 |
| Prima clădire a biserici 1927 |
Istoricul
a fost întocmit de fratele Andrei Filip și actualizat de fratele Mircea Ursu,
actualul păstor. Mulțumesc pentru acest material al unei biserici cu un istoric
bogat, prin ce a trăit și transmis Cuvântul lui Dumnezeu până azi. Această
biserică a găzduit în zilele de 12 – 14 octombrie 1927, Conferința Uniunii
Tineretului Baptist din România. Mai jos veți vedea frumusețea istoriei pe
scurt a acestei biserici.
Primele începuturi de vestire a Evangheliei
în orașul Lupeni sunt legate de anul 1912, când, la minele de cărbuni din Valea
Jiului, au venit muncitori din județele Sălaj și Bihor, printre care erau și
credincioși baptiști. Aceștia, venind în Lupeni, au trăit o viață exemplară în
mijlocul celorlalți. Se adunau prin case, unde studiau Scripturile, se rugau,
cântau și lăudau pe Dumnezeu într-un mod deosebit. Cei care au fost invitați să
participe cu ei la închinările lor, văzând seriozitaea trăirii lor cu Dumnezeu
și fiind atinși de Cuvântul Vieții, au hotărât să-și shimbe viața dupa voia
Domnului. Numărul celor care veneau să asculte Cuvântul Sfânt era tot mai
mare și se simtea nevoia unui lucrător cu experiență care să posede cunoștințe
temeinice ale credinței baptiste.
În acest timp, în județul Hunedoara lucra ca
evanghelist Ștefan Ignea. Auzind de grupul de credincioși de la Lupeni, a
hotărât să le facă o vizită. A petrecut cu ei câteva zile în rugăciune și
explicarea Evangheliei și în același an, 1912, toți cei care au crezut și au
fost deplini convinsi de adevărul Scripturii au fost botezați în apa Jiului din
satul Bărbăteni. Cu ei s-a format Biserica Creștină Baptistă din orașul minier
Lupeni. Printre cei care s-au botezat atunci au fost următorii: Bolosin
Floare, Ianc Floare, Lung Eva, Lung Sara, Andrei Tasia, Buda Maria, Szoci
Floare și frații Bolosin Teodor, Bolosin Iosif, Bolosin Ioan și Andrei Ioan, un
numar de 7 femei si 4 bărbați, care s-au adăugat la numărul celor veniți din
alte localități.
Pentru că acest centru minier promitea mult,
fratele Ștefan Ignea, a făcut dese vizite la Lupeni. A fost un slujitor al
Evangheliei care s-a uitat pe sine și
s-a dăruit lucrării sfinte. A fost un călător fără odihnă și un deschizător de
inimi pentru credința în Isus Hristos și un viteaz apărător al credinței
primare.
Biserica din Lupeni a crescut foarte repede.
Între 1912-1919 a ajuns la peste 100 de membrii, în fiecare an fiind 2-3
botezuri. Toti cei convertiți erau majoritatea tineri sub 30 de ani. La botezul din
data de 10 Ocombrie 1915 s-a botezat un tânăr de 20 ani, care va ajunge un
stâlp de nădejde al bisericii: fratele Max Heinrich.
Un an mai tarziu la 30 Aprilie 1916 se
botează tânărul de 21 de ani, fratele Ciora Teofil, care va deveni ucenicul
fratelui Stefan Ignea și bun misionar pe Valea Jiului și Valea Hațegului.
Împreună cu fratele Teofil, fiind aflat
printre candidații veniți din alte localități, se botează și fratele Ilie
Mârza, care în 1921 se înscrie la seminarul teologic baptist din Buteni, făcând
parte din prima generație de seminariști din România.
Membrii bisericii fiind tineri, biserica
era vie, activă și cu avânt. Conducătorul corului a fost fratele Petru Mechereș
și el tot un miner, care a lucrat mult timp în biserică. Școala Duminicală era
condusă de fratele Teofil Ciora, iar mai tarziu când a venit la Lupeni sora Eva
Lupescu, care terminase 4 ani de seminar, dumneaei a condus Școala Duminicală,
Societatea surorilor si a tineretului.
Întru-cât, fratele Stefan Ignea, misiona și
oficia singur botezuri într-un cerc foarte răspândit, județele Caraș si
Hunedoara și fiind foarte solocitat, s-a pus problema unor ajutoare în lucrare.
Astfel, la Conferința de la Lugoj, din 1917, au fost ordinați primii diaconi ai
Bisericii din Lupeni: frații Bolosin Teodor și Socsi Alexandru. După terminarea
primului război mondial, au mai fost ordinați ca diaconi si frații Max Hendric
și Ciora Teofil care au lucrat în biserica din Lupeni și în bisericile noi
înființate din Uricani, Vulcan, Aninoasa și Petrosani.
Primul păstor angajat al bisericii a fost
fratele Ioan Covaci din Sintești.
În ciuda prigonirilor și suferintelor de
care au avut parte primii credinciosi, din partea autorităților și a
bisericilor ortodoxe și catolice, Cuvântul se vestea cu putere și era primit cu
bucurie de tot mai mulți oameni, mai ales tineri, astfel încât numărul lor a
crescut și se punea problema construirii unui locaș de închinăciune.
Inaugurarea primului locas de închinăciune
al Bisericii Creștine Baptiste Lupeni a avut loc pe data de 27 Mai 1923.
Cu aceasta ocazie a avut loc și un botez nou
testamental cu 15 candidați, oficiat de catre fratele păstor Ioan Covaci; la
sărbătoare participând și corul Bisericii Baptiste din Timisoara. Anul 1923 a fost unul dintre cei mai rodnici
ani din punct de vedere spiritual, biserica crescând cu 56 de membrii.
În anul 1924 pe data de 24 Iunie, fratele
Popa Ioan, pe atunci președintele comunității Arad, a vizitat biserica din
Lupeni, ocazie cu care Societatea surorilor din biserică, numita „Marta”, a dat
o serbare în cinste Domnului.
Societatea surorilor „Marta” a fost vizitată
și încurajată de către cele trei misionare venite din Statele Unite ale
Americii, supraviețuitoare ale nauvragiului vasului Titanic din 1912. Ele sunt
o mărturie a faptului că în anul 1912, în timp ce marele Titanic s-a prăbușit
în apele Atlanticului, rămânând acolo până astazi, biserica lui Hristos de la
Lupeni se ridică, ia ființă și rămâne în picioare prin ajutorul lui ISUS
HRISTOS.
În 25 Octombrie
Din 1925, biserica din Lupeni a înființat un
azil de bătrâni, în care câțiva bătrâni și infirmi erau îngrijiți de frații din
Lupeni. Prin lucrul de mână, fâcut de Societatea surorilor „Marta”, cu ocazia
serbării din 16 Octombrie 1925, s-au
strâns 3.000 de lei care au ajutat la întreținerea bătrânilor. Acestor acțiuni
intreprinse de biserică, s-au alăturat și alte biserici din Valea Jiului și
Valea Hategului care au ajutat cu darul lor la întreținerea azilului. În 26
Iunie 1927, Societatea femeilor „Ioana," din Clopotiva a dat o
serbare și cu această ocazie au fost prezentate mai multe obiecte lucrate de
mână, în folosul azilului de la Lupeni. Dupa câtva timp, din lipsa de pacienti,
azilul s-a desființat.
Din anul 1927 pana in 1935 biserica a rămas
fără păstor, în biserică slujind diaconii care au fost ordinați.
În 1935, biserica a angajat ca păstor pe
fratele Bălgrădeanu Avram, dumnealui fiind primul păstor cu Seminarul Teologic
absolvit. A păstorit biserica până în 1936 când a plecat ca misionar în
Iugoslavia.
Dupa plecarea fratelui Bălgrădeanu, biserica
a angajat ca păstor pe fratele Rusu Ioan, absolvent al Seminarului Teologic
Bucuresti, păstorind biserica până în 1944.
Între anii 1942-1944, din ordinul
generalului Antonescu, bisericile baptiste din România au fost închise. Deși
lăcașul de închinăciune a fost transformat, de autorități, în dispensar de boli
contagioase, credincioșii sinceri s-au adunat prin case. Dumezeu s-a îngrijit
să trimită și alți lucrători, care venind în Valea Jiului se angajau la mină și
au ajutat lucrarea bisericii: Teodosiu Victor, Iosivescu Nicolae și Beraru
Gheorghe, toti absolventi ai Seminarului Teologic.Tânărul Ieremia Găvăgină,
care iși satisfăcea stagiul militar în Lupeni, a ajutat și el mult timp
lucrarea cu tineretul, iar după eliberare s-a insris la Seminarul Teologic
Baptsist din București.
După redeschiderea bisericilor în 1944,
biserica l-a avut păstor pe fratele Teodosiu Victor, care slujeste biserica
până în anul 1952
În anul 1952 a venit ca păstor fratele Popa
Pavel care a păstorit biserica până în 1956.
În
1956, tânărul absolvent de seminar, fratele Luca Gheorghe, a devenit păstorul
bisericii, păstorind biserica timp de 16 ani, până în 1972.
În 1959, fratele Socaciu Ioan, directorul
Seminarului Teologic Baptist a vizitat biserica din Lupeni și văzând în ce
stare se găsește clădirea bisericii, a propus să se înceapă construcția unei
noi clădiri. S-a facut proiectul, s-au primit aprobările de constructie, s-a
turnat fundația, s-au procurat materialele necesare și când s-a vrut să se
ridice clădirea, autoritățile comuniste au oprit lucrarea suspendându-le
autorizația de construcție. Desi s-au făcut numeroase demersuri pentru a aproba
continuarea construcției, totul a fost in zadar.
Între anii 1972-1973, biserica a fost
păstorita de fratele Manzat Ștefan.
Începând din 1973, biserica este păstorită
de către fratele păstor Ciocan Ioan. În timpul păstoririi, fratele Ciocan a
făcut nenumărate demersuri pe la toate autoritățiile pentru a putea obține
aprobarea construirii unui nou locaș de închinăciune, dar totul s-a redus doar
la promisiuni.
În 1989, Dumnezeu aduce libertatea în țară
și începând cu anul 1990 se reiau intervențiile la noul regim. S-a cumpărat un
loc pe strada Alexandru Lăpușneanu, s-a facut proiectul și s-a obtinut
autorizația de construcție, astfel că în cursul anului 1990 s-au putut demara
lucrările la noua construcție.
Prin munca si contribuția tuturor membrilor:
femei, bărbați și copii, s-a muncit din plin, iar în anul 1993, pe data de 29
August, cu ajutorul lui Dumnezeu, a avut loc serviciul special de dedicare a
noului locaș de închinăciune. Noua clădire a bisericii reprezintă împlinirea
unui vis de mulți ani a fraților, fiind cea mai impunătoare clădire a orașului.
Clădirea are o capacitate de 500 de locuri pe două nivele, sala de mese cu
anexele necesare, precum și un corp de clădire destinat pentru a găzdui și
întreține 20 de copii orfani.
În anul 1997, luna martie, fratele Ciocan
Ioan s-a pensionat și începând din septembrie 1997, păstor al Bisericii
Baptiste Lupeni este fratele Ursu Mircea, proaspăt absolvent al Institutului
Teologic Baptist București.
În august 1998, fratele păstor Ursu Mircea
împreună cu fratele Vieru Ioan, membru în comitetul bisericii, sunt invitați,
în Anglia, de către păstorul Tony Sargent și fratele Len Gruber, pentru a relua
legăturile între cele două biserici (biserica din Lupeni și cea din Worthing
fiind înfrățite încă de pe timpul fratelui păstor Ciocan Ioan) și pentru a
discuta posibilitatea deschiderii orfelinatului. Reîntorși în țară și în urma
discuțiilor avute cu comitetul bisericii, în Octombrie 1998, la propunerea
fratelui Vasile Nemeș, biserica hotărăște că va putea deschide orfelinatul cu
susținere proprie.
Fratele Nemeș Vasile devine președintele
Asociației Umanitare “Casa de Copii” Lupeni, iar prin intermediul Asociației
Umanitare, Biserica desfășoară mai multe proiecte sociale:
-Casa de tip rezidential
-Centrul de
consiliere și sprijin al copilului si familiei în dificultate
-Foster Care – Îngrijire temporară în
familie
-Cantina sociala
Tot sub patronajul Bisericii Baptiste “Sfânta
Treime” Lupeni își desfășoară activitatea și Asociatia Down Valea Jiului
(2007-prezent), unde un numar de 35 de copii cu sindromul Down beneficiază de
cele doua cabinete: kinetoterapie si psihopedagogie-logopedie.
Pe parcursul celor 110 de ani de existentă,
biserica a fost slujită de 9 păstori și 14 presbiteri:
PĂSTORII
BISERICII BAPTISTE “SFÂNTA TREIME” LUPENI
1.Covaci
Ioan 1922-1927
2.Bălgrădean
Avraam 1935-1936
3.Rusu
Ioan 1936-1944
4.Teodosiu
Victor 1944-1952
5.Popa
Pavel 1952-1956
6.Luca
Gheorghe
1956-1972
7.Manzat
Ștefan
1972-1973
8.Ciocan
Ioan 1973-1997
9.Ursu
Mircea 1997-prezent
PRESBITERII
BISERICII BAPTISTE “SFÂNTA TREIME” LUPENI
1.Bolosin
Teodor
2.Socsi
Alexandru
3.Max
Heinrich
4.Ciora
Teofil
5.Pop
Constantin
6.Hoajă
Ioachim
7.Ardelean
Cornel
8.Cosmiuc
Pavel
9.Alexa
Nicolae
10.Șerfezeu
Octavian
11.Păvăluca
Costel
12.Ursachi
Vasile
13.Cristea
Gheorghe
14.
Petrachi Remus
Până
aici, timp de 110 de ani, mâna cea bună a lui Dumnezeu a fost peste noi și
putem să spunem precum Samuel odinioara: „EBEN EZER!”
 |
| Clădirea Biserici până în anul 1993 |
Domnul sa binecuvânteze Biserica SA din Lupeni și pe actualii slujitori cu mult Har.
RăspundețiȘtergere