Cine sunt?

vineri, 8 decembrie 2023

Cine sunt vinovați de pierderea copiilor? Întrebare pusă în anul 1924

 


Frații care au trăit atunci s-au luptat cu această problemă, noi spunem azi că atunci copiii, tinerii, erau mai ascultători ca azi, dar se pare că nu este chiar așa.

Rebeliunea copilului, tânărului și chiar a celor bătrâni este din vechimea îndepărtată și se urcă până în cel mai perfect loc de pe pământ, în Eden. Din relatarea descrisă în cartea Geneza capitolul trei, reiese foarte clar că Dumnezeu este vinovat. Așa reiese, fiecare a dat vina pe altul până s-a ajuns la această concluzie dată de Adam.

Întrebări precum: „De ce sunt bisericile noastre goale de creștini?” Pusă în anul 1877, sau „Cine sunt vinovați de pierderea copiilor?” [1] pusă în anul 1924 sau „De ce părăsesc tinerii biserica”, pusă în ziua de 22 noiembrie 2023, așteaptă răspuns.

Mai jos redau articolul pentru a ne face o idee cum gândeau frații atunci.

Cine sunt vinovați de pierderea copiilor?

1.    Vinovați de această cauză se fac mai întâi părinții, adică tatăl și mama (mai ales mama care este centrul educației familiale). Tatăl și mama creștină trebuie să aibă grijă de viața copiilor lor; ca de mici să-i crească în frică și temere de Dumnezeu. Căci este știut, că ceea ce văd copiii la părinți, aceea fac și ei. Când copilul este de 4 sau 5 ani să fie trimis la Școala Duminicală și acolo părinții alături de dascălii școlii să se intereseze de copiii lor.

2.    Vinovați pentru pierderea copiilor în rândul al doilea este predicatorul bisericii. El ca păstor sufletesc, și conducător al întregului lucru dumnezeiesc, trebuie să se gândească la viitorul bisericii pe care o conduce, fie oricât de mare sau mică. El trebuie să știe că viitorul unei comunități nu pornește din alt izvor decât din școala Duminicală, societatea tinerilor și așa mai departe. Aceste două ramuri ale bisericii, dacă nu sunt bine organizate, biserica este spre cădere definitivă. Cine e vinovat? Predicatorul! De ce? Pentru că neglijează și nu privește în viitor.

S-au făcut multe îndemnuri în direcția Școlii de Duminică, dar ele nu se pun în aplicație. Și cine este cauza? Cei mai de seamă ai bisericii, din acele localități unde nu e Școală Duminicală. Care este paguba? Copiii noștri și frații noștri împreună cu surioarele noastre mici, se duc în lume, căci nu au lucru. De aceea Mântuitorul zice: ,,Lăsați pe copii să vină la Mine”.

Deci frați și surori, părinți și mame, aveți la inimă odraslele voastre și lăsați-le cale liberă la Isus. Și dacă vedeți acum că copiii voștri preferă mai mult lumea decât biserica, voi sunteți de vină că nu i-ați trimis regulat la Școala Duminicală.

Dacă tinerii merg în lume, cauza este aceea că ei nu au ocupație în biserică. Și atunci se potrivește cuvântul unui frate student care a zis: ,,Dacă voi nu dați tineretului lucru îi va da diavolul”.

3.    Vinovați pentru pierderea copiilor mai sunt și dascălii din Școala Duminicală, care nu se interesează de marea și valoroasa lor însărcinare. După cum adulții se conving de bine și de rău, tot la fel se conving și copiii, dar cu mai mare greutate, fiind mintea lor fragedă, dar cu împrospătare se poate. Greu, dar se poate dacă avem interesul de a câștiga inimile copiilor pentru Isus. Nu cu asprime se îmblânzește cineva ci cu răbdare și cu îngăduință. Să căutăm dar ca în Spiritul Blândului Isus, să creștem copiii, și atunci când mintea lor va fi coaptă ne vor mulțumi nouă ca oameni iar Domnului ca Mântuitor.

4.    Vinovați pentru pierdere sunt însuși copii prin neascultare. Noi însă avem datoria să le arătăm că neascultarea a fost, este și va fi pedepsită cu toată asprimea.

Și așa vom  îndeplini voința Domnului Isus ca să lăsăm pe copii să vină la El.

Domnul să ne ajute la toți. Amin!

                                                                 Baltazar



[1] Farul Mântuirei, Anul V, Nr. 1 – 2, București, ianuarie 1924, p. 9.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu