constituiau puntea noastră de legătură cu frații noștri de
pretutindeni: o revistă oficială a cultului Baptist din România și una apărută
la Arad cu un tiraj promițător, dar cu toate acestea informațiile referitoare
la Congres erau prea puține. Spre
bucuria mea Dumnezeu a păstrat în viață
pe unii dintre baptiștii din România care mi-au putut satisface curiozitatea și
mi-au oferit unele impresii și informați despre marele eveniment al anului
1990, din secolul 20.
Cel de al
XVI-lea Congres Mondial Baptist s-a ținut la Seul, capitala Coreei de Sud, în zilele de 14 – 19
august 1990, întâlnire la care au participat peste 10.687 de baptiști din 85 de
țări. Cu această ocazie la Seul a avut loc un grandios botez de 10.000 în satul
olimpic de natație.
Baptiștii
români au avut o delegație oficială compusă din 14 persoane printre care s-au
numărat: Traian Grec, președintele Uniunii, Ioan Râncu secretar general al
Uniunii și alții. Din partea delegației române a vorbit fratele păstor Paul
Negruț. Baptiștii români au prezentat următoarea statistică din România: 1200
de biserici baptiste și 150.000 de membri.
La acest
congres frații s-au bucurat mult de căderea zidului Berlinului și a cortinei de
fier căzută în anul 1946, odată cu impunerea de către Moscova a unui guvern pro
sovietic, care a abdicat de la valorile libertății, impunând o dictatură
cruntă. Un mare motiv de supărarea a
fost cauzat de faptul că baptiștii din Coreea de Nord nu au fost prezenți, deși
au fost și ei invitați, aici, din păcate cortina de fier și dictatura comunistă
nu a căzut. În mărturia fratelelui Poplăcean veți citi că au fost duși la
granița cu Coreea de Nord și este interesant ceea ce a mărturisit.
Participanții de la Congres l-au
ales pe fratele Knud Wumpelmann, în vârstă de 68 de ani, pentru un mandat de
cinci ani ca președinte al Alianței și pe Denton Lotz ca și
secretar general.
Mott-oul Congresului a fost:
ÎMPREUNĂ ÎN HRISTOS
O bogată
mărturie a fratelui pastor Beniamin Poplăcean, Vice președinte al Uniunii
Baptiste din România.
„A fost un
congres cu o foarte largă participare, fiind delegați din aproape toate țările
care sunt în Alianța Mondială Baptistă. S-a desfașurat într-o sală mare unde cu
un an înainte avuseseră loc Jocurile Olimpice. Era o sală mare de sport și
delegatiile erau în tribune iar pe terenul de jocuri era o platformă foarte
mare de pe care se transmiteau mesajele, locul în care stăteau organizatorii,
vorbitorii invitați și conducerea Alianței Mondiale Baptiste.
În primul
rând am fost impresionat de numărul mare al celor prezenți. Apoi m-au impresionat momentele de rugăciune
care în general erau rugăciuni în comun, cu voce tare. La început eram puțin
deranjat de cei care se rugau alături de noi(era un grup din Japonia), dar după
un timp am început să ne acomodăm și să ne bucurăm de admosfera caldă din
timpul rugăciunilor. Am avut prilejul să participăm în ultima zi a Congresului
la un botez când s-au botezat zece mii de persoane. S-a desfășurat la o bază
olimpică amenajată pentru competițiile de Caiac-canoe, și o mulțime de pastori
au oficiat acest act al botezului pentru cei 10.000 de oameni îmbrăcați în
haine albe.
În Coreea de
Sud există Biserici foarte mari, printre care am vizitat o Biserică care număra
800.000 de membri în mai multe locații. Acolo era o seară de rugăciune care
dura mai multe ore, la care participau mai multe grupuri de aproximativ 25.000
de persoane o singură dată. Biserica
avea o parcare imensă în care eram coordonați să parcăm de către polițiști din cadrul Bisericii, care dirijau
circulația. După terminarea timpului de rugăciune la care am participat câțiva
din delegația română, am fost invitați pentru câteva minute într-o sală în care
ni s-au dat câteva informații despre Biserica și felul în care ea funcționează.
Apoi am fost invitați dacă dorim să mergem la Muntele de rugăciune. Acesta era
cam la 25 km de acolo, iar deplasarea era suportată de către Biserică, adică
era gratuit pentru noi. M-a impresionat să văd muntele de rugăciune, care avea
un loc de rugăciune( o sală mare) unde în permanență, ziua și noaptea sunt
pastori care coordonează pe aceia care doresc să meargă acolo să se roage. De
asemenea erau sute de mici peșteri săpate în munte în care încăpea o singură
persoană, dar numai așezată în genunchi. Semnul că era ocupat locul respectiv
era faptul că la ușă se găseau încălțările celui care se ruga înăuntru.
În Coreea de Sud rugăciunea era la
mare înălțime.
Am avut
prilejul să facem o călătorie până la granița dintre Coreea de Sud și Coreea de
Nord. Desigur că nu puteam să trecem în partea de nord, dar era un observator
cu un binoclu prin care se putea vedea un orășel din zona de frontieră. Locuri
sărăcăcioase și niște blocuri de locuit care nu aveau nici sticlă în ferestre.
Tot acolo era un mic muzeu cu anumite
obiecte pe care le foloseau cei din Coreea de Nord. Acele obiecte semănau
extrem de bine cu cele pe care le foloseam noi când eram copii ( în anii 1960).
De exemplu uniforma de pionieri, maculatoarele acelea cu hârtie maronie,
bocanci și uniformele școlare ... Am înțeles acolo ce rol important are
credința chiar și în dezvoltarea unei națiuni. A fost o călătorie lungă ,dar s-a meritat pentru că
am văzut așa de mulți frați din toate continentele, de diferite culori ,
diferite limbi, dar o singură Credință. A fost destul de dificil să ne adaptăm
mâncării de acolo, dar am apelat la ceea ce am putut să găsim și să cumpărăm de
la alimentară, ca să se potrivească cu mâncarea cu care eram obișnuiți.
(cornuri cu lapte și crevurști fierți) . Congresul ne-a încurajat și ne-a
motivat să ne rugăm mai mult și să lucrăm mai mult pentru Domnul.
Surse:
Beniamin
Poplacean
Râncu Ioan
Christianity Today
TOGETHER IN CHRIST, Official
Report of the Sixteenth Congress
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu