De ce înfloreşte baptismul între români? O constatare de acum 110 ani

 

Această întrebare care are și un răspuns foarte bun, a fost pusă în Statele Unite la sfârșitul anului 1913 de către ziarul românesc „Românul” și preluat de ziarul „Unirea” din 6 ianuarie 1914. Nu am găsit ziarul care a pus această întrebare în articolul: „Biserica baptistă română în America”, dar atât cât am aflat am dorit să-l fac public, că răspunsul la această întrebare este valabil perfect și azi. Îmi doresc ca așa să spună oamenii despre poporul baptist din România, cum s-a spus despre cei din America acum 110 ani.

Amin! Așa să fie! Doamne dă izbândă!

Lectură plăcută!       

„Biserica baptistă română în America

Sub acest titlu numărul din urmă al ziarului „Românul” („The Roumanian”) din Cleveland, publică un dureros adevăr, asupra căruia atragem atenţia celor chemaţi a se îngriji de starea sufletească a credincioşilor noştri, care au trecut în America.

Extragem şi subliniem câteva pasaje.

  „Nu misionarii baptişti au umblat să prindă sufletele române, ci românul flămând de hrană sufletească, a mers la biserica lor. S-au dus unii pe la cele ungureşti, pe la cele germane, pe la cele englezeşti.

Când numărul mereu crescând al românilor, ce vizitau adunările baptiste, a atras atenţia predicatorilor baptişti, atunci s-a hotărât înfiinţarea de adunări şi misiuni române. Aşa s-a născut acest curent nou religios, fiind de la început o necesitate, şi de aceea înfloreşte mereu, fiind din ce în ce o şi mai mare necesitate. Este astăzi o organizare română baptistă, ce lasă cu mult în urmă pe celelalte organizări religioase ale noastre.

Există în prezent 6 misionari, care conduc 6 comunităţi bine organizate. Unii din ei au pe lângă biserica principalî şi filiale în oraşele învecinate. După ce se înşiruie organizarea baptiştilor, articolul încheie, cu următoarea concluzie justă: Hannibal ante portas! (Hanibal la poara cetăţii) strigau romanii în lupta de la Canea şi au fost învinşi. „Ne mânâncă pocăiţii” strigă preoţii noştri, iar mâinile le ţin în sân, vor fi învinşi. Ce vor ajunge cu văităturile şi plângerile lor? Vor atrage numai atenţia tuturor asupra baptiştilor, iar numărul celor convertiţi va creşte.

De ce înfloreşte baptismul între români? Din trei motive:

1. Fiindcă umple un gol mare, simţit în inima Românului.

2. Fiindcă preoţii noştri prin purtarea lor gonesc pe oameni din biserica străbună.

3. Fiindcă predicatorii baptişti sunt oameni întregi, cinstiţi, lucrători, neiubitori de arginţi şi cu totul supuşi scopului ce reprezintă.”