Cine sunt?

marți, 14 martie 2023

O piatră de aducere aminte a căzut sub buldozerul democrației originale

 


Nu am vrut să scriu nimic când s-a demolat clădirea Bisericii Creștine Baptiste Nr. 2 din Oradea, pentru că ce să scrii azi în democrație, fiecare face ce vrea și cum vrea. În aceste zile de martie 2023 mi-a căzut în mână revista „Christianity Today” Volume 30, No. 18, Decembrie 12 1986. Aici un articol scris mare:  The Largest Baptist Church in Europe: A Case in Point”

„Cea mai mare biserica baptista din Europa: un exemplu”

De Paul Booth de la Keston College, Anglia .

Am știut din acea vreme că  cei doi frați păstori Gheorghiță Nicolae și Negruț Paul au avut probleme când au fost aleși ca predicatori pentru Biserica Baptistă Oradea 2 și cu greu au primit recunoașterea din partea Departamentului Cultelor. Ce nu am știut este faptul că regimul comunist a vrut să demoleze clădirea bisericii și nu a putut.

Subtitlul din articol: „O clădire de biserică în pericol” m-a aprins instant și noaptea visam despre acele evenimente și ce să fac, să vorbesc ori să tac, dar duhul a zis scrie și am scris.

În timpul comunismului viața era grea pentru creștini, biserici demolate, dar    s-au și construit din temelii clădiri frumoase, spațioase, în care erau implicați unii pastori care după anul 1989 au fost etichetați colaboratori ai sistemului, alții făcuți securiști, dar au construit din greu, dar și cu greu.

A venit vremea libertății și am crezut că numai vom construi, dar lucrurile au luat o turnură pe care o vedem.

La al XVI-lea Congres Mondial Baptist de la Seul din anul 1990, Baptiștii români au prezentat următoarea statistică din România: 1200 de biserici baptiste și 150.000 de membri și câți frați baptiști sunt azi, mai ales în urma recensământului din 1922?

Atunci cănd s-a auzit despre demolarea  Bisericii Creștine Baptiste Nr. 2, Oradea, (azi „Emanuel”) știrea apare în „E Bihoreanul” la rubrica, Știri din Oradea – 13 iunie 2021, ora 20:30, sub titlul: „Biserica Baptistă din Oradea, demolată pentru a face loc unui bloc”, semnat de Dan Simai. Atunci am cerut la unul din frații păstori de la biserică să ne spună ce se întâmplă, dar nu am primit niciun răspuns. Nici nu era cazul ca să fiu eu informat despre acest eveniment despre care am vrut să scriu atunci. Nu am scris atunci, deși eu sentimental am fost foarte afectat pentru că acea clădire era un simbol, o piatră de aducere aminte despre un eveniment special de mare trezire spirituală din anii 1970 – 1980, sub conducerea fratelui predicator Liviu Olah.

Baptiștii nu fac pelerinaje la unele locuri și de aceea nu era cazul să țină acea clădire care consuma bani, dar nu era rău să fi fost folosită ca să rămână în picioare ca o emblemă, ca o piatră de aducere aminte, pentru lucrurile care     s-au petrecut în ea.

Putea fi declarat monument istoric și folosită ca muzeu baptist

Nu dau eu sfaturi, dar vreau să aduc aminte fraților care citesc, că în anul 1964 fratele Alexa Popovici, director al Seminarului Baptist din București, într-un referat adresat Comitetului de conducere al Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din România, a cerut  ca clădirile Bisericilor Baptiste din localitățile Cataloi și Tulcea să devină „Monument Istoric al Cultului Baptist din România”.

Ce să spun în supărarea mea, să condamn un om care a dat mâna cu regimul comunist, care a construit biserică nouă, spațioasă și era plină mereu de oameni sau să condamn un om sau mai mulți oameni care au construit biserici și sunt mai goale și pe deasupra demolează embleme cu mare valoare istorică. Nu condamn pe nimeni, Dumnezeu are acest atribut exlusiv, dar ce cer este să avem o cumpănă dreaptă pe cât se poate de dreaptă.

Un alt motiv ce m-a determninat să scriu, este un lucru frumos făcut cu mijloace nedemne. Se distribuie filmulețe cu fratele Liviu Olah, care a fost promotorul trezirii din biserica demolată. Lucru frumos, dar mijloacele folosite sunt deșarte. Fratele Liviu Olah a fost un patriot și nu și-ar fi vorbit de rău frații (vorbesc din documentele vremii) și acuma se caută ridicarea fratelui pe un pedestal sub care cad pradă oameni. A-l ridica pe cineva călcând peste un cadavru, este ceva nedemn și ceva ce fratele Liviu Olah ar dezaproba total. Acest frate nu are nevoie de un mai mare pedestal, decât acel cei i-a dat Dumnezeu: „rugăciunea”. Pe acest frate nu-l poți ridica mai sus decât Dumnezeu l-a ridicat, chiar dacă i-ai face pe toți din jurul dumnealui, demoni. Mă tare tem că ni se potrivesc cuvintele Domnului Isus:

Luca 11:48 Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, căci ei au ucis pe proroci, iar voi le zidiţi mormintele.

Mai jos articolul din revistă:

„Cea mai mare biserică baptistă din Europa: un exemplu

Cea mai mare biserică baptistă din Europa nu se află în Europa de Vest, ci în România comunistă. Biserica a Doua Baptistă din Oradea, un oraș de lângă granița de vest a României cu Ungaria, vede zeci de noi convertiți botezați la fiecare câteva luni. Anul trecut, biserica a fost locul uneia dintre cele mai de succes întâlniri ale lui Billy Graham în timpul turneului său de predicare în România. Graham s-a adresat unui auditoriu plin, cu alte mii de oameni care se înghesuiau pe străzi afară, ascultând mesajul său în difuzoare.

Dar oricât de ciudat pare, biserica din Oradea prosperă în ciuda, nu din cauza situaţiei în care se află. Deși nu există nicio lege care să împiedice pe cineva să participe, Biserica Baptistă din Oradea s-a trezit adesea în conflict cu autoritățile române – cel mai recent fiind pe probleme de numiri pastorale și clădiri bisericești. Deși libertatea religioasă este teoretic garantată în constituția României, teoria și realitatea nu coincid adesea în România comunistă.

 

Situația pastorilor

Membrii bisericii orădene au ales doi noi pastori la începutul anului 1982. Ambii erau bărbați talentați și experimentați, convinși de chemarea lui Dumnezeu, care este de a  părăsi carierele lor laice, seculare pentru slujirea cu normă întreagă. Nici unul nu avea pregătire de seminar. De fapt, găsirea mirenilor potriviți a fost cea mai bună opțiune a bisericii, deoarece singurul seminar baptist din România acceptă în prezent noi studenți doar o dată la doi ani; doar zece studenți sunt în prezent în pregătire, toți vor absolvi în 1988. Există literalmente sute de biserici în România care nu au pastor.

La momentul numirii sale, unul dintre noii pastori, Nicolae Gheorghiță, era un eminent endocrinolog. Pastorul mai tânăr, Paul Negrut, este și el medic, psiholog clinician. Dar chemarea bisericii și acceptarea medicilor nu au fost suficiente pentru autorități. Ei au cerut ca noile numiri să fie aprobate de Departamentul Cultelor, un organism guvernamental oficial care supraveghează toate organizațiile religioase. La scurt timp după numire, Negrut a fost chemat de poliția locală, care l-a avertizat că, de nu își va găsi un loc de muncă în curând, se poate  confrunta cu persecuția fiind acuzat de  „parazitism” - a fi șomer. Atunci lui Gheorghiță, care locuia și lucra în Deva, un oras la 100 de km de Oradea, i s-a refuzat permisiunea de a locui în Oradea dacă nu și-a găsit un loc de muncă acolo.

Ca urmare, Gheorghiță și-a petrecut primii trei ani ca pastor făcând naveta 100 km de la casa lui la biserica din Oradea de câteva ori pe săptămână. Pentru o vreme, i-a fost retras actul de identitate intern și i s-a ordonat să nu părăsească orașul natal „oficial” Deva. Abia în 1985, la mai bine de trei ani de la numire, Gheorghiță și Negrut au obținut în sfârșit aprobarea oficială ca pastori. Ei puteau în cele din urmă să-și îndeplinească îndatoririle bisericești fără amenințarea cu urmărirea penală; iar Gheorghiță și-a putut muta familia în casa care îi aștepta la Oradea.

O clădire de biserică în pericol

Între timp, o altă amenințare planează asupra bisericii. Pe 5 septembrie 1984, congregația a primit o notificare oficială  prin intermediul căreia se anunțaclădirea sa urma să fie demolată – posibil în termen de patru săptămâni. Notificarea nu dădea nicio garanție privind facilitățile alternative, chiar dacă în anul precedent primiseră asigurări scrise de la consiliul local că biserica nu va fi afectată de planurile de reamenajare.

La această dată, clădirea încă rămâne în picioare – rezistența bisericii împreună cu protestele puternice din partea credincioșilor din Occident, factorii descurajatori. Luni de negocieri dure au adus bisericii o garanție scrisă a unui nou amplasament suficient de mare pentru o clădire cu mai mult de 2.000 de locuri, membrii actuali ai bisericii. (Dar o clădire nouă ar trebui ridicată pe cheltuiala bisericii, cu o compensație mică sau deloc pentru cea veche.)

Membrii bisericii au făcut apoi lobby pentru a obține permisiunea pentru o clădire mai mare, deoarece sanctuarul existent nici măcar nu are suficient spațiu pentru  a sta în picioare pentru toți cei care participă. Inițial, guvernul a dat permisiunea bisericii în acest sens, dar apoi a retractat-o ​​în iulie anul trecut, se pare că Biserica a II-a Baptistă din Oradea ar deveni astfel cea mai mare sală de ședințe din oraș.

Apoi, pe 17 septembrie, congregația a primit înștiințarea unui nou ordin: noua clădire poate avea o capacitate de cel mult 350 de locuri. În același timp, au fost întrerupte serviciile de canalizare către vechea clădire.

Deși Constituția României garantează libertatea religioasă și nu are legi antireligioase, aceste garanții oferă puțină protecție. Ceea ce contează cu adevărat în România comunistă nu este nici legalitatea, nici ilegalitatea, ci dacă o activitate este aprobată de autorități. Dacă guvernul dezaprobă, poate – și face – să apeleze la un vast arsenal de arme administrative și birocratice pentru a-i limita și a-i restrânge pe creștini. Acesta este un tipar caracteristic folosit și în alte țări represiv comuniste est-europene.”

De Paul Booth de la Keston College, Anglia .

Ai milă doamne de poporul Tău!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu