Nu am vrut să scriu
nimic când s-a demolat clădirea Bisericii Creștine Baptiste Nr. 2 din Oradea,
pentru că ce să scrii azi în democrație, fiecare face ce vrea și cum vrea. În aceste
zile de martie 2023 mi-a căzut în mână revista „Christianity Today” Volume 30,
No. 18, Decembrie 12 1986. Aici un articol scris mare: „The Largest Baptist Church in Europe: A Case
in Point”
„Cea mai mare biserica baptista din Europa: un exemplu”
De Paul Booth de la Keston College, Anglia .
Am știut din acea vreme că cei doi frați păstori Gheorghiță Nicolae și Negruț
Paul au avut probleme când au fost aleși ca predicatori pentru Biserica Baptistă
Oradea 2 și cu greu au primit recunoașterea din partea Departamentului Cultelor.
Ce nu am știut este faptul că regimul comunist a vrut să demoleze clădirea bisericii
și nu a putut.
Subtitlul din articol: „O clădire de biserică în pericol” m-a aprins instant și noaptea visam despre
acele evenimente și ce să fac, să vorbesc ori să tac, dar duhul a zis scrie și
am scris.
În timpul comunismului viața era grea pentru
creștini, biserici demolate, dar s-au și construit din temelii clădiri frumoase,
spațioase, în care erau implicați unii pastori care după anul 1989 au fost etichetați
colaboratori ai sistemului, alții făcuți securiști, dar au construit din greu,
dar și cu greu.
A venit
vremea libertății și am crezut că numai vom construi, dar lucrurile au luat o
turnură pe care o vedem.
La al XVI-lea Congres Mondial Baptist de la Seul din anul
1990, Baptiștii români au prezentat următoarea statistică din România: 1200 de
biserici baptiste și 150.000 de membri și câți frați baptiști sunt azi, mai ales
în urma recensământului din 1922?
Atunci cănd s-a auzit
despre demolarea Bisericii
Creștine Baptiste Nr. 2, Oradea, (azi „Emanuel”) știrea apare în „E Bihoreanul”
la rubrica, Știri din Oradea – 13 iunie 2021, ora 20:30, sub titlul: „Biserica Baptistă
din Oradea, demolată pentru a face loc unui bloc”, semnat de Dan Simai. Atunci
am cerut la unul din frații păstori de la biserică să ne spună ce se întâmplă,
dar nu am primit niciun răspuns. Nici nu era cazul ca să fiu eu informat despre
acest eveniment despre care am vrut să scriu atunci. Nu am scris atunci, deși
eu sentimental am fost foarte afectat pentru că acea clădire era un simbol, o
piatră de aducere aminte despre un eveniment special de mare trezire spirituală
din anii 1970 – 1980, sub conducerea fratelui predicator Liviu Olah.
Baptiștii nu
fac pelerinaje la unele locuri și de aceea nu era cazul să țină acea clădire
care consuma bani, dar nu era rău să fi fost folosită ca să rămână în picioare
ca o emblemă, ca o piatră de aducere aminte, pentru lucrurile care s-au petrecut în ea.
Putea fi declarat
monument istoric și folosită ca muzeu baptist
Nu dau eu
sfaturi, dar vreau să aduc aminte fraților care citesc, că în anul 1964 fratele
Alexa Popovici, director al Seminarului Baptist din București, într-un referat
adresat Comitetului de conducere al Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din
România, a cerut ca clădirile Bisericilor
Baptiste din localitățile Cataloi și Tulcea să devină „Monument Istoric al
Cultului Baptist din România”.
Ce să spun
în supărarea mea, să condamn un om care a dat mâna cu regimul comunist, care a
construit biserică nouă, spațioasă și era plină mereu de oameni sau să condamn un
om sau mai mulți oameni care au construit biserici și sunt mai goale și pe deasupra
demolează embleme cu mare valoare istorică. Nu condamn pe nimeni, Dumnezeu are
acest atribut exlusiv, dar ce cer este să avem o cumpănă dreaptă pe cât se
poate de dreaptă.
Un alt motiv
ce m-a determninat să scriu, este un lucru frumos făcut cu mijloace nedemne. Se
distribuie filmulețe cu fratele Liviu Olah, care a fost promotorul trezirii din
biserica demolată. Lucru frumos, dar mijloacele folosite sunt deșarte. Fratele
Liviu Olah a fost un patriot și nu și-ar fi vorbit de rău frații (vorbesc din
documentele vremii) și acuma se caută ridicarea fratelui pe un pedestal sub
care cad pradă oameni. A-l ridica pe cineva călcând peste un cadavru, este ceva
nedemn și ceva ce fratele Liviu Olah ar dezaproba total. Acest frate nu are
nevoie de un mai mare pedestal, decât acel cei i-a dat Dumnezeu: „rugăciunea”. Pe
acest frate nu-l poți ridica mai sus decât Dumnezeu l-a ridicat, chiar dacă i-ai
face pe toți din jurul dumnealui, demoni. Mă tare tem că ni se potrivesc cuvintele
Domnului Isus:
Luca 11:48 Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele
părinţilor voştri, căci ei au ucis pe proroci, iar voi le zidiţi mormintele.
Mai jos
articolul din revistă:
„Cea mai mare biserică baptistă din Europa: un exemplu
Cea mai mare biserică
baptistă din Europa nu se află în Europa de Vest, ci în România
comunistă. Biserica a Doua Baptistă din Oradea, un oraș de lângă granița
de vest a României cu Ungaria, vede zeci de noi convertiți botezați la fiecare
câteva luni. Anul trecut, biserica a fost locul uneia dintre cele mai de
succes întâlniri ale lui Billy Graham în timpul turneului său de predicare în
România. Graham s-a adresat unui auditoriu plin, cu alte mii de oameni
care se înghesuiau pe străzi afară, ascultând mesajul său în difuzoare.
Dar oricât de ciudat pare,
biserica din Oradea prosperă în ciuda, nu din cauza situaţiei în care se
află. Deși nu există nicio lege care să împiedice pe cineva să participe,
Biserica Baptistă din Oradea s-a trezit adesea în conflict cu autoritățile
române – cel mai recent fiind pe probleme de numiri pastorale și clădiri
bisericești. Deși libertatea religioasă este teoretic garantată în constituția României, teoria
și realitatea nu coincid adesea în România comunistă.
Situația
pastorilor
Membrii bisericii orădene au
ales doi noi pastori la începutul anului 1982. Ambii erau bărbați talentați și
experimentați, convinși de chemarea lui Dumnezeu, care este de a părăsi carierele lor laice, seculare pentru
slujirea cu normă întreagă. Nici unul nu avea pregătire de seminar. De
fapt, găsirea mirenilor potriviți a fost cea mai bună opțiune a bisericii,
deoarece singurul seminar baptist din România acceptă în prezent noi studenți
doar o dată la doi ani; doar zece studenți sunt în prezent în pregătire,
toți vor absolvi în 1988. Există literalmente sute de biserici în România care
nu au pastor.
La momentul numirii sale,
unul dintre noii pastori, Nicolae Gheorghiță, era un eminent
endocrinolog. Pastorul mai tânăr, Paul Negrut, este și el medic, psiholog
clinician. Dar chemarea bisericii și acceptarea medicilor nu au fost
suficiente pentru autorități. Ei au cerut ca noile numiri să fie aprobate
de Departamentul Cultelor, un organism guvernamental oficial care supraveghează
toate organizațiile religioase. La scurt timp după numire, Negrut a fost
chemat de poliția locală, care l-a avertizat că, de nu își va găsi un loc de
muncă în curând, se poate confrunta cu
persecuția fiind acuzat de „parazitism”
- a fi șomer. Atunci lui Gheorghiță, care locuia și lucra în Deva, un oras
la 100 de km de Oradea, i s-a refuzat permisiunea de a locui în Oradea dacă nu
și-a găsit un loc de muncă acolo.
Ca urmare, Gheorghiță și-a
petrecut primii trei ani ca pastor făcând naveta 100 km de la casa lui la
biserica din Oradea de câteva ori pe săptămână. Pentru o vreme, i-a fost
retras actul de identitate intern și i s-a ordonat să nu părăsească orașul
natal „oficial” Deva. Abia în 1985, la mai bine de trei ani de la numire,
Gheorghiță și Negrut au obținut în sfârșit aprobarea oficială ca
pastori. Ei puteau în cele din urmă să-și îndeplinească îndatoririle
bisericești fără amenințarea cu urmărirea penală; iar Gheorghiță și-a
putut muta familia în casa care îi aștepta la Oradea.
O clădire
de biserică în pericol
Între timp, o altă
amenințare planează asupra bisericii. Pe 5 septembrie 1984, congregația a
primit o notificare oficială prin
intermediul căreia se anunțaclădirea sa urma să fie demolată – posibil în
termen de patru săptămâni. Notificarea nu dădea nicio garanție privind
facilitățile alternative, chiar dacă în anul precedent primiseră asigurări
scrise de la consiliul local că biserica nu va fi afectată de planurile de
reamenajare.
La această dată, clădirea
încă rămâne în picioare – rezistența bisericii împreună cu protestele puternice
din partea credincioșilor din Occident, factorii descurajatori. Luni de
negocieri dure au adus bisericii o garanție scrisă a unui nou amplasament
suficient de mare pentru o clădire cu mai mult de 2.000 de locuri, membrii
actuali ai bisericii. (Dar o clădire nouă ar trebui ridicată pe cheltuiala
bisericii, cu o compensație mică sau deloc pentru cea veche.)
Membrii bisericii au făcut
apoi lobby pentru a obține permisiunea pentru o clădire mai mare, deoarece
sanctuarul existent nici măcar nu are suficient spațiu pentru a sta în picioare pentru toți cei care
participă. Inițial, guvernul a dat permisiunea bisericii în acest sens,
dar apoi a retractat-o în iulie anul trecut, se pare că Biserica a II-a
Baptistă din Oradea ar deveni astfel cea mai mare sală de ședințe din oraș.
Apoi, pe 17 septembrie,
congregația a primit înștiințarea unui nou ordin: noua clădire poate avea o
capacitate de cel mult 350 de locuri. În același timp, au fost întrerupte
serviciile de canalizare către vechea clădire.
Deși Constituția României
garantează libertatea religioasă și nu are legi antireligioase, aceste garanții
oferă puțină protecție. Ceea ce contează cu adevărat în România comunistă
nu este nici legalitatea, nici ilegalitatea, ci dacă o activitate este aprobată
de autorități. Dacă guvernul dezaprobă, poate – și face – să apeleze la un
vast arsenal de arme administrative și birocratice pentru a-i limita și a-i
restrânge pe creștini. Acesta este un tipar caracteristic folosit și în
alte țări represiv comuniste est-europene.”
De Paul Booth de la Keston College, Anglia .
Ai milă
doamne de poporul Tău!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu