Cine sunt?

miercuri, 30 noiembrie 2022

Baptiștii la Marea Unire din 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia

 


Ziua Marii Uniri este o zi importantă pentru poporul nostru român. Toate provinciile românești s-au unit într-un stat unitar român, devenind astfel România Mare. La această întâlnire solemnă de la Alba Iulia au participat și un grup de baptiști, dintre care păstori, învățători de școală duminicală și credincioși plini de efervescență.

În anul Unirii, baptiștii români din Ardeal puteau fi peste 15.000 membri, conform unor calcule făcute, dar cu aparținători, adică copiii baptiștilor treceau peste 20.000 de membri.

Dacă doriți mai multe informații despre participarea baptiștilor la Marea Unire, comandați cartea:


Vasile Bel, Daniel Stoica, Baptiștii și Marea Unire din 1918

 

Adevăruri și fapte

 

Un subcapitol din carte:

„Efervescența Unirii cuprinde masele și reverberează până azi

La întoarcerea de pe front toată lumea vorbea de Unire.  Peste tot era o forfotă, o efervescență de nedescris și entuziasm cum nu s-a mai pomenit până atunci. Această emoție puternică a reverberat timp de 100 de ani. Am stat de vorbă cu sora Cornelia Stoica de la Timișoara, a cărei bunic Ioan Popoviciu a participat la Unire, care în timp ce-mi povestea tot  ce știa lacrimile i-au dat pe obraz de bucurie și mare emoție. I sa povestit de multe ori de mătușa sa Fibia, care a văzut și trăit aceste evenimente. Fibia era de 7 ani și a văzut o mișcare deosebită în rândul semenilor ei mai în vârstă. Bărbați, femei, tineri, întreaga obște a satului se aduna grupuri ca să vorbească despre ce se întâmplă: „lucruri mari, nevisate”. Femeile au făcut rost de material în roșu, galben și albastru ca să coase drapele cu care să meargă într-un glas la Alba Iulia.

„Mergem să facem Unirea” era glasul veteranilor de război, care nu aveau tihnă să se odihnească după participarea pe front și trăirea pe pielea lor a ororilor Războiului.

Lucrul acesta l-am văzut și pe chipul surorii Maria Buda de la biserica baptistă din Tg. Lăpuș care a stat de vorbă cu un participant la Marea Unire. În anul 1988-1989 a trebuit să facă lucrarea pentru Gradul I. În lucrare trebuia să vorbească despre Unirea din 1918. În Tg. Lăpuș trăia atunci un participant la Marea Unire cu numele de Ioan Șleam. Acest bătrânel vorbea cu atâta patos,  atâta vervă despre lucrurile petrecute la Unire încât fiul său îl tot tempera: „Tată nu așa” și bătrânul și mai vioi: „dar când au venit Românii..”. Sora Maria după aproape 30 de ani de când a stat de vorbă cu acel participant are aceleași izbucniri de bucurie și entuziasm când povestește.

Nicolae Iorga spune că această euforie a fost trăită de toata suflarea satelor și orașelor.

„La Oradea toată lumea, fără deosebire de națiune și de religie, întâmpină pe Români cu flori și cu strigăte de bucurie scoase în limba lor chiar.”[1]


Vă invit și pe pagina cu cărți de vânzare.




                                           




[1] Nicolae Iorga, România contemporană de la 1904 la 1930 - Supt trei regi - Istore a unei lupte pentru un ideal moral și național. Ediția a II-a, București 1932, p. 311.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu