Zadic loan 1865 – 1950 din Negrilești

 

S-a născut  în  anul  1865. Cetățean  al  localității  Negrilești, județul Someș (azi Bistrița-Năsăud), căsătorit  cu Savinca și au împreună 6 copii. În anul 1914 pleacă pentru a doua oară în America la lucru, unde intră în contact cu credincioși baptiști, iar în anul 1916 este botezat și devine membru al Bisericii Baptiste din Detroit, unde, pe lângă alți mari predicatori, îl  aude și pe Gipsy Smith, predicând într-una din campaniile de evanghelizare pe care le-a făcut în America.

În cei trei ani pe care i-a mai petrecut în America, după convertire, fratele Zadic a pus bazele  credinței baptiste,  fiind în stare să-și argumenteze crezul.

Marele dezavantaj pe care îl avea era că nu știa să citească, așa că trecând peste 50 de ani, a început să învețe să citească, pentru a cunoaște Scriptura și pentru a putea să propovăduiască și altora după întoarcerea sa în țară.

În toamna anului 1919 s-a întors acasă cu dorința de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu familiei și consătenilor. În sensul acesta a adus din America vreo câteva Biblii, zece exemplare ale Noului Testament si șase cărți de cântări.

Dintre  cei ce s-au întors după război  cu idei despre pocăință,  Zadic  era singurul  care avea o doctrină  clară, bazată pe Scriptură și în mai puțin  de un an, șase persoane  i s-au alăturat  și au fost botezate,  în data de 20 august a anului  1920.

Astfel   a luat ființă Biserica  Baptistă  din Negrilești.   Fratele  Zadic loan  nu avea numai  idei despre  pocăință, ci avea viața  transformată   prin   pocăință,  lucru pe care l-a observat nu numai Dunca  Gavril,  ci și ceilalți  săteni.

În cartea  scrisă de Dunca  Gavril  (Amintiri din viață), acesta  spune că înainte de a pleca  în America,  Zadic  loan,  era un om mândru  și ambițios,  dar viața  acestui om se schimbase  în urma actului de  pocăință. Devenise  un om agreabil,  un om al rugăciunii, tânărul  Dunca fiind profund  mișcat  de rugăciunile  acestuia.

Fratele  Costea  Simion  scrie cum a rămas  impresionat  de sfatul pe care fratele Zadic  i l-a dat unei femei  care își blestema  vaca fiindcă  fugise  de la pășune  acasă, la vițel. Fratele  i-a zis:

Ascultă femeie dragă; dacă ți-ai găsi mâine dimineață vaca așa cum  te-ai rugat, să crape și să moară, îi zice că ai lucrat în sărbătoarea cutare sau nu ai postit vinerea, nici nu ți-ai aduce aminte  că ai blestemat ,Să dea Dumnezeu să crape și să moară până mâine dimineață”.  

Fratele  Zadic loan era  cunoscut în sat  ca  un  om  harnic  și gospodar,  un  om ce-și ținea cuvântul atât în familie  cât și între  consăteni,  însă  cu toate  acestea,  după ce s-a pocăit,  a fost considerat  ca fiind  ,,spurcat''  și nimeni  nu mergea  la el, iar preoții  spuneau  că este Anticristul.

Când  s-au  hotărât  câțiva  să-l  urmeze  și au început   să  se  adune  la  dânsul acasă,  a trebuit  să sufere prigoane  și bătaie,  fiind  amenințat  că va fi alungat  din sat împreună   cu familia.  Totuși,  prigoana  îndreptată   asupra  fratelui  Zadie a fost  mai moderată  în comparație   cu situația  celor  ce l-au  urmat (în special  cei mai tineri) care  au suferit  bătăi  crunte,  acest  lucru  datorându-se   faptului  că Zadic loan a prezentat jandarmilor   actul prin care dovedea  că a fost botezat în America.

Pentru  a putea  face  față  prigoanelor,   fratele  Zadic loan    îi încredințează   tânărului, Dunca  Gavril cartea  sa de membru  al Bisericii  Baptiste  din Detroit  și îl trimite  să ia legătura  cu alți baptiști  din țară, pentru  a se informa  despre  drepturile  pe care le au și  pentru   a  obține  libertatea   religioasă.   Acesta   ajunge  la  Cluj,  unde  află  doar  o biserică  maghiară,   dar  este îndrumat  la  Garboul  Clujului,  unde  întâlnește  baptiști români  și pe pastorul  Nicolae  Pop de la care află că în Ardeal  era în vigoare  Legea Cultelor  din  1895, dată de austro-ungari.  În aceasta baptiștii  erau recunoscuți  și aveau aceleași   drepturi   ca  și  celelalte   confesiuni. Cu  toate  acestea   unele  biserici   erau recunoscute, iar  altele numai  tolerate.  În Negrilești  însă,  legea o făceau preoții. Totuși, aflând  despre  această  lege,  credincioșii  au prins  mai mult curaj  să lupte pentru  a-și primi drepturile  și nu de puține  ori au bătut la ușile oficialităților.

La întrunirile  pe  care  le avea  cu grupul  celor  dornici  să audă din  Cuvântul  lui Dumnezeu,   fratele  Zadic loan se  străduia  nu  numai   să  le  predice,   dar  și  să-i  învețe cântări.  Ei se rugau împreună,  Bibliile  și cărțile  de cântări  aduse din  America  fiind foarte folositoare.  La aceste întruniri,  de obicei,  tânărul Dunca citea (deoarece Zadic loan citea încă destul  de greu), iar Zadic  predica,  însă în scurt timp  l-a pus și pe Dunca să predice,  deși acesta  nu era încă botezat. În câteva luni tot satul a fost pus în mișcare.  În fiecare casă se discuta despre pocăiți, fie de bine, fie de rău.

Mulți  oameni  gospodari  din sat, au început  să treacă  de partea  lui și când  a fost cazul, i-au luat apărarea în public,  chiar în fața preotului din sat.

Fratele  Zadic loan a fost un  om cu principii.  Copiii  lui ajunși la maturitate, au început  să  se pocăiască   unul  câte unul.  Când  unul  din  ei  a  cerut  să fie  botezat, fratele  Zadic  i-a  spus:  ,,Tu încă  nu  ești  pregătit  pentru  botez."  A venit  și vremea când a fost pregătit  și atunci a fost botezat.

A dat  dovadă  de mult  tact  și  înțelepciune reușind, să-și  apropie și oameni tineri, pe care i-a promovat  pentru a vesti Cuvântul  lui Dumnezeu.

               În anul  1921 fratele  Zadic,  însoțit  de fratele  Dunca  Gavril, pleacă  la Curtici, unde urmau  să-l  întâlnească  pe fratele  Socaciu,  în vederea  înscrierii  fratelui  Dunca la Seminarul  din Louisville,  însă au ajuns prea târziu, fratele  Socaciu plecase."

Fratele  Dunca  a  fost ordinat  ca pastor în anul  1924, iar câțiva ani mai târziu a urmat cursurile  Seminarului  Baptist  din București.

          În 14 mai  1921, a fost botezat  Costea  Simion,  un alt tânăr  plin de râvnă  pe care Dumnezeu  l-a binecuvântat  cu aptitudini  de predicator.  Cu acesta fratele Zadic va merge la Cluj, în anul  1927, pentru  a fi examinat în vederea  ordinării. În anul  1922 a fost botezat  un tânăr  din Ciceu-Giurgești cu numele  de Pop Gheorghe, care mai târziu  este ordinat ca păstor în București.

În  anul   1926  a  fost   botezat  Precup Gheorghe tot din Negrilești,  care s-a  stabilit în satul vecin,  Canciu  (astăzi Dumbrăveni).  Cu acesta  se începe  lucrarea  din acest  sat, iar fratele  Precup,  peste  câțiva ani, va fi ordinat  ca păstor.

Fratele, Zadic loan,   nu  a  fost  ordinat  niciodată,   nu  și-a  dorit  asta,  dar a promovat  oameni tineri, vrednici,  înțelepți  și destoinici  în orice lucru bun.

Pe toți cei enumerați  mai sus, i-a iubit, i-a sfătuit, i-a încurajat  și i-a sprijinit. S-a bucurat  văzându-i  cu cât zel  vestesc  Cuvântul  lui Dumnezeu.

               În anul  1950, când Domnul  l-a chemat  acasă, Biserica Baptistă  din Negrilești număra peste 200 de membri,  iar în zonă au luat ființă multe biserici  baptiste  cu un total de peste  1000 de membri.

Fratele Zadic loan este străbunicul frateluiGheorghe Clapa, actualul păstor al Bisericii Creștine Baptiste din Negrilești.

 

Sursa:

Gheorghe Clapa, Rolul Bisericii Baptiste din Negrilești în răspândirea credinței baptiste pe valea Someșului. – Teză de licență, coordonator științific: Profesor Universitar Dr. Ioan Bunaciu, Institutul Teologic Baptist București, Facultatea de Teologie Baptistă Pastorală.