Zaharia Petru 1912 - 1987 din Oarța de Sus

 

Fratele Petru Zaharia s-a născut în anul 1912 în localitatea Oarța de Sus, județul Satu Mare, azi Maramureș. Părinții s-au numit Teodor și Maria, de naționalitate română.

A fost botezat în urma deciziei de a-l urma pe Domnu Isus, în ziua de 19 mai 1929, la vârsta de 17 ani.

După botez, frații din zonă i-au dat mâna dreaptă să fie evanghelist în cercul de biserici baptiste Cehei, din anul 1937 – 1940.

Fratele  Zaharia Petru a fost pe front în Rusia împreună cu fratele Zaharia Vasile (tatăl fratelui păstor Nelu Zaharia de la Arad, din Biserica Creștină Baptistă „Betel” Grădişte). Ei au avut harul de la Dumnezeu că s-au întors sănătoşi în ţară, respectiv în localitatea Oarţa de Sus şi au slujit pe Domnul Isus cu şi mai mult elan şi foarte mulţumitori că s-au întors teferi la vatră.

În anul 1945 este ales președinte al Bisericii Creștine Baptiste din Oarța de Sus. Din anul 1950 este ales ca diacon-responsabil al bisericii până în anul 1985, când s-a îmbolnăvit.

Fratele diacon Zaharia Petru (Petrea lui Toaderu Petruchi) a fost chemat la miliţie de nenumărate ori şi reţinut mai multe ore, fiind interogat cu fel şi fel de întrebări cu privire la unele lucruri din biserică, i-a interzis să mai ţină programul tinerilor şi serviciul divin duminica după-masă, i-a interzis să mai cânte fanfara la botezuri în aer liber sau la înmormântări, i-a interzis să ţină evanghelizări în timpul săptămânii, nu s-a dat voie să boteze prieteni care s-au convertit în cultul baptist şi au provenit din alte culte. Împuternicitul cultelor, fără să-i aprobe biserica a participat la botezuri şi a numărat candidaţii de botez, numai câţi au primit aprobare a dat voie să boteze. Cu toate acestea fratele  Zaharia Petru şi fratele păstor Reștea Moise, au botezat candidaţii care şi-au mărturisit credinţa lor în Dumnezeu, în ascuns, seara după program, după ce a plecat împuternicitul cultelor. Împuternicitul cultelor, Grofu, din Cehu Silvaniei a avut tupeul să intre cu ţigara în gură în biserică în timpul programului de închinare. Bineînţeles că fratele diacon Zaharia Petru şi cu câţiva fraţi l-au scos afară să fumeze în curte, nu în biserică, de fapt l-au înfruntat şi i-au spus categoric în faţă că nu are voie să fumeze în incinta şi curtea bisericii.

În urma acestui curaj au avut de suferit, deoarece împuternicitul Grofu i-a reclamat la Departamentul Cultelor şi a cerut să ia şi mai drastice măsuri pentru bisericile baptiste. A încercat să vină să participle la adunările generale ce se făceau de 2 ori pe an. Fratele diacon Zaharia Petru, cât şi membrii Bisericii Creștine Baptiste din Oarţa de Sus nu i-a dat voie împuternicitului să participle nici la o adunare generală.

Diaconul bisericii a cunoscut bine Cuvântul Scripturii, a fost plin de Duhul Sfânt, predica cu putere cuvântul Bibliei. A citit multă literatură creştină. S-a informat şi în presă, era pe vremea odiosului Ceauşescu, în ziarul „Scânteia“ şi în unul din ziare a fost numit zeu, ba chiar dumnezeu l-au făcut amicii lui şi lingăii din vremea lui. Fratele Zaharia Petru, foarte mâhnit în suflet de ceea ce a citit, a trecut în curtea fratelui său Zaharia Cornel cu ziarul în mână, i-a citit din ziar şi a rupt ziarul în bucăţi aruncându-l pe foc şi a zis: „cum îndrăznesc comuniştii să-l nege pe Dumnezeul Suprem şi Atotputernicia Sa”?

A rămas credincios Domnului până la sfârşitul vieţii. Deşi a rămas văduv de tânăr (murindu-i soţia de TBC) cu 3 copii mici, fiica lui cea mai mică, Ludovica, a avut doar câteva luni. A fost ajutat de părinţi, el a rămas cu părinţii Zaharia Teodor şi Maria, în casa unde în 1919 se înfiinţase Casa de Rugăciune. În anul 1945 s-a recăsătorit cu tânăra credincioasă pe nume Nastasia, din localitatea Domnin. Domnul i-a binecuvântat cu încă 4 copii (3 fete şi un băiat). Dar, băiatul lor pe nume Zaharia Cornel, a fost  luat la Domnul din fragedă copilărie.

Au crescut împreună cei 6 copii şi Domnul i-a binecuvântat cu mulţi nepoţi. Soţia fratelui diacon Zaharia Petru, pe nume Zaharia Nastasia, a fost ajutorul potrivit pentru soţul ei, a fost credincioasă, pricepută, primitoare de oaspeţi, darnică şi harnică cum scrie Solomon în Proverbe 31:10-31. În anul 1985 sora Nastasia a plecat la Domnul, fratele Zaharia Petru a rămas văduv, o parte din inima lui a îngropat-o acolo în cimitir cu soţia lui iubită. Mare supărare i-a pricinuit moartea soţiei, s-a îmbolnăvit şi a slăbit, a fost de nerecunoscut, şi-a pierdut vorbirea, nu a mai putut fi înţeles ce vorbea, vorbea ca un gângav. Pentru dumnealui n-a mai fost viaţă, a fost adus la Arad de fiicele dânsului mai mici, Viorica şi Silvia, care l-au îngrijit cu credincioşie până şi-a dat duhul în mâna Creatorului pe care l-a urmat şi l-a servit cu atâta credincioşie.

În luna septembrie 1987, fratele Zaharia Petru este chemat de Domnul acasă în patria cerească.

Surse:

Marioara Hodre

Arhive