ULTIMATUMUL ÎNVIERII Fap.17:30-34 de Marius Birgean

 

Introducere. Ziua învierii, pe lângă caracterul ei înălțător și crucial pentru credința noastră, este o sărbătoare frumoasă și mult dorită de toți: soare, flori, atmosferă de sărbătoare, întâlniri cu cei dragi, natura trezită la viață, etc. Totuși, fiecare Paști ne aduce mai aproape de o realitate serioasă: judecata lui Dumnezeu. Cu Învierea lui Cristos din morți intrăm în linie dreaptă în planul lui Dumnezeu de a aduce judecata asupra oamenilor prin Cel care L-a înviat din morți.

Pavel proclamă acest adevăr inconfortabil tocmai in Areopagul atenian, în prezența filozofilor epicurieni și stoici. În mesajul său, el pleacă de la ignoranța lor spirituală (recunoscută de ei înșiși) pentru a le vorbi despre un Creator Suprem, care a pus veșnicia in inimile lor și care S-a revelat in chip suprem prin Omul pe care L-a înviat din morți. Drept urmare, Învierea Lui deține puterea unui ultimatum pentru toți oamenii, indiferent de rasă, etnie, sau grad de cultură. Oamenilor nu le place să li se dea ultimatumuri, dar Dumnezeu Își rezervă acest drept acesta atunci când poruncește pocăința lor (v.3).

I.                    Porunca fermă a pocăinței (v.30)

 a)Urzitorul poruncii- ”Dumnezeu...poruncește”

-Dumnezeul Creator a tot ce există (v.24)

-Susținătorul vieții (v.25)

-Conducătorul națiunilor (v.26-27)

-sursa existenței tuturor ființelor umane (v.28)

                      b) ”ușurința” poruncii ” - nu ține seama” de ignoranța din trecut (v.30a)

                       c) urgența poruncii - ”și poruncește acum”

                       d)universalitatea poruncii -  ”tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască”

                    II. Certitudinea fermă a judecății (v.31)

a)       O zi consacrată - ”a rânduit o zi”

b)      O metodă consacrată -” va judeca lumea după dreptate”

c)       Un judecător consacrat -”prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta”

d)      O dovadă consacrată - ”L-a înviat din morți” (v.31)

Concluzie. Reacțiile oamenilor la ultimatumul divin au fost și atunci (ca și acum) împărțite. Unii au reacționat prin batjocură și ridiculizare, prin amânarea deciziei (v.32), însă alții, au răspuns cu credință mântuitoare (v.34). Să avem încredere că Evanghelia care Îl proclamă pe Cristosul răstignit și Înviat va aduce rod și astăzi, măcar în unele inimi pregătite să primească ultimatumul Învierii!