Cine sunt?

luni, 6 mai 2024

100 de ani de la apariția revistei Binevestitorul de la Chișinău

 


Revista „Binevestitorul” de la Chișinău apare sub directa patronare a Misiunii  Engleze „Miidmay“, directorul misiunii fiind Samuel H. Wilkinson, iar  L. Averbuch cu soția sa, o familie baptistă, redactor responsabil al revistei, un misionar baptist. Revista era tipărită în trei limbi: românește, evreiește și rusește.

Inginerul Marcu F.Tarlev cu soţia, au fost redactorul părţii româneşti al revistei „Binevestitorul“,  I. Trachtmann, colaboratorul revistei „Binevestitorul”.

Un abonament pe anul 1933 costa la români 18 lei, în limba rusă 20 lei, evreiește 14 lei, iar în străinătate 0,20 dolari. Adresa: Domnului Marcu Tarlev, Mildmay Mission, str. Vlad. Herţa, 10. Chişinău, Basarabia, Romania.

Articole din revista „Binevestitorul” erau preluate și în alte reviste precum „Luminătorul” din Detroit, mai 1930, iulie 1930 și octombrie 1930.

Revista a apărut și în anul 1938 și a fost împărțită la botezul ținut în Biserica Creștină Baptistă din Gătaia în ziua de 7 august 1938.[1] Revista s-ar fi putut să apară până în anul 1942.[2] Lucrul acesta nu este sigur, dat fiind situația din Republica Moldova.

La Biblioteca Central Universitară Cluj se găsesc 81 de revite, pe care le poți citi. https://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/143052

Mai jos redau un articol scris în luna ianuarie 1934 care serbează 10 ani de existență.

„Jubileul de 10 ani al revistei „Binevestitorul”

„Zece ani au trecut de la apariţia revistei noastre „Binevestitorul“. Pe atunci el a luat locul predecesorului său, revistei „Prietenul”, care a fost prima revistă cu conţinut Evanghelic, editat dupa război, în anul 1920. „Prietenul“ era ca „un frate în nenorocire“ (Prov. 17, 17). Oamenii erau apăsați de urgia timpului" (războiul şi revoluția) şi sfaturile sincere, semănate de „Prietenul”, erau bine nimerite (Pr. 29 9) îndreptând privirea multor cetitori la adevarata lumină, la Isus Hristos Mântuitorul, „Prietenul vameşilor şi al păcătoşilor“ (Mal. 11.19).

În anul 1923 revista „Prietenul“ a încetat de a mai apare. Cauza n-a fost a noastră. În Ianuarie 1924 a apărut „Binevestitorul“, având spiritul şi scopul predecesorului său.

„Binevestitorul“ îşi are deviza sa biblică, cuvintele proorocului Isaia (52. 7): „a vesti pacea, a aduce veşti bune, a vesti mântuirea“, a spune Sionului (lui Israel): „Dumnezeul tău împățrăţeşte!”

Multe greutăți şi piedici a întâmpinat „Binevestitorul“ în timpul celor 10 ani trecuți, dar totuşi, Atotputernicul a învins toate şi mica noastră revistă duce vestea cea bună a lui Hristos în multe colțuri ale țării noastre şi prin munţi şi dealuri, prin mări şi oceane a pătruns în pământurile depărtate ale Americii, Africii şi Australiei.

Cu toate că „Binevestitorul" nostru nu poate concura cu uriaşii Iiteraturii lumii acesteia, totuşi, ajutat de Dumnezeu, el îşi îndeplineşte lucrarea sa modestă. Despre el putem repeta cuvintele ap. Pavel: „suntem săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi“ (2 Cor 6. 10). Aceasta se dovedeşte prin faptul că numărul abonaţilor creşte atât în țară, cât şi în străinătate.

O deosebită bucurie ne-a adus comunicarea unor fraţi, că „Binevestitorul“ a servit la întoarcerea la Hristos a unor suflete şi unii din copiii  lui Dumnezeu prin „Bineveslitorul” s'au întărit în credinţă.

Mulţumim lui Dumnezeu că putem continua şi în viitor tipărirea „Binevestitorului" în evreieşte, româneşte şi rusește şi ne rugăm lui Dumnezeu pentru revărsarea binecuvântării Sale asupra cetitorilor noştri.

Simt responsibilitatea înaintea lui Dumnezeu pentru redactarea revistei şi de aceea rog pe toți copiii lui Dumnezeu a se ruga pentru mine şi conlucrătorii noştri, cari de asemenea doresc cu iubire să slujească Domnului.”

Redactor L. Avevbuch.





[1] Luminătorul, octombrie 1938, p.17.

[2] Dorin Dobrincu, Dănuț Mănăstireanu, Omul Evanghelic – O explorare a comunități protestante românești, editura Polirom, 2018, București, 99.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu