Mârza Beniamin 1930 – 1998 din Codru-Săcărâmb

 

Și-a sfârșit alergarea[1]

 Beniamin Mârza s-a născut la 26 februarie 1930 în localitatea Codru - Săcărâmb, județul Hunedoara, fiind nepot al lui Ilie Mârza - pionier al credinței și misionar în județul Hunedoara. Sub influența sa benefică, la vârsta de 25 de ani, Beniamin urmează cursurile Seminarului Teologic pe care îl absolvă în 1958. Este ordinat ca păstor și slujește în bisericile din Teliuc și Cârjiți, apoi și la bisericile Târnăvița, Nojag și Vărmaga.

În acea vreme viața de păstor nu era ușoară, astfel că deseori frații nu i-au putut acorda salariul, însă l-au ajutat cu materiale pentru construcția casei. Peste toate acestea vine anul 1961, când guvernul comunist decide arondarea bisericilor baptiste și Beniamin Mârza este scos din lucrare. Pentru a-și întreține familia este nevoit să lucreze ca paznic timp de un an. Deoarece era un om curajos în predicarea Evangheliei, devenise indezirabil pentru regim și nu a mai fost admis ca păstor. Însă din lucrarea Domnului nu a ieșit niciodată. A continuat să lucreze în bisericile din jur, voluntar, îndeplinind și acte de cult, în ilegalitate față de regimul ateu, dar în perfectă legalitate față de Dumnezeu. Multiplele sale talente l-au făcut foarte prețuit de cei în mijlocul cărora trăia. Opera vieții lui a fost contribuția la construirea Bisericii ”Sfânta Treime” din Deva, unde fiecare părticică poartă urma mâinilor sale. După 1990 a fost foarte activ în biserica locală și un sprijin de neprețuit atât pentru păstorii care au girat biserica, cât și pentru tânărul păstor abia sosit de pe băncile facultății, Timotei Rusu. În anul 1958 s-a căsătorit cu sora Anisia, cu care a fost fericit  timp de 40 de ani și care i-a fost un sprijin în lucrarea lui Dumnezeu. Împreună au avut 3 copii: Gabriel, Adrian și Cornelia.

Lupta continuă pentru a realiza ceva pe pământul acesta și pentru pregătirea altora pentru cer au contribuit la producerea celor 3 pre infarcturi, care însă nu l-au putut birui. Totuși, în ziua de 9 septembrie 1998, în timp ce-l ajuta pe fiul cel mare la construcția casei, un accident nedorit a pus capăt vieții sale pământești și l-a lansat într-o călătorie a cărei destinație este Cerul lui Dumnezeu, pentru care s-a pregătit și a muncit și la care a dorit să ajungă. 

Neîmplinită  rămâne dorința sa de a se construi o biserică la Lăpușnic, pentru care a făcut deja pregătiri. Frații și familia îl regretă, dar toți au o puternică încredințare într-o fericită revedere în cerul lui Dumnezeu.

Serviciul divin de înmormântare a fost condus de frații păstori Timotei Rusu –Deva, Sorin Aioanei –Arad, Augustin Borteș - fost coleg de seminar cu defunctul, prezbiterul Lucian Marian și Gheorghe Pop, care a întocmit și citit necrologul. Corul și fanfara bisericii au completat atmosfera cerească de zidire sufletească.

                                                                    A consemnat Gheorghe Pop, Deva

Îmi cer iertare pentru poza slabă, dacă cineva îmi va trimite o poză, o voi schimba. Mulțumesc.

---

[1] Farul creștin, nr. 11/1998, p.11.